Goana

Eu și sotul meu a trebuit să ne mutăm într-o localitate nouă și,  fiindcă apartamentul era foarte mic, am fost nevoiți să ne ducem copilul la orfelinat. Timp de șase luni am fost atât de ocupați încât nu ne-am interesat nici măcar o dată de soarta fetiței noastre. Am alergat la job, am alergat să... Citește în continuare →

Reclame

Am să-mi doresc…

Mă duc să dorm. Știu că vreau să visez frumos. Îmi impun să visez frumos, dar despre ce? Cândva m-aș fi gândit la cele multe și mărunte pe care le voiam în viața mea. A fost o perioadă în care nu știam că totul pe lumea asta este trecător și totul este deșertăciune (cum tot aud... Citește în continuare →

Ciulama de gânduri

Iubesc somnul. Așez capul pe pernă și spun "Doamne ajută!". O spun ca o ușurare, fiindcă a mai trecut o zi cu bine.  Stau și mă întreb acum și nu știu să-mi răspund, cum sunt sau ar trebui să fie oamenii care spun "Doamne ajută" dimineața,  bucuroși că mai au o zi în viața lor?... Citește în continuare →

Prinsa in alta lume

Sunt in fata blocului (era sa scriu blog) in care am locuit cu parintii mei si simt cum se invarteste toata lumea cu mine. Ridic capul si privesc norii mici si rotunzi care, culmea, stau pe loc. Blocul de vis-a-vis are geamuri termopane. Ce geamuri frumoase! Negru fumuriu, mari, tainice. Vad norii mici si rotunzi... Citește în continuare →

Lumea mea ireala

Eram patru femei la o vorbă. Ne odihneam, fiindcă muncisem pe rupte ca să urcăm niște baloți într-un turn, baloți pe care trebuia să-i aruncăm pe o fereastră, înapoi pe pământ. Aceștia, până să ajungă pe pământ, se transformau în suluri uriase de ceva alb laptos, vata sau burete. Ce căutăm acolo si ce voiam... Citește în continuare →

Visele

Discutam nu de mult cu Aprilia despre vise si faptul ca ne fascineaza, nu doar pe noi si pe multi altii. Am dat un search pe Google si am citit cateva pareri ale unor oameni invatati si m-am oprit asupra unor texte ale parintelui Cleopa, care m-au cam contrariat si declar sus si tare ca nu... Citește în continuare →

Materializarea „Sperantei”

Sunt singură pe lume. Verdele mă sufocă, ploaia îmi distrage atenția de la gândurile mele. Le caut, dar nu le pot aduna. S-au împrăștiat în vazduh și stropii mari le dizolva până la pieire. Nuuu! Îmi vreau gândurile înapoi! Dacă până acum m-am autointitulat Singura, acum, fără vise, cum să mă numesc? Pierduta? Mureșul curge... Citește în continuare →

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑