De ce am încetat să gândesc

Există o categorie de oameni – printre care mă număr și eu – care simt nevoia să-și satisfacă în permanență nevoile spirituale și  își petrec timpul trecând prin sita gândirii o mulțime de teorii, despre ce există și ce nu există, dar ar putea exista; aici fiind cuprins tot ce poate specula mintea. Citesc, prelucrează, sortează, adaugă, elimină, apoi dezvelesc cearșaful și inaugurează, în conștiință, încă o taină „descoperită”, încă o problema grea „rezolvată”. Este un mod de viață deloc facil, cum poate cred unii, care consumă multă energie sufletească, și fără de care nu pot trăi. Însă…

Alții – printre care mă număr și eu – , dimpotrivă, pun baza mai mult pe nevoile materiale și mai puțin pe cele spirituale, prin angrenarea forțată  a traiului și mentalității proprii –  momentan sunt vinovată – și prin mentalitatea colectivă, regenta care subordonează voința, în cazul familiei mele, mai precis a tinerilor membri.

Deprindere de a vizualiza și de a fi cocreator

„Când e vorba de meditație și de rugăciunea individuală, este important să luăm în considerare conceptul de libertate. Liberul arbitru și libera acțiune sunt convingeri că oamenii au puterea de a alege în cunoștință de cauză. Conotațiile spirituale ale liberului arbitru îi dau individului autoritatea să se conecteze la ceea ce el percepe ca fiind Dumnezeu sau Creatorul. În ThetaHealing, folosim Liberul Arbitru pentru a conecta aspectele interioare și exterioare ale Divinității din lăuntrul nostru la cele din exteriorul nostru. Ni s- au dat instrumente precum cinstea și respectul față de ceilalți, însă Creatorul ne iubește îndeajuns pentru a ne permite să aveam propriile noastre ocazii de a ne bucura de viață, fără să intervină ori să ne judece. În timp ce trăim această viață, ni se dau ocazii să ne creăm propriile noastre poteci pentru a ne găsi calea. Existența noastră poate fi percepută ca un frumos proces de învățare și explorare fizică, mentală și spirituală. 

Antrenarea creierului

În urmă cu puțin timp, ți-am recomandat această carte. Cred că poate fi un cadou bun de Crăciun, cu atât mai mult că urmează o perioadă de tihnă în viața fiecăruia (sau în orice concediu – postul ăsta este republicat), potrivită pentru a ne reorganiza şi, de ce nu, pentru a ne mai instrui puțin creierul, implicit sănătatea şi starea de bine.

Andrew Newberg, unul dintre autorii cărți, ne prezintă opt, doar OPT modalități de a obtine sănătate fizică,  mentală şi spirituală, după cum urmează:

8. Zâmbiți. „Chiar dacă nu vă vine să o faceți, simplul act al zâmbetului repetitiv ajută la întreruperea tulburărilor stării de spirit şi întăreşte abilitatea neuronală de a menține o viziune pozitivă asupra vieții”.

„Ce?” sau „Cine?”

„Omul nu ajunge la această relație superioară, adică, ființală,

Di., O. şi eu

cu adevărul prin gândirea obișnuită a capului, care rămâne întotdeauna agățată de „ce”- ul lucrurilor. Omul se poate apropia de ființa vie a adevărului numai prin dezvoltarea consecventă a (…) gândirii inimii. Și această gândire cu inima are o însușire deosebită. Ea poate sesiza în mod direct, fără o reflecție rațională (…) conținutul de adevăr al oricărei situații. <<Fiindcă, pentru a ne da seama dacă ceva

Poveste cu spirite :)

Sunt singură pe lume. Verdele mă sufocă, ploaia îmi distrage atenția de la gândurile mele. Le caut, dar nu le pot aduna. S-au împrăștiat în vazduh și stropii mari le dizolva până la pieire. Nuuu! Îmi vreau gândurile înapoi!

Dacă până acum m-am autointitulat singura, acum, fără vise, cum să mă numesc? Pierduta?

Mureșul curge în drumul lui purtând cu el gândurile mele, dizolvate de ploaie. Ce-ar fi să ies din mașină și să stau în ploaia rece? Aș vrea să pot, pentru că aș putea plânge în voie și nu mi s-ar vedea lacrimile, așa cum bine a zis cineva.

Sunt goală de gânduri. Sunt ușoară ca un fulg. Dacă destinul ar sufla asupra mea, m-ar pierde în neant.

Un monstru numit frică

Azi noapte am fost fugărită de un monstru. Fiziologic, nu am simțit teama, nu tremuram, nu îmi simțeam bătăile inimii, dar ştiam că este obligatoriu să fiu speriată de o dihanie mare şi urâtă, aşa că am simțit frica asta în mintea mea. Am alergat pe un teren accidentat, ușoară ca fulgul, fără transpirații sau respirație sacadată, am zburdat peste noroaie, bolovani şi gunoaie, m-am cățărat pe garduri şi am explorat curțile oamenilor, care nu erau tocmai poteci bătătorite. Nu am putut să nu mă întreb, chiar și în vis, de ce nu îșiîngrijesc oamenii curțile? Mi-a placut aventura mea, și m-am simțit ca un personaj dintr-un film cu spioni. Monstrul nu l-am mai văzut, dar ştiam că este în spatele meu. Am găsit un adăpost în care m-am ghemuit şi am rămas acolo până când m-am simțit în siguranță.

Nicio pasiune nu fură minții toate puterile așa de bine cum o face frica. – Edmunde Burke

A trecut prea mult timp de când am avut visul ăsta și nu-mi amintesc continuarea.

Antrenarea creierului

În urmă cu puțin timp, ți-am recomandat această carte. Cred că poate fi un cadou bun de Crăciun, cu atât mai mult că urmează o perioadă de tihnă în viața fiecăruia, potrivită pentru a ne reorganiza şi, de ce nu, pentru a ne mai instrui puțin creierul, implicit sănătatea şi starea de bine.

Andrew Newberg, unul dintre autorii cărți, ne prezintă opt, doar OPT modalități de a obtine sănătate fizică,  mentală şi spirituală, după cum urmează:

8. Zâmbiți. „Chiar dacă nu vă vine să o faceți, simplul act al zâmbetului repetitiv ajută la întreruperea tulburărilor stării de spirit şi întăreşte abilitatea neuronală de a menține o viziune pozitivă asupra vieții”.

Goana

Eu și sotul meu a trebuit să ne mutăm într-o localitate nouă și,  fiindcă apartamentul era foarte mic, am fost nevoiți să ne ducem copilul la orfelinat. Timp de șase luni am fost atât de ocupați încât nu ne-am interesat nici măcar o dată de soarta fetiței noastre. Am alergat la job, am alergat să ne plătim facturile, să ne cumpărăm lucruri, apoi am alergat spre casă,  pentru odihna binemeritată, după atâta trudă. Cum ne-am așezat capul pe pernă,  ne-am cufundat într-un somn adânc,  fără vise. A doua zi, am luat-o de la capăt.

Deodată, ne-am dat seama că ceva ne lipsește. „Ce ne lipsește,  bărbate? Factura la gaz am plătit-o, și la curent, apa e plătită, gunoiul, telefonul …”. „Ce ne lipsește,  muiere? Frigiderul este plin, haine și pantofi din belșug, mașini, televizoare,  computere, telefoane … și noi tot alergăm!”. Și am stat așa și ne-am tot gândit … ce lipsește din viața noastră? Da’ nu era ceva ce ne doream și nu aveam. Era ceva ce aveam, dar pierdusem și nu știam ce. Am simțit deodată un gol imens în sufletele noastre. „Ce-am pierdut? Ce-am pierdut?”, și trupurile noastre s-au încovoiat de durerea golului din noi, iar mâinile ne smulgeau părul,  pielea, oasele,

Aripi la pantofi

Cum spuneam, ni se schimba dispozitia intr-o clipita. Bine acum, clipita asta s-a lasat asteptata pret de  cateva milioane de clipite, cert este ca dimineata starea mea sufleteasca era fresh. Trec in revista efectele: mi-a functionat intuitia, am expediat repede clientul (adica l-am amanat), nu am fost recalcitranta cu colegul 1, cu colegul 2 si cu colegul 3, am fost prietenoasa cu colegul 4, saritoare cu colegul 5, intelegatoare cu furnizorul 1 si cu clientul 2, glumeata cu clientul 3, zambareata cu furnizorul 2 si ma straduiesc sa mai gasesc colegi, clienti si furnizori, dar azi nu mai am de unde, probabil sunt toti la deschiderea noului an scolar, nu-mi pasa daca este scris rudimentar si nu stiu unde sa asez virgulele.

Acum sa trec in revista si cauzele bunei dispozitii: a venit repede taxi 1, m-am racorit zece minute la usa institutiei, am rezolvat repede cu organul statului, desi imi lipsea un act, a mers repede taxi 2, s-a degajat circulatia la Marasti, am baut un energizant, am primit tableta, pantofii din piele, cu toc usor vizibil, NU m-au deranjat, nu am observat ca ma deranjeaza sutienul, nu am avut absolut niciun gand negativ.

Si ma straduiesc sa mai scriu ceva pana la doua sute de cuvinte macar, dar cat de banala a fost ziua de azi! Si totusi, cat de putin am nevoie ca sa am o dispozitie grozava. Plec, fiindca ma asteapta aia la cofe sa-mi ridic tortul.

Sa inceapa aventura!

Foto: my office

Viața la pozitiv

Râdem, ca să alungam iarna de pe chipul nostru.

Plângem, fiindcă prin lacrimi ne spunem poveștile. 

Ne arătăm fricile, pentru a ne dezvolta abilitățile.

Avem prieteni, ca să avem cu cine împărți bezna și lumina vieții.

Suferim, pentru a ne educa inteligența.

Gândim, ca să dobândim demnitate.

Gandim, ca să stăm de vorbă cu noi.

Suntem înțelepți, fiindcă observăm,  meditam și chibzuim.