Publicat în Fără categorie

Covoare și tapiserii nonconformiste, lucrate manual 

„Bună, tuturor! Numele meu este Diana și sunt un pasionat al artei și meșteșugului manual. Sunt un artist debutant, absolventă a Facultății de Arte și Design din Timisoara, profil Design Vestimentar, cu continuitate în Master, specializarea Arte Textile.
Sunt o persoană creativă și mereu în explorarea noutăților în domeniul artei și meștesugurilor, iar de curând am descoperit țesutul covoarelor cu pistolul electric. Îmi face plăcere să vă prezint munca mea. Aici veți găsi covorașe pufoase, decorative, pentru orice colțișor din casa dvs., tapițerii decorative, pentru perete și mobilier, și… mai vedem ce mai descoperim în timp.
Toate articolele sunt unicat și odată vândute nu le mai reproduc. Vin mereu cu modele noi iar, dacă aveți deja în minte ceva ce vă place, anunțați-mă și voi crea acest articol unic pentru dvs.
Bucuria este de partea mea!”

THE ART OF CARPETS

Covoarele nu sunt doar o parte a decorului casei. Ele sunt o necesitate, oferă confort și eleganță. În plus, covoarele realizate cu tufting gun (pistolul de făcut smocuri) și înnodate manual oferă spațiului dvs.și un aspect mai vesel sau elegant, în funcție de alegerea pe care o faceți.

The Art of Carpets vă oferă o gama diversă de covorașe și tapiserii  înnodate manual, care sunt absolut moi și confortabile. Aduceți frumusețe în spațiul dvs. alegând covoarele atrăgătoare lucrate de mână, pe care le puteți așeza aproape în fiecare zonă a casei, inclusiv camera de zi, sufragerie, hol, birou și completați aspectul casei cu tapiserii moderne, nonconformiste.

Păstrați-vă picioarele calde chiar și atunci când se schimbă sezonul. Decorează pardoseala casei tale cu cele mai noi covoare proiectate manual, care îmbunătățesc valoarea estetică a spațiului tău, alături de senzație de tihna pe care ți-o oferă. Invită-ți acum oaspeții într-un loc familial și…

Vezi articolul original 122 de cuvinte mai mult

Publicat în Sinapse

O vizită la medicul de familie…

O vizită la medicul de familie îți creează și mai multe frustrări decât ai avut înainte să-i treci pragul. De ani de zile am ceva probleme cu rinichii și periodic mă deranjează. De câte ori merg la medicul meu, primesc de la el pastile naturiste, cu tratament pe 6 luni. Zic ok o dată, zic ok a doua oară, mai zic și a treia oară, dar problema mea nu se rezolvă. Mă duc odată la el, adica ea, cu rezultatul sumarului de urină, și zice să iau nu știu ce antibiotic. Sunt fericită că, în sfârșit, mă tratează cu seriozitate, zic eu. Nu știu ce fel de antibiotic era, dar nu mi-a plăcut. Poate, pe moment, a vindecat problema, dar m-am ales cu altă boală, extrem de iritantă. Ok, am tratat-o și pe asta și am fost fericită o vreme. Nu știu câta vreme, poate un an, poate mai mult. Din nou probleme cu rinichii. Nu beau suficientă apă, știu. Am ridicat borduri de beton în perioada menstruației (și acum mă doare burta când mă gândesc) și a doua zi am căzut la pat. Mă duc la medicul de familie. Îmi dă același antibiotic. Îi zic că nu-l mai vreau, fiindcă data trecută m-a lăsat cu o jenă și nu-mi plac jenele. A zis că jenele se tratează ușor și să fac bine să iau antibioticul cu mult iaurt și voi fi bine. L-am luat o zi, două, din a treia zi am simțit că ceva nu este în regulă. Îmi era rău, pur și simplu, și nu puteam să-mi explic de ce, ce simt, unde simt. A treia zi, am crezut că mor. De rău, de durere, de mai știu eu ce. Mă zvârcoleam în pat, de la dreapta la stânga și invers, de pe pat, sub pat, din întins, ghemuit, apoi îngenuncheat, vomă, vaiete, dar fără lacrimi, fiindcă durerea era prea mare ca lacrimile să poată curge. Mă durea tot în partea dreaptă a abdomenului. Mă durea jos de tot, mă durea în dreptul ficatului, mă durea in spatele lui. M-am dus la urgențe. Acolo, nu mai știu ce mi-au făcut. Țin minte doar ecografia și rezultatul ei. Nu se vede nimic, posibil să fi eliminat o pietricică. Ok, dar de răul ăla și durerea cumplită în dreptul ficatului?

Am plecat de la urgențe fără rezolvare. Seara am primit injecții cu calmante, iar a doua zi m-am dus la o clinică particulară. Nu se vede nimic în dreptul rinichilor, ficatul este puțin mărit, nu trebuia să-mi dea antibiotic, un urinex era suficient, hai să facem un RMN. 800 – 900 lei, mai bine lasă!

Care este ideea acestei povestiri, de fapt?! Care era antibioticul ăla, frate?! Nu de alta, dar iar trebuie să merg la medicul de familie și vreau să știu ce să refuz. Nu mai pot trece încă o dată prin experiența de acum 2 ani. Era un antibiotic cu cutie alb cu albastru (cred) și avea un prospect imens. Reacțiile adverse, scrise în prospect, sunt de-a dreptul șocante, îți distruge organismul și poți să mori naibii.

Ei, adică am fost deja cu problema mea la medicul de familie, dar înainte am căutat în disperare pe internet antibioticul respectiv, ca să fiu pregătită, și nu știu dacă l- am găsit. Poate da, că oricum nu mai știu cum se numea. Am primit tratament cu naturiste pe 6 luni. 6 luni?? Eu nu sunt în stare să mă țin de el nici o săptămână. Sunt foarte indisciplinată în privința asta.

Of, și mai voiam să zic despre medicul de familie, dar nu se mai încadrează în subiect. Altădată/Altă dată.

🤗

Publicat în Sinapse

Alegeri

Soarta ne dă o lecție, atât nouă, românilor, dar mai ales politicienilor. Vrea ca ei să învețe să conlucreze, îi împăca cumva. De aceea niciun partid politic nu a avut câștig de cauză cu ocazia alegerilor din 2020. Probabil, acolo sus, în ceruri, forțele superioare au încercat o soluție de compromis pentru toți românii, vis-a-vis de afinitățile lor. Și de ce i-a adus pe picior de egalitate? De ce vrea să îi unească? Pentru că apare o nouă amenințare la adresa poporului, mult mai gravă decât tot ce a fost până acum. AUR – îngrădirea tuturor drepturilor, regres în ce privește libertățile oamenilor, întoarcere la începuturile omenirii!

Cred că până acum v-ați prins că nu are nici un sens să ne lăsăm la mila și competența autorităților, da? V-am mai zis că atunci când declarau sus și tare că avem de toate, ei se refereau de fapt la nozocomiale. Unii oameni au luat hidra de coarne și au început să ajute cum…

via Ajutați-ne să oferim gratis viziere spitalelor din Cluj — Râdem și glumim, dar în incintă

Ajutați-ne să oferim gratis viziere spitalelor din Cluj — Râdem și glumim, dar în incintă

Publicat în Pe cand traiam in Vise

Să vezi ce-am pățit!

Înainte de a-mi așterne banalele gânduri, vreau să atrag atenția asupra unui anunț,  publicat pe tion.ro, ziarul online al județului Timiș.

<<„Asociația Dr. Victor Babes Timișoara face un apel de coeziune socială, pentru a ajuta activitatea Spitalului de Boli Infectiase V. Babes în lupta împotriva epidemiei cu COVID-19, prin donații în contul Covid 19, special deschis in acest scop. Banii vor fi folosiți pentru dotări de echipamente, materiale de igienă și protecție, programe de eficientizare a luptei împotriva acestui virus, într-o modalitate transparentă, unde cei interesați vor putea urmări toate intrările, cheltuielile și justificarea acestora”, transmite doctorul Virgil Musta, reprezentantul asociației.>>

Puteți dona aici:

Asociația Dr. Victor Babes Timișoara
Str Gh. Adam nr. 13,
CUI 18737642
Cont RO84RNCB0255113757760002
BCR

***********************************************************

Să vezi ce am pățit într-o zi! M- am pus să fac o ciorbă.  Am scos din congelator niște

pig themed food
Fotografie de Buenosia Carol pe Pexels.com

legume și le- am aruncat într-o oală.  Am luat o lingură de lemn și am amestecat compozitia, să văd dacă este suficient de bogată. În timp ce învârteam lingura în oală,  am găsit, pe lângă legumele tocate, și dovlecei întregi, cu coajă, cartofi în coajă, morcovi,  cu tot cu frunze, și alte legume netăiate,  pe care bineînțeles că nu am avut nicio intenție să le folosesc în felul acela. Mă întrebam cum or fi ajuns acolo și cine încerca să mă saboteze, sau unde eram eu când făceam ciorba.  Mi-a fost foarte rușine, dar am continuat să amestec și să privesc uimită în oală. Era și nisip, mult nisip, mai mult ca sigur de la legumele întregi, nespălate.

Ce puteam să mai fac? Am muncit atât de mult la prepararea ei și nu puteam să o Citește în continuare „Să vezi ce-am pățit!”

Publicat în Fără categorie

Mă rog la zeul wordpress-ului…

Se întâmplă  ceva cu platforma wordpress. Sper că este vorba doar de un update, 34261d200df9afb20509bf4d203a348apentru îmbunătățire, și nu vreo „hekareala”.

Cea mai mare frică a mea nu este că îmi pierd posturile/gândurile. Gândurile vin și pleacă, tocmai ca să lase loc altora. Cel mai teamă îmi este să nu fie publicate ciornele. Aș intra în pământ  de rușine.

Pun mai jos titlurile lor. Dacă vedeți vreunul dintre ele publicate, vă rog eu mult, dați ignore.

EVA 1.4

17 ore în urmă

Despre fobia cu socializarea

11 mart. 2020 15:03

Care-i faza cu inteligența?

20 febr. 2020 15:40

Scrisoare către locuitorii Timișoarei

17 oct. 2019 20:52

Scrisoare către primarul Timișoarei

17 oct. 2019 17:55

Viața reală e un joc

22 sept. 2019 7:41

Omul, atomul

27 iul. 2019 0:22

Fără titlu

8 iul. 2019 13:52

Master

4 mai 2019 11:05

Legile lui Dumnezeu despre slobozenie și viață

1 apr. 2019 0:45

No comment

17 mart. 2019 0:38

Hazardul, Utopia și Adevărul

25 febr. 2019 15:50

Geneza (1)

7 ian. 2019 1:01

Geneză (2)

30 dec. 2018 1:30

Geneza (3)

30 dec. 2018 1:28

In The Shadows

11 sept. 2018 15:21

 

Am luat și eu o poză la nimereală, că nici biblioteca de fotografii nu este funcțională.

Publicat în Personal

De-ale primăverii în 5 zile

Alaltăieri am văzut prima muscă mare.

closeup photo of black and gray housefly on white surface
Fotografie de Thierry Fillieul pe Pexels.com

Sunt foarte enervante muștele astea!

De-a dreptul mi-e frică de ele.

Mi le închipui ca pe niște monștri în miniatură.

Dar monștrii rămân monștri, indiferent de dimensiunea lor.

Există și monștri nevăzuți. Mai răi decât cei văzuți.

Ieri am văzut primul fluture. Maro. Sau roșu cu negru?

Oricum, de la distanță părea cărămiziu.

Iubesc fluturii!

Au aripi colorate. Și-atât!

Pentru că restul li se trage tot de la aripile colorate.

Azi am văzut-o, pentru prima dată anul acesta, pe vecina mea, pe scaun, la soare.

Îmi este indiferentă vecina mea.

Pentru că și ei pare să-i fie indiferentă lumea asta.

Nu are ce mânca, ea fluiera. Îi cade acoperișul, ea cântă. E criză, ea râde. E coronavirus, „exagerează ăștia! Vor doar să se îmbogățească!”

Mâine voi planta niște bulbi de zambile. Trecute.

Așa se întâmplă dacă nu lași florile să-și urmeze normal ciclul vieții.

În februarie, zambile? Păi, cine s-a putut bucura de ele pe frig și ploaie.

Şi au mai şi crescut in 3 zile, cåt altele în 3 luni.

Cum au venit, aşa s-au şi dus. Pe nevăzute!

Primăvara, Zambila = Soare = Zâmbete = Admirație = Poezie!

Poimâine mă voi bucura de prima bătătură, căpătată o dată cu sosirea primăverii și a botinelor noi.

Atenție la pantofii cumpărați online de la Leonardo.

Piele faină, modele noi şi moderne, prețuri foarte bune,

Stângul cu vreo două numere mai mic decât dreptul, fără excepții;

Cost transport, cost retur, cost transport, cost retur…

Bătături!

Urăsc bătăturile, dar iubesc botinele noi!

 

Publicat în Cartea!

E greu să fii om mare!

„Dar chiar aşa îi spusese doamna Hollinger, masiva şi autoritara doamnă Hollinger

man wearing white pants with left foot up
Fotografie de Marco Trinidad pe Pexels.com

sau citise el asta pe undeva?! Undeva, într-o cărţulie din care avea vreo duzină şi prin geamantanul său, fără în­ceput, fără sfîrşit sau şi cu început şi cu sfîrşit. Luîndu-se pe urmele pistruiatului, Paul se întreba ce rost mai avea şi viaţa asta dacă existau cărţile care o arătau mai bine şi mai curat decît putea fi văzută cu ochii liberi, sau, invers, ce rost mai aveau cărţile dacă… pentru că lui, uneori, i se încurcau toate acestea prin cap şi ar fi dorit, din fundul sufletului, împreună cu atîţia alţii, bine intenţionaţi, ca lucrurile, de vreme ce trebuie trăite, să fie ceva mai sim­ple, mai bine organizate ! Dar chiar şi această expresie : „mai bine organizate” era chiar o expresie reală sau una inventată pentru afişe, cărţi, conferinţe şi altele de acest soi?! Mai poţi să ai încredere în propriul tău fel de a gîndi ? Probabil — îşi explica Paul (…)— de aici toate încurcă­turile care îi complicau atîta viaţa şi îl lipseau de un lucru atît de rîvnit de el şi pe care Citește în continuare „E greu să fii om mare!”

Publicat în Sinapse

Dansatoarea la bară

Era o femeie în căutarea unui hobby, dar nu un hobby oarecare, ci unul ales fără să

black vehicle interior
Fotografie de Vinícius Estevão pe Pexels.com

stea prea mult pe gânduri, ceva nou și  provocator. Nu mai era tânără, iar vigoarea de care se mai bucura o folosea doar muncind. I-a zis soțului într-o zi: „Hai să facem ceva nebunesc!” Soțul a privit-o plictisit și i-a răspuns: „Nebunesc? Hai să ne luăm concediu o săptămână!” „Ai înnebunit? Cine ne lasă pe noi o săptămână în concediu?”

A încercat fel de fel, de exemplu, săritura cu coarda, dar mai departe de 1, 1-2, 1-2-3, pe betonul din fața casei, nu a ajuns. S-a încumetat și la mersul pe sfoară, dar copiii din parc s-au supărat pe ea, fiindcă traversarea ei dura prea mult și ținea locul ocupat. În  fine, ultima încercare a fost la curse de raliu, dar instructorul nu a mai primit-o și a doua oară. Furase mașinuța de cart de la un copil, pe care l-a păcălit să urce  în a ei, prea mare pentru o mignonă ca ea. Citește în continuare „Dansatoarea la bară”

Publicat în Uncategorized

Pace-n cartier

Concluzie, după 3 săptămâni de 20190509_153807abstinență: sunt câteva produse în viața noastră fără de care nu putem trăi!

Introducere: Acum trei săptămâni, la un Penny Market, situat în apropierea locului meu de muncă,  s-au închis porțile. Un mic incendiu a dat viața peste cap tuturor celor din apropierea lui. Niciun Profi (4 la număr!!! în vecinătate) nu ne-a oferit înțelegerea sufletească de care aveam atâta nevoie, în drum spre locul care ne îngrădește libertatea zi de zi, serviciul.

Cuprins: Întrebările vitale ale fiecărei dimineți, în drum spre acel loc, „Eu ce mănânc azi?” și „Eu ce beau azi?” ne-au îngreunat viața mai mult decât ne-am fi așteptat. Ca să-ți faci cumpărături de la cei 4 în 1 vecini, amintiți mai sus, fie nu aveai unde să parchezi mașina, fie trebuia să faci naveta între mijloace de transport, sau să numeri vreo 200-400-600 de pași în plus, scăzuți apoi la pontaj.

Și iată că Penny Market și-a deschis porțile! La ora 7.45, când l-am vizitat eu, angajații Citește în continuare „Pace-n cartier”