Cred că până acum v-ați prins că nu are nici un sens să ne lăsăm la mila și competența autorităților, da? V-am mai zis că atunci când declarau sus și tare că avem de toate, ei se refereau de fapt la nozocomiale. Unii oameni au luat hidra de coarne și au început să ajute cum…

via Ajutați-ne să oferim gratis viziere spitalelor din Cluj — Râdem și glumim, dar în incintă

Ajutați-ne să oferim gratis viziere spitalelor din Cluj — Râdem și glumim, dar în incintă

Publicat în Pe cand traiam in Vise

Să vezi ce-am pățit!

Înainte de a-mi așterne banalele gânduri, vreau să atrag atenția asupra unui anunț,  publicat pe tion.ro, ziarul online al județului Timiș.

<<„Asociația Dr. Victor Babes Timișoara face un apel de coeziune socială, pentru a ajuta activitatea Spitalului de Boli Infectiase V. Babes în lupta împotriva epidemiei cu COVID-19, prin donații în contul Covid 19, special deschis in acest scop. Banii vor fi folosiți pentru dotări de echipamente, materiale de igienă și protecție, programe de eficientizare a luptei împotriva acestui virus, într-o modalitate transparentă, unde cei interesați vor putea urmări toate intrările, cheltuielile și justificarea acestora”, transmite doctorul Virgil Musta, reprezentantul asociației.>>

Puteți dona aici:

Asociația Dr. Victor Babes Timișoara
Str Gh. Adam nr. 13,
CUI 18737642
Cont RO84RNCB0255113757760002
BCR

***********************************************************

Să vezi ce am pățit într-o zi! M- am pus să fac o ciorbă.  Am scos din congelator niște

pig themed food
Fotografie de Buenosia Carol pe Pexels.com

legume și le- am aruncat într-o oală.  Am luat o lingură de lemn și am amestecat compozitia, să văd dacă este suficient de bogată. În timp ce învârteam lingura în oală,  am găsit, pe lângă legumele tocate, și dovlecei întregi, cu coajă, cartofi în coajă, morcovi,  cu tot cu frunze, și alte legume netăiate,  pe care bineînțeles că nu am avut nicio intenție să le folosesc în felul acela. Mă întrebam cum or fi ajuns acolo și cine încerca să mă saboteze, sau unde eram eu când făceam ciorba.  Mi-a fost foarte rușine, dar am continuat să amestec și să privesc uimită în oală. Era și nisip, mult nisip, mai mult ca sigur de la legumele întregi, nespălate.

Ce puteam să mai fac? Am muncit atât de mult la prepararea ei și nu puteam să o Citește în continuare „Să vezi ce-am pățit!”

Publicat în Fără categorie

Mă rog la zeul wordpress-ului…

Se întâmplă  ceva cu platforma wordpress. Sper că este vorba doar de un update, 34261d200df9afb20509bf4d203a348apentru îmbunătățire, și nu vreo „hekareala”.

Cea mai mare frică a mea nu este că îmi pierd posturile/gândurile. Gândurile vin și pleacă, tocmai ca să lase loc altora. Cel mai teamă îmi este să nu fie publicate ciornele. Aș intra în pământ  de rușine.

Pun mai jos titlurile lor. Dacă vedeți vreunul dintre ele publicate, vă rog eu mult, dați ignore.

EVA 1.4

17 ore în urmă

Despre fobia cu socializarea

11 mart. 2020 15:03

Care-i faza cu inteligența?

20 febr. 2020 15:40

Scrisoare către locuitorii Timișoarei

17 oct. 2019 20:52

Scrisoare către primarul Timișoarei

17 oct. 2019 17:55

Viața reală e un joc

22 sept. 2019 7:41

Omul, atomul

27 iul. 2019 0:22

Fără titlu

8 iul. 2019 13:52

Master

4 mai 2019 11:05

Legile lui Dumnezeu despre slobozenie și viață

1 apr. 2019 0:45

No comment

17 mart. 2019 0:38

Hazardul, Utopia și Adevărul

25 febr. 2019 15:50

Geneza (1)

7 ian. 2019 1:01

Geneză (2)

30 dec. 2018 1:30

Geneza (3)

30 dec. 2018 1:28

In The Shadows

11 sept. 2018 15:21

 

Am luat și eu o poză la nimereală, că nici biblioteca de fotografii nu este funcțională.

Publicat în Personal

De-ale primăverii în 5 zile

Alaltăieri am văzut prima muscă mare.

closeup photo of black and gray housefly on white surface
Fotografie de Thierry Fillieul pe Pexels.com

Sunt foarte enervante muștele astea!

De-a dreptul mi-e frică de ele.

Mi le închipui ca pe niște monștri în miniatură.

Dar monștrii rămân monștri, indiferent de dimensiunea lor.

Există și monștri nevăzuți. Mai răi decât cei văzuți.

Ieri am văzut primul fluture. Maro. Sau roșu cu negru?

Oricum, de la distanță părea cărămiziu.

Iubesc fluturii!

Au aripi colorate. Și-atât!

Pentru că restul li se trage tot de la aripile colorate.

Azi am văzut-o, pentru prima dată anul acesta, pe vecina mea, pe scaun, la soare.

Îmi este indiferentă vecina mea.

Pentru că și ei pare să-i fie indiferentă lumea asta.

Nu are ce mânca, ea fluiera. Îi cade acoperișul, ea cântă. E criză, ea râde. E coronavirus, „exagerează ăștia! Vor doar să se îmbogățească!”

Mâine voi planta niște bulbi de zambile. Trecute.

Așa se întâmplă dacă nu lași florile să-și urmeze normal ciclul vieții.

În februarie, zambile? Păi, cine s-a putut bucura de ele pe frig și ploaie.

Şi au mai şi crescut in 3 zile, cåt altele în 3 luni.

Cum au venit, aşa s-au şi dus. Pe nevăzute!

Primăvara, Zambila = Soare = Zâmbete = Admirație = Poezie!

Poimâine mă voi bucura de prima bătătură, căpătată o dată cu sosirea primăverii și a botinelor noi.

Atenție la pantofii cumpărați online de la Leonardo.

Piele faină, modele noi şi moderne, prețuri foarte bune,

Stângul cu vreo două numere mai mic decât dreptul, fără excepții;

Cost transport, cost retur, cost transport, cost retur…

Bătături!

Urăsc bătăturile, dar iubesc botinele noi!

 

Publicat în Cartea!

E greu să fii om mare!

„Dar chiar aşa îi spusese doamna Hollinger, masiva şi autoritara doamnă Hollinger

man wearing white pants with left foot up
Fotografie de Marco Trinidad pe Pexels.com

sau citise el asta pe undeva?! Undeva, într-o cărţulie din care avea vreo duzină şi prin geamantanul său, fără în­ceput, fără sfîrşit sau şi cu început şi cu sfîrşit. Luîndu-se pe urmele pistruiatului, Paul se întreba ce rost mai avea şi viaţa asta dacă existau cărţile care o arătau mai bine şi mai curat decît putea fi văzută cu ochii liberi, sau, invers, ce rost mai aveau cărţile dacă… pentru că lui, uneori, i se încurcau toate acestea prin cap şi ar fi dorit, din fundul sufletului, împreună cu atîţia alţii, bine intenţionaţi, ca lucrurile, de vreme ce trebuie trăite, să fie ceva mai sim­ple, mai bine organizate ! Dar chiar şi această expresie : „mai bine organizate” era chiar o expresie reală sau una inventată pentru afişe, cărţi, conferinţe şi altele de acest soi?! Mai poţi să ai încredere în propriul tău fel de a gîndi ? Probabil — îşi explica Paul (…)— de aici toate încurcă­turile care îi complicau atîta viaţa şi îl lipseau de un lucru atît de rîvnit de el şi pe care Citește în continuare „E greu să fii om mare!”

Publicat în Sinapse

Dansatoarea la bară

Era o femeie în căutarea unui hobby, dar nu un hobby oarecare, ci unul ales fără să

black vehicle interior
Fotografie de Vinícius Estevão pe Pexels.com

stea prea mult pe gânduri, ceva nou și  provocator. Nu mai era tânără, iar vigoarea de care se mai bucura o folosea doar muncind. I-a zis soțului într-o zi: „Hai să facem ceva nebunesc!” Soțul a privit-o plictisit și i-a răspuns: „Nebunesc? Hai să ne luăm concediu o săptămână!” „Ai înnebunit? Cine ne lasă pe noi o săptămână în concediu?”

A încercat fel de fel, de exemplu, săritura cu coarda, dar mai departe de 1, 1-2, 1-2-3, pe betonul din fața casei, nu a ajuns. S-a încumetat și la mersul pe sfoară, dar copiii din parc s-au supărat pe ea, fiindcă traversarea ei dura prea mult și ținea locul ocupat. În  fine, ultima încercare a fost la curse de raliu, dar instructorul nu a mai primit-o și a doua oară. Furase mașinuța de cart de la un copil, pe care l-a păcălit să urce  în a ei, prea mare pentru o mignonă ca ea. Citește în continuare „Dansatoarea la bară”

Publicat în Uncategorized

Pace-n cartier

Concluzie, după 3 săptămâni de 20190509_153807abstinență: sunt câteva produse în viața noastră fără de care nu putem trăi!

Introducere: Acum trei săptămâni, la un Penny Market, situat în apropierea locului meu de muncă,  s-au închis porțile. Un mic incendiu a dat viața peste cap tuturor celor din apropierea lui. Niciun Profi (4 la număr!!! în vecinătate) nu ne-a oferit înțelegerea sufletească de care aveam atâta nevoie, în drum spre locul care ne îngrădește libertatea zi de zi, serviciul.

Cuprins: Întrebările vitale ale fiecărei dimineți, în drum spre acel loc, „Eu ce mănânc azi?” și „Eu ce beau azi?” ne-au îngreunat viața mai mult decât ne-am fi așteptat. Ca să-ți faci cumpărături de la cei 4 în 1 vecini, amintiți mai sus, fie nu aveai unde să parchezi mașina, fie trebuia să faci naveta între mijloace de transport, sau să numeri vreo 200-400-600 de pași în plus, scăzuți apoi la pontaj.

Și iată că Penny Market și-a deschis porțile! La ora 7.45, când l-am vizitat eu, angajații Citește în continuare „Pace-n cartier”

Când are loc o nenorocire în lume, primul gând poate fi „La noi nu se va întâmpla!”. E ca atunci cand ești foarte tânăr și nu crezi că va veni o vreme în care vei îmbătrâni și vei muri. Pe parcurs, descoperi, foarte dezamăgit, cât de mult te-ai înșelat când te-ai crezut invincibil, în timp ce tu te îndreptai spre punctul de ieșire din viață.

De aceea, pregătirea psihologică, pe tot parcursul unui proces, instabil, capricios sau, în cel mai rău caz, mortal este recomandat de însăși bunul simț al raționamentului.

Să ne panicăm nu ne este de niciun folos, dar să fim informați și precauți este mai mult decât necesar, este vital.

Sănătate vă doresc!

Unchiul și nepotul colegului meu de clasă, au absolvit un master și lucrează la spitalul din Shenzhen. El este transferat pentru a studia virusul pneumoniei Wuhan. El tocmai m-a sunat și mi-a spus să le spun prietenilor mei: dacă ai nasul curgător și sputa când ai răceală, nu poți fi un nou tip de pneumonie […]

via Medic român din laboratorul de cercetare din Wuhan despre coronavirus — ARMONIA MAGAZINE – USA

Medic român din laboratorul de cercetare din Wuhan despre coronavirus — ARMONIA MAGAZINE – USA

Publicat în Sinapse, Spatiul mental

De ce am încetat să gândesc

Există o categorie de oameni – printre care mă număr și eu – care simt nevoia să-și satisfacă în permanență nevoile spirituale și  in valuriîși petrec timpul trecând prin sita gândirii o mulțime de teorii, despre ce există și ce nu există, dar ar putea exista; aici fiind cuprins tot ce poate specula mintea. Citesc, prelucrează, sortează, adaugă, elimină, apoi dezvelesc cearșaful și inaugurează, în conștiință, încă o taină „descoperită”, încă o problema grea „rezolvată”. Este un mod de viață deloc facil, cum poate cred unii, care consumă multă energie sufletească, și fără de care nu pot trăi. Însă…

Alții – printre care mă număr și eu – , dimpotrivă, pun baza mai mult pe nevoile materiale și mai puțin pe cele spirituale, prin angrenarea forțată  a traiului și mentalității proprii –  momentan sunt vinovată – și prin mentalitatea colectivă, regenta care subordonează voința, în cazul familiei mele, mai precis a tinerilor membri. Citește în continuare „De ce am încetat să gândesc”