Test hédoniste

1. Trăiește și lasă-i și pe alții să trăiască.

Nimic mai simplu. De ce te interesează ce fac alții? Doar lasă-i! Nu le spune de ce sau ce, fiindcă asta demonstrează faptul că te interesează. Gândește-te la tine, analizează-te, corectează-te. Învață să trăiești… în pace cu tine și sigur vor trăi  și alții în pace pe lângă tine.

2. Carpe Diem.

De parcă ar fi atât de simplu pe cât sugerează cele doar două cuvinte. Ok, măcar din când în când trăiește clipa. Atunci când simți că nu contează decât acea clipă. După, D-zeu cu mila!

3. Nu duci nimic pe lumea cealaltă.

Tigaia plină hrănește, iar cea goală educă

„Când a ajuns la locul cu pricina, a văzut o gloată de vreo două, poate trei sute de femei înghesuindu-se în jurul tarabelor dintr-o piaţă, cu nişte mutre atât de sumbre, de parcă ar fi fost pasagerii condamnaţi ai unui vapor care se scufunda. Dar, în clipa următoare, disperarea generală s-a destrămat într-o mulţime de certuri pe grupuleţe. Ce se întâmplase: la una dintre tarabe, se vindeau tigăi. Erau toate jalnice şi

Fragment: Lucruri pe care să le faceți pentru copilul dumneavoastră – Terapia relaţiilor

Lucruri pe care să le faceți pentru copilul dumneavoastră

• Mâncați împreună, inclusiv micul dejun. Închideți televizorul și vorbiți.
• Pregătiți-i pachetul pentru școală. Puneți-i ceva bun și sănătos și un bilețel drăguț.
• Lăudați comportamentele pozitive la modul concret. În loc să spuneți ”Ești un artist grozav.”, descrieți cum vă face desenul lui să vă simțiți: ”Desenul acesta mă face să vreau să mă duc într-o pădure.”

Lucruri pe care să le faceți împreună

• Aranjați masa. Pregătiți din când în când câte o ”cină simandicoasă, cu lumânări, preparate speciale și șervețele de pânză.
• Mergeți la un muzeu de artă. Inventați povești despre picturi.
• Mergeți la o ”oră de povești” la o librărie.
• Faceți împreună muncă de voluntariat pentru comunitate.

Veți descoperi nu mai puțin de 55 de propuneri pentru petrecerea timpului alături de copii.

Sursă: Fragment: Lucruri pe care să le faceți pentru copilul dumneavoastră – Terapia relaţiilor. Un ghid în cinci paşi pentru consolidarea căsniciei, a familiei şi a prieteniilor dumneavoastră / John Gottman, Joan DeClaire

Ca fata de (ne)măritat

A fost odată o fată și era una la părinți,

dar parcă despre asta tot timpul auziți.

Oricum, fata din povestea mea

tare capricioasă era,

şi să se mărite nici gând nu avea.

Fiul croitorului cu rochii de mătase a acoperit-o,

dar  ea le-a sfâșiat

și drept cârpe de praf le-a utilizat.

Fiul negustorului cu șiraguri de perle a împodobit-o,

dar  ea le-a îngrămădit

și la spălat oale le-a folosit.

Fiul crâşmarului cu vin a ademenit-o,

dar ea peste mucegai l-a turnat

şi otet l-a adunat.

 

Al ei părinte, mânios, pedeaps’-a căutat să-i dea,

sătul de nazuri şi capricii, când nici frumoasă nu era,

trufia să i-o potolească,

dorința să şi-o ‘ndeplinească,

noră la soacră s-o trimită, din casa lui să o gonească.

– Te du, tu fată, şi-ți adună înțelepciune de la şerpi,

potrivnicul de ți-l cunoaşte, nu te-ncununa cu lauri sterpi!

Te du, tu fată , şi-ți adună, de la dulcile mimoze,

sfială, jenă şi decență şi scutură-te de psihoze;

te mai adună, te îmbună, nu fii nebună,

de vrei o casă, rang, partidă bună!

– De nu mă placi aşa cum sunt,

om zăpăcit, mărunt şi crud,

te las, tu singur n-ai decât

mereu averi s-aduni, oricât.

Să nu mă plângi!

… şi pleacă, bolborosind în gând.

 

„Cuminte să fiu, ordine s-ascult,

slabă să mă prefac, proastă că sunt,

masă caldă să-i pun,

corsetul să-l strâng, până mă descompun,

dar nu oricum, cu zâmbet să mă indispun.

În robie scăldată, sculeață pentru a lui deliciu,

mână de lucru să fiu,

purtătoare de copii …

pentru mine, toate-s măgării!

Dar pot, pot a femeii arma s-o scot,

cu ea simțăminte să dau în clocot.

Bărbatul nu ştie cu calm să-şi păzească

a lui rațiune şi-onoare şi tact,

când cu seductie ea vrea să-l zăpăcească.

De caută intrigă, o găsește-n femeie,

căci nimeni mai bine cu focul să joace nu ştie,

iar când deprimat ajunge,

pe suflet alcoolul îl unge;

în lacrimi se-neacă şi plânge

când a lui libertate se scurge,

dependent de-al ei nur care-l distruge …”

(Chiar enervant e cu atâtea rime-n „ge”,

nota s-o schimbăm, final s-alegem „ască”.

Cine ar putea să făgăduiască,

că un capăt, până la urmă, o să găsească?)

Fata din nou să vorbească? Hai, că deja cască!

„… şi un război ar fi în stare să pornească

de femeie să uite că a lăsat-o acasă.”

 

Femeia independentă poate să fie

dacă are ai ei bani, fiindcă are-o meserie;

bărbatul trebuie să ştie că nu iubirea-i umple viața,

ci scopurile pentru care se trezeşte dimineața –

aşa a grăit o împărăteasă, soție de Napoleon.

 

Rimă încrucişată sau împerecheată,

monorimă sau deloc,

nu mă judecă prea aspru, că a fost doar un joc.

Epigon de mă consideri, tot nu mă simt obligată

Să mă supăr, să vărs lacrimi

Şi să simt că mă de deprimi.

Amalia

1. Nah, asta s-a întâmplat dupa ce am citit „Îmblånzirea scorpiei”. Ideea era alta, a ieşit exact pe dos. Fata mea trebuia să se mărite, de aici titlul, pe care a trebuit să îl modific uşor.

2. Şi îmi vine să vorbesc numai în versuri.

 

Ce gândește un polițist în post?

Dacă nu am acțiune mi se face somn,  așa că prefer să fure unu’ ceva, să-l prind și să-l duc la secție. Să mă uit la el pe sub sprâncene și să văd cum tremură carnea pe el și mă privește cu ochii de mielușel. Sau poate are intenția să mă facă vedetă pe feisbuc… Bastonul meu are-o stare de slabiciune fizică și miroase-a praf. E timpul să-l mai scot în lume.

În weekend merg la pescuit. Nu îmi pasă ce spune nevastă-mea. Mă trezesc devreme, înaintea ei, mă urc în mașină și plec. Ii las totuși bilet: Iubito, erai atât de frumoasă când dormeai,  încât nu am putut să te trezesc doar ca să îți spun că te iubesc. Te iubesc! M-am

Cum se scrie un text?

Am nevoie de ajutor pentru rezolvarea unui exercițiu din cartea „Cum se scrie un text”, a Andrei Serbanescu. Propune să iau un interviu unui coleg despre modul în care scrie. Nu va fi un interviu cu întrebări gen: care este povestea vieții tale și ce te-a determinat să devii scriitor? Am întrebări practice,  strict la subiect, a căror raspunsuri mă vor ajuta să privesc prin ochii celor care, pentru mine, înseamnă inspirație, inteligență, talent, blândețe,  altruism, aventură, umor și fantezie. Pot sa dau si nume, daca vreti. 🙂

Dacă vă interesează și alegeți să răspundeți pe blogurile personale, vă urmez; dacă răspundeți printr-un comentariu,  vă urmăresc; dacă îmi permiteți să îl public într-un articol, voi fi tare mândră;  dacă alegeți să-mi scrieți în privat,  vă păstrez la secret. Si, oricum, vă mulțumesc!

Subluna

Din cuvinte cheie, alese la întâmplare:

Simfonia era pe sfârșite. Doar câțiva spectatori mai rămăseseră în sală. Se prefăceau că aplaudă,  poate de milă,  poate de frică… Când ultimul spectator a părăsit sala,  căutătorul de talente a pășit pe scenă, cu figura șireată a agentului de marketing, pe care o avea pregătită pentru situații de criză. Curajos, a întins cartea de vizită spre dirijor și cu glas sigur i s-a adresat: „Talent tu n-ai cât crezi că ai, din doi de do unul sa tai. În casa mea de vrei să stai,  te-nvat din băț cum tu sa dai.” Tentaculul alb,  înmănușat al dirijorului, a ridicat brusc bagheta și a înfipt vârful ascuțit în mână căutătorilor de talente. Țipătul lui a străpuns pereții Operei și a trecut dincolo de sfera protectoare a Ariei Artiștilor. Căutătorul Călător al Sublunei și-a înfipt ochii însângerați, ieșiți din orbite, în cei ai dirijorului,  a trecut dincolo de ei și i-a ars

Replici furate aleatoriu

Am primit o provocare (în ziua de azi se numește tag, în urmă cu câțiva ani îi spunea leapșă): replici adunate aleatoriu (de la alții) care să formeze un întreg logic. Am ales în funcție de starea mea de spirit.
***
Mi s-a înscenat amorul. Cineva încearcă să ascundă adevarul. Cineva ar trebui să vorbească. Merg pe culoarele incertitudinii, nori negri de plumb mă apasă. M-am săturat să mă joc cu mine…
Ma pricep să fiu nebună…
Nu-mi pot anihila dorințele.
Pot să mă ridic. Nu mă ajuta…

Povești din tramvai

Contrar oamenilor de povești din tramvaiele trecute, azi am chef să mă distrez. Cred că orice poveste este amuzantă sau tristă în funcție de unghiul ocheadelor și de judecata clipei.  Dacă eu acum sunt predispusă la un avânt optimist nimic nu mă oprește să zic „pe cai, că se filmează!” Apropo, vreau să-mi iau trotinetă cu motor. Nu are legătură apropo-ul? Scuze, s-a strecurat…

<<Johann Amos Comenius, (…) consideră că la naștere, natura înzestrează copilul numai cu „semințele științei, ale moralității și religiozității”, ele devin un bun al fiecărui om numai prin educație. Rezultă că în concepția sa, educația este o activitate de stimulare a acestor „semințe”, și implicit, de conducere a procesului de umanizare, omul ”nu poate deveni om decât dacă este educat”>>. – citat de pe 1cartepesaptamana

Mireasa din poză

Păşeşte tăcută printre frunzele roşii căzute la pământ în timp ce le loveşte cu vârful pantofului nou-nouţ. Rochia ei de mireasă are pe alocuri albul spumos al laptelui şi îi scoate în evidenţă pielea măslinie, arsă de soarele verii, vară care a trecut prin viaţa ei cu prietenii, iubiri şi traume. Vara aceasta a renăscut dupa o lungă pribegie printr-o viață istovitoare, înăbușită de propria ei respirație, traumatizata de prea multe frici. Vara aceasta a învăţat să cânte, să danseze, să zboare şi să prindă stelele în palmă, a învăţat să moară în valuri şi să învie la simpla atingere a dezmierdării, a învăţat să vrea, să ceară şi să ofere, a învăţat să râdă, să alinte şi să împartă iubire. A fost vara renaşterii şi ea a fost mai frumoasă ca niciodată.
Acum e toamnă mohorâtă, plină de ploi mărunte şi îmbâcsită de aerul mucegăit al frunzelor şi al pământului ud. Rochia de mireasă îi atârnă grea pe umeri şi-i