Publicat în Cartea!

Vremea tornadei

O poveste reală despre viață, care-ți trezește 20190518_210031simpatii și antipatii față de personajele care o trăiesc. Cu excepția copiilor și poate a unor apariții fugare, despre care nu știm decât atât cât ne lasă autorul să știm, niciunul dintre personaje nu are un comportament Citește în continuare „Vremea tornadei”

Reclame
Publicat în Sinapse

Gafe cu cărți

Am plecat spre Bookfest trei fete 20190417_220441(ne)hotărâte. Adică, am hotărât aşa: eu îmi cumpăr o singură carte, fie Michael Newton, fie Liiceanu, iar dacă găsesc una dintre cărțile  unor scriitori debutanți mai cumpăr una. Nu că nu aș fi vrut mai multe, dar mai am în bibliotecă vreo 10-11 cărți noi care își așteaptă rândul, plus  multe altele în format electronic. Di a zis că nu vrea nimic, dar speră totuși să descopere comori despre artă, fashion, meditații, Citește în continuare „Gafe cu cărți”

Publicat în Recreere

Tigaia plină hrănește, iar cea goală educă

„Când a ajuns la locul cu pricina, a văzut o gloată de vreo 215f668700f1aaa7910b0acad7813b3cdouă, poate trei sute de femei înghesuindu-se în jurul tarabelor dintr-o piaţă, cu nişte mutre atât de sumbre, de parcă ar fi fost pasagerii condamnaţi ai unui vapor care se scufunda. Dar, în clipa următoare, disperarea generală s-a destrămat într-o mulţime de certuri pe grupuleţe. Ce se întâmplase: la una dintre tarabe, se vindeau tigăi. Erau toate jalnice şi Citește în continuare „Tigaia plină hrănește, iar cea goală educă”

Publicat în Arta!, Sinapse

Ce ți-e şi cu teatrul ăsta, dom’le!

La teatru, pe scaunele din fața noastră, era o fetița de vreo 11 – 12 ani. Venise foartepantofii-rosii-2_large îmbufnată și deranjată de faptul că mama ei a rupt monotonia zilei atunci când a ridicat-o de pe canapeaua confortabilă, și i-a întrerupt contactul vizual cu telefonul, obligând-o să pășească  într-o lume cu totul nouă și diferită față de ce cunoștea ea. Drept protest, s-a așezat la trei scaune distanță de mama ei, s-a supărat că nu vede nimic pe scenă, s-a plâns că scaunele sunt prea-prea, și cine știe ce a mai bolborosit în barbă. Când a vazut că nimeni nu îi ascultă plangerile,  a stat cu ochii în telefon până să înceapă piesa, iar când a început, cu greu a acceptat să renunțe la el. Nici măcar anuntul din difuzoare, în care se preciza spectatorilor că folosirea telefoanelor este interzisă, nu a impresionat-o. Citește în continuare „Ce ți-e şi cu teatrul ăsta, dom’le!”

Publicat în Cartea!, Sinapse

Profilul cititorului

Profilul cititorului, în viziunea aceluiasi personaj fictiv,2018-11-09 00.50.36 Pretextat Tach, care are sansa să spună tot ce gândeşte, fără menajamente, fiind pe moarte, este chiar mai mitocănesc prezentat decât cel al scriitorului.

Fără să mă întind prea mult la vorbă, las mai jos fragmente ale opiniei acestui personaj. Doar o nelămurire am: eu, ca cititor fervent, ar trebui să mă simt jignită? Hai, că devin cam încrezută! Sigur m-am aflat în situațiile descrise, în diferite etape ale vieții, dar m-am maturizat şi am realizat că orice lucru pe care îl fac, inclusiv cititul, e bine să fie făcut complet. Doar în felul acesta mai mă emancipez şi eu. Şi atunci, am încetat să mai citesc doar de dragul poveştii. M-am deprins să citesc din nevoia de a învăța ceva, chiar dacă am învățat doar să nu mai mă încred în bestsellurile  exagerat de promovate. Citește în continuare „Profilul cititorului”

Publicat în Cartea!

Tragedia Germaniei 1914 – 1945

Volumul domnului Lucian Boia, Tragedia Germaniei 1914 – 1945, vine cu răspunsuri la întrebări care au  împovărat zeci 978-973-50-2775-9-420x590de ani întreaga omenire şi demontează concepții  pătrunse adânc în cugetele urmaşilor lui 1945. Ştiam deja că Germania  nu este principala vinovată pentru declanșarea conflagratiei din 1914, dar cât de naționalistă, de expansionista şi de rasistă era comparativ cu alte popoare? Ei bine, nu era! Germanii nu se fac vinovați că ar avea o natură agresivă pe care şi-ar transmite-o de la o generație la alta. Nu mai mult decât alții.

A fost Germania mai naționalistă?  Citește în continuare „Tragedia Germaniei 1914 – 1945”

Publicat în Cartea!

Cum își începeau ziua scriitori ca Tolstoi, Murakami sau Simone de Beauvoir și ce făceau ca să scrie mai cu spor

hyperliteratura-hemingway-obiceiuri

Dacă te-ai întrebat într-o dimineață, la cafea, oare cum își începeau ziua de lucru autorii tăi preferați, dacă și în ce măsură au obiceiuri, tabieturi sau ritualuri, ei bine, iată că am luat doar câteva exemple de mari nume care au o rutină bătută în cuie când scriu.

Sunt multe lucruri pe care le putem învăța și noi de la scriitori, cum ar fi disciplina impusă pentru a-și atinge obiectivele. După ce o să parcurgi rândurile de mai jos, probabil o să fii surprins să afli cât de strânsă e legătura dintre forța mentală pe care trebuie să o ai ca să duci la bun sfârșit un roman și forța fizică pe care unii dintre autorii de mai jos o dezvoltă în aceeași măsură. O să observi o chestiune comună la toți – deși diferiți și având un program divers, pentru fiecare autor în parte scrisul este prioritar și vine dinaintea oricărui alt lucru pe care trebuie să îl facă în acea zi.

Câteva exemple de mari nume care au o rutină bătută în cuie când scriu. Vezi articolul complet pe Hyperliteratura.

Sursă: Cum își începeau ziua scriitori ca Tolstoi, Murakami sau Simone de Beauvoir și ce făceau ca să scrie mai cu spor