Polonius, către fiul său Laert (în Hamlet): 
„Cum? Tot aici? Îmbracă-te, Laert!
Hai, vântul a-nceput să umfle pânza,
Te-așteaptă toți. Fii binecuvântat
Și-nseamnă-ți pe răboj aceste sfaturi:
Grai gândurilor nu le da, și, iar,
Nu împlini un gând nesocotit.
Fii simplu, însă nicidecum vulgar.
Prietenii, odată încercați,
Cu cercuri de oțel să-i legi de suflet;
Dar palma nu- ți bătători, purtând
Prieteni noi și nezburătăciți.
De ceartă fugi; dar când te- ai prins, da piept,
Ca să-nspăimânți dușmanul. Să-i asculți
Pe toți, dar să vorbești numai cu unii.
Primește judecata orișicui,
Iar pe a ta păstrează-ți-o. Veșmântul
Să fie pe măsura pungii tale –
Nu fistichiu; bogat, nu fandosit-
Căci haina deseori pe om l-arată:
În Franța, mai ales prin strai, cei mari
Își vântur’ strălucirea boieriei.
Să nu iei, nici să dai cu împrumut:
Căci, dând, ades pierzi bani și-amici; când iei,
Dai frâu risipei; însă, mai cu seamă,
Fii ție însuți credincios și, astfel,
Așa cum noaptea vine după zi,
N- ai să mai poți fi prefăcut cu nimeni.
Drum bun – te aibă-n pază Cel-de-Sus.”
Foto: Pinterest
Sinapse 