Să vezi ce-am pățit!

Înainte de a-mi așterne banalele gânduri, vreau să atrag atenția asupra unui anunț,  publicat pe tion.ro, ziarul online al județului Timiș.

<<„Asociația Dr. Victor Babes Timișoara face un apel de coeziune socială, pentru a ajuta activitatea Spitalului de Boli Infectiase V. Babes în lupta împotriva epidemiei cu COVID-19, prin donații în contul Covid 19, special deschis in acest scop. Banii vor fi folosiți pentru dotări de echipamente, materiale de igienă și protecție, programe de eficientizare a luptei împotriva acestui virus, într-o modalitate transparentă, unde cei interesați vor putea urmări toate intrările, cheltuielile și justificarea acestora”, transmite doctorul Virgil Musta, reprezentantul asociației.>>

Puteți dona aici:

Asociația Dr. Victor Babes Timișoara
Str Gh. Adam nr. 13,
CUI 18737642
Cont RO84RNCB0255113757760002
BCR

***********************************************************

Să vezi ce am pățit într-o zi! M- am pus să fac o ciorbă.  Am scos din congelator niște

Fotografie de Buenosia Carol pe Pexels.com

legume și le- am aruncat într-o oală.  Am luat o lingură de lemn și am amestecat compozitia, să văd dacă este suficient de bogată. În timp ce învârteam lingura în oală,  am găsit, pe lângă legumele tocate, și dovlecei întregi, cu coajă, cartofi în coajă, morcovi,  cu tot cu frunze, și alte legume netăiate,  pe care bineînțeles că nu am avut nicio intenție să le folosesc în felul acela. Mă întrebam cum or fi ajuns acolo și cine încerca să mă saboteze, sau unde eram eu când făceam ciorba.  Mi-a fost foarte rușine, dar am continuat să amestec și să privesc uimită în oală. Era și nisip, mult nisip, mai mult ca sigur de la legumele întregi, nespălate.

Ce puteam să mai fac? Am muncit atât de mult la prepararea ei și nu puteam să o arunc. Am strecurat ciorba, am ales cumva legumele, dar am rămas în încurcătură, fiindcă nu știam cum să curăț orezul de nisip. Îl priveam în sită  și mă gândeam că e o luptă inutilă, chiar dacă până atunci credeam ca pot să rezolv cumva problema. L- am trecut, totuși, sub un jet de apă, iar orezul parea mai curat, dar nu mai era alb ci cam gri. Doar puțin.

M- am mai liniștit și am răsuflat un pic mai ușurată, gândindu-mă că „a mers”.

P.S. Am o manie. Orice lucru fac, îl fac în așa fel ca și cum aș fi urmărită (mi se trage din copilărie). Visul de mai sus niciodată nu se poate transforma în realitate! Dacă mă vede vreun duh și râde de mine?

Vis – 26.10.2019

Deși locuim în aceeași casă, fetele mele și cu mine obișnuim să folosim telefonul când ne chemăm dintr -o parte în alta a casei și suferim de lene. Așa și acum. Di, fiică-mea,  mă sună ca să îmi comunice că sunt chemată la „vorbitor” de buna ei, adică mama soacră.

Oarecum iritată de faptul că sunt chemată să explic nu-știu-ce (în propria casă?), am intrat în încăperea în care mă aștepta mama soacră.  Era bucătăria, o încăpere întunecată și sărăcăcioasă. Soacra îmi arătă cu degetul, vădit supărată, înspre masa acoperită cu o perdea, și mă întrebă ce sunt chestiile alea de pe farfurie. „Chestiile” alea erau, de fapt, sub masă, ascunse bine. Mă uit după perdea – probabil chiar nu știam ce era acolo sau doar mă prefăceam de dragul teatrului, și văd două farfurioare cu prăjituri, cu morcovi și dovleci. Îi spun ce văd și, în clipa următoare, își înfoaie pieptul proeminent, părul îi sare din agrafe și se ridică spre tavan, iar pe nări îi ies aburi, cu o presiune atmosferică de 1000mm coloană de mercur.  „Mâncare din asta le dai tu copiilor!!!” M-am supărat, oarecum timid,  și am spus că prăjiturile mele conțin legume și sunt sănătoase, pe când toate deserturile ei abundă de colesterol, din cauza făinii și a untului, și sunt extrem de dulci, din cauza {sau datorită? :)} ciocolatei. Nici una, nici alta, a zis să- mi iau „alea” de acolo, fiindcă ale ei sunt mai bune.

P.S. Nu pot să nu mă întreb dacă există vreun plan astral în care mă înțeleg bine cu soacra.

Vis – 27.11.2019