Publicat în Personal

Jurnal 16.07.2019

Ceva se intampla in mintea mea. Am citit cateva ore articolele blogurilor pe care le urmaresc, si nu sunt in stare sa fac niciun comentariu coerent. Vreau sa scriu o poveste, doua, trei – Oana mi-a pregatit si desenele – dar nu se leaga niciun cuvant de altul. Este aproape o luna de cand m-am incalcit in ganduri si nu sunt in stare sa le ordonez. Voi mai ramane putin in umbra. Sper doar sa nu spuna lumea ca sunt uracioasa.

singur

Fotografie editata cu paperartist

Reclame
Publicat în Bloguri

Cum si de unde apar articolele marca „condeiblog”

In urma provocarii mele de a va face sa destainuiti modul in care se astern textele condei blogvoastre, ma declar fericita detinatoare al inca unui raspuns, la fel de limpede si amplu ca si cele anterioare.

Cum si de unde apar articolele marca  condeiblog vedeti in raspunsurile de mai jos. Pana si raspunsurile date formeaza o poveste frumoasa, iar mie mi-au dezvaluit putin mai mult din caracterul autorului din spatele blogului: calm, bun-simt,  perseverenta, afectiune, dar si o usoara melancolie. M-am identificat cu condei la unele puncte, in special la nr. 6, dar am invatat de la el ca este necesar sa recitesc textul de mai multe ori inainte de a-l publica, pentru a descoperi eventualele scapari. Repetitia, of, Doamne! ca rau am facut-o de oaie cu repetitia la interviul Monei (O carte nescrisa). Daca nu ma grabeam  evitam „dar-urile” alea infinit de multe. 🙂

Interviu despre modul in care scrii

1)     care este locul preferat pentru scris? Citește în continuare „Cum si de unde apar articolele marca „condeiblog””

Publicat în Sinapse, Spatiul mental

Antrenarea creierului

În urmă cu puțin timp, ți-am recomandat această carte. Cred cropped-sinapse1.pngcă poate fi un cadou bun de Crăciun, cu atât mai mult că urmează o perioadă de tihnă în viața fiecăruia (sau în orice concediu – postul ăsta este republicat), potrivită pentru a ne reorganiza şi, de ce nu, pentru a ne mai instrui puțin creierul, implicit sănătatea şi starea de bine.

Andrew Newberg, unul dintre autorii cărți, ne prezintă opt, doar OPT modalități de a obtine sănătate fizică,  mentală şi spirituală, după cum urmează:

8. Zâmbiți. „Chiar dacă nu vă vine să o faceți, simplul act al zâmbetului repetitiv ajută la întreruperea tulburărilor stării de spirit şi întăreşte abilitatea neuronală de a menține o viziune pozitivă asupra vieții”. Citește în continuare „Antrenarea creierului”

Publicat în Cartea!

Dacă e despre cărți…

Mona Simon are un chestionar pe noul ei site, O carte nescrisa – Volumul II, cum il la librarie 2017numeste chiar ea, cu titlul „De vorba cu cititorii”.  L-am completat cu entuziasm, fiindca mi-a purtat pasii in trecut, cand listele mele de lecturi le aveam pe un caiet mare, studentesc. Fiecare pagina era dedicata unui gen literar, autorilor preferati si citatelor, din care speram sa si retin ceva. Faceam comentarii scurte, nimic pretentios, atat cat sa-mi aduca aminte de ce mi-a placut cartea sau de ce nu. Atunci am fost invatati sa pastram cartile curate, sa nu subliniem pe ele sau sa facem notite pe marginile foilor. Caietul acela a fost solutia. Azi, pfffu, cum arata cartile mele. Daca nu au pasaje subliniate se intampla din doua motive: fie nu mi-a placut cartea, fie a fost prea buna ca sa pierd timpul cu subliniatul. Derutant, nu?

Daca e despre carti, sunt si eu prezenta.

  1. Îți amintești prima carte citită? 

Prima carte din copilarie nu mi-o amintesc, dar primul roman citit este SAPHO, de Alphonse Daudet.

Citește în continuare „Dacă e despre cărți…”

Publicat în Povestea mea

EVA – Ultima zi de liceu

CAPITOLUL 1
Eva aşteaptă, încărcată de emoții, sosirea dirigintei în clasă.EVA Este elevă în clasa a XII-a şi se pregătește, la fel ca şi ceilalți colegi ai ei, pentru examenul de bacalaureat. „Se pregătește” este un fel a spune, fiindcă Eva este pasibilă de corigentă la două materii şi regulamentul şcolar îi interzice să se prezinte la examen. Diriginta tocmai trebuia să se întoarcă de la Consiliul Profesoral, unde se discuta situația celor ca ea; îi ajutau să promoveze sau rămâneau fără bac anul acesta?
Diriginta era tipul acela de femeie care reușea să intimideze cu o singură privire, aruncată deasupra ochelarilor. Când era pusă pe ceartă, îşi rotea ochii mici şi negri pe chipurile elevilor ei, îşi încrețea buzele subțiri, rujate strident, şi striga cu glas pițigăiat numele victimei în timp ce îi împroşca cu saliva pe cei aşezați în fața ei.
– Mihai Dobre, Ionel Hash şi Eva Star vă prezentați la corigențe în august! Citește în continuare „EVA – Ultima zi de liceu”

Publicat în Bloguri

Florina Turuga scrie…

Am mai primit un raspuns la exercitiul propus de Andra Serbanescu, autoarea cartiinatura  „Cum se scrie un text”. Pe Florina Turuga am descoperit-o dintr-o curiozitate, la inceput, dar treptat am realizat ca avem  multe lucruri in comun, sau am avut, fiindca preocuparile mele s-au mai schimbat odata cu inaintarea in varsta a copiilor mei. Cu toate acestea, continuam sa avem preferinte comune: nevoia de cunoastere, de perfectionare, inclinatii spre crafturi, preocupare pentru calatorii si pentru acelasi tip de lectura.

Florina Turuga scrie… povesti pentru copii, la inceput pentru copiii ei, dar are un proiect serios in vizor. Prima carte de povesti.

Daca ai inceput sa lucrezi la un proiect, straduieste-te sa-l duci pana la final. Asta am invatat din interviul de mai jos:
Citește în continuare „Florina Turuga scrie…”

Publicat în Povestea mea

Amintirile unei cărămizi

Două cărămizi din chirpici se încălzeaumicul-constructor la soare pe vârful unui deal, la o margine de grajd. Căldura razelor le-au adus într-o stare de toropeală de nu mai puteau să-și țină ochii deschiși. Ar fi adormit pe loc, dacă din grajd nu venea mirosul ăla întepător și înecăcios care le repugna. Și mai erau și zburătoarele alea enorme care bâzâiau necontenit și se tot așezau pe fețele lor.

Au reușit, într-un final, să se liniștească și pleoapele li s-au închis molatec, până când un gând a străfulgerat-o brusc pe cărămida cea bătrână și cu formă ciudată, și dulcele somn i s-a risipit cât ai zice „Bau!” Citește în continuare „Amintirile unei cărămizi”