Un monstru numit frică

Azi noapte am fost fugărită de un monstru. Fiziologic, nu am simțit teama, nu tremuram, nu îmi simțeam bătăile inimii, dar ştiam că este obligatoriu să fiu speriată de o dihanie mare şi urâtă, aşa că am simțit frica asta în mintea mea. Am alergat pe un teren accidentat, ușoară ca fulgul, fără transpirații sau... Citește în continuare →

Reclame

Goana

Eu și sotul meu a trebuit să ne mutăm într-o localitate nouă și,  fiindcă apartamentul era foarte mic, am fost nevoiți să ne ducem copilul la orfelinat. Timp de șase luni am fost atât de ocupați încât nu ne-am interesat nici măcar o dată de soarta fetiței noastre. Am alergat la job, am alergat să... Citește în continuare →

Am să-mi doresc…

Mă duc să dorm. Știu că vreau să visez frumos. Îmi impun să visez frumos, dar despre ce? Cândva m-aș fi gândit la cele multe și mărunte pe care le voiam în viața mea. A fost o perioadă în care nu știam că totul pe lumea asta este trecător și totul este deșertăciune (cum tot aud... Citește în continuare →

Ciulama de gânduri

Iubesc somnul. Așez capul pe pernă și spun "Doamne ajută!". O spun ca o ușurare, fiindcă a mai trecut o zi cu bine.  Stau și mă întreb acum și nu știu să-mi răspund, cum sunt sau ar trebui să fie oamenii care spun "Doamne ajută" dimineața,  bucuroși că mai au o zi în viața lor?... Citește în continuare →

Un monstru numit frică

Azi noapte am fost fugărită de un monstru. Fiziologic, nu am simțit teama, nu tremuram, nu îmi simțeam bătăile inimii, dar ştiam că este obligatoriu să fiu speriată de o dihanie mare şi urâtă, aşa că am simțit frica asta în mintea mea. Am alergat pe un teren accidentat, ușoară ca fulgul, fără transpirații sau... Citește în continuare →

Prinsa in alta lume

Sunt in fata blocului (era sa scriu blog) in care am locuit cu parintii mei si simt cum se invarteste toata lumea cu mine. Ridic capul si privesc norii mici si rotunzi care, culmea, stau pe loc. Blocul de vis-a-vis are geamuri termopane. Ce geamuri frumoase! Negru fumuriu, mari, tainice. Vad norii mici si rotunzi... Citește în continuare →

Lumea mea ireala

Eram patru femei la o vorbă. Ne odihneam, fiindcă muncisem pe rupte ca să urcăm niște baloți într-un turn, baloți pe care trebuia să-i aruncăm pe o fereastră, înapoi pe pământ. Aceștia, până să ajungă pe pământ, se transformau în suluri uriase de ceva alb laptos, vata sau burete. Ce căutăm acolo si ce voiam... Citește în continuare →

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑