Publicat în De suflet

I’m the wonderman

„Retracție a eului – mecanism de apărare care constă în a renunţa la orice activitate Lauri_Ylonencare poate aduce neplăcere. Unii subiecţi hipersensibili au tendinţa de a se închide în ei înşişi (introversiune), de a trăi marginal, de a-şi limita relaţiile cu semenii, de a-şi reduce activităţile la domeniile în care ei excelează sau de a se cantona în rolul de spectator. Această conduită îi pune la adăpost de suferinţă, dar le interzice împlinirea personalităţii.”

Retracție a eului – Monitorul psihologiei

Nu am avut curaj niciodata sa fiu altfel decat mi s-a impus. Intotdeauna a trebuit sa ma conformez standardelor si pretentiilor parintilor, a profesorilor, a familiei, a societatii in general. I-am admirat sincer pe cei care au incalcat regulile, dar numai atunci cand nu au fost afectati altii. Adica, fa ce vrei, dar sa nu sufar eu, numai ca nu functioneaza mereu in felul asta. Orice actiune naste o reactie asupra cuiva, fiindca nu suntem ai nimanui pe lumea asta. Si totusi, sunt decizii care ne privesc personal. La acest gen de rebeliune ma refer. Citește în continuare „I’m the wonderman”

Publicat în De suflet

Plângea inima-n mine

Era o vreme în care mergeam foarte de 2b38710f0bc43f6f7fb4dd1bafceeb02dimineață la serviciu, perioadă de stres epuizabil pentru orice organism, mai ales toamna și iarna. Și, ca D-zeu să îmi deschidă ochii și să mai mă  oprească din lamentări, mi-a arătat într-o dimineață ca sunt alții mult mai slabi și nepregătiți decât mine, care îndură suplicii mai mari. De atunci, frigul și oboseala mi s-au părut mai puțin ofensive, iar acum realizez că problemele mele  erau de-a dreptul penibile. Bine, acum scriu de la căldurică… Frigul rămâne unul dintre dușmanii mei. Citește în continuare „Plângea inima-n mine”

Publicat în De suflet

Cum să iubești fără să iubești

Am simțit tandrețe, pasiune, nebunie. Nu iubesc, dar această după-amiază a fost mai intensă decât o noapte de dragoste. Am fost mângâiat cu zâmbete și sărutat cu privirea. Nu am plâns, nu am râs…am respirat surâsul tău, am gustat buzele tale. M-am pierdut în brațele tale și îmbrățișările tale mi-au frământat corpul plin de
Citește în continuare „Cum să iubești fără să iubești”

Publicat în De suflet

Adrian Berinde

SĂRUTĂ-MĂ

Sărută-mă, acum cât mai e vreme!FB_IMG_1525617929896
Pământul se cutremură sub noi,
Un pumn de explozibil
Se-mprăștie prin vene,
A-nțepenit și timpul… și s-a oprit la doi.

Sărută-mă, acum cât se mai poate!
Neliniștea din oameni stă la pândă,
Orbiți de strălucire, se târâie în coate
Înspre țara-n care lupii vor să-i vândă.

Sărută-mă, acum cât mai sunt păsări,
Cât norii sunt albaștri și dispar!
E timpul să-nțelegem că lumea e în flăcări
Și vom lăsa iubirea să ardă pe altar.

Sărută-mă acum, cât suntem vii,
Cât încă viața se rostește-n cercuri!
Cocorii-n zbor mai scuipă ciocârlii –
Acei ce ne-au jelit la nunțile de miercuri.

Sărută-mă acum, în miez de noapte!
Îmbracă-te cu mine pe ascuns!
Ascunde-mă la tine între șoapte
Și spune-mi vorbe care încă nu s-au spus!

Sărută-mă pe țărmuri sau pe soare!
Exodul a-nceput demult în ceruri,
Pământul stă-n vitrină și totu-i de vânzare.
Îmbracă-te, că-i frig și simt că tremuri!

Sărută-mă acum sau niciodată,
Pe frunte, sau pe ochi, sau pe orbire!
Iubita mea, sărută-mă odată!
E lumea-n foc și n-am să-ți mai fiu mire.

Are loc o strângere de fonduri pentru domnul Adrian Berinde, bolnav de cancer,  pentru tratament în Germania. Mai multe detalii se găsesc pe pagina de facebook a dânsului.