Un monstru numit frică

Azi noapte am fost fugărită de un monstru. Fiziologic, nu am simțit teama, nu tremuram, nu îmi simțeam bătăile inimii, dar ştiam că este obligatoriu să fiu speriată de o dihanie mare şi urâtă, aşa că am simțit frica asta în mintea mea. Am alergat pe un teren accidentat, ușoară ca fulgul, fără transpirații sau... Citește în continuare →

Reclame

Antrenarea creierului

În urmă cu puțin timp, ți-am recomandat această carte. Cred că poate fi un cadou bun de Crăciun, cu atât mai mult că urmează o perioadă de tihnă în viața fiecăruia, potrivită pentru a ne reorganiza şi, de ce nu, pentru a ne mai instrui puțin creierul, implicit sănătatea şi starea de bine. Andrew Newberg,... Citește în continuare →

Ca fata de (ne)măritat

A fost odată o fată și era una la părinți, dar parcă despre asta tot timpul auziți. Oricum, fata din povestea mea tare capricioasă era, şi să se mărite nici gând nu avea. Fiul croitorului cu rochii de mătase a acoperit-o, dar  ea le-a sfâșiat și drept cârpe de praf le-a utilizat. Fiul negustorului cu șiraguri... Citește în continuare →

Goana

Eu și sotul meu a trebuit să ne mutăm într-o localitate nouă și,  fiindcă apartamentul era foarte mic, am fost nevoiți să ne ducem copilul la orfelinat. Timp de șase luni am fost atât de ocupați încât nu ne-am interesat nici măcar o dată de soarta fetiței noastre. Am alergat la job, am alergat să... Citește în continuare →

Aripi la pantofi

Cum spuneam, ni se schimba dispozitia intr-o clipita. Bine acum, clipita asta s-a lasat asteptata pret de  cateva milioane de clipite, cert este ca dimineata starea mea sufleteasca era fresh. Trec in revista efectele: mi-a functionat intuitia, am expediat repede clientul (adica l-am amanat), nu am fost recalcitranta cu colegul 1, cu colegul 2 si cu... Citește în continuare →

Viața la pozitiv

Râdem, ca să alungam iarna de pe chipul nostru. Plângem, fiindcă prin lacrimi ne spunem poveștile.  Ne arătăm fricile, pentru a ne dezvolta abilitățile. Avem prieteni, ca să avem cu cine împărți bezna și lumina vieții. Suferim, pentru a ne educa inteligența. Gândim, ca să dobândim demnitate. Gandim, ca să stăm de vorbă cu noi.... Citește în continuare →

Ciulama de gânduri

Iubesc somnul. Așez capul pe pernă și spun "Doamne ajută!". O spun ca o ușurare, fiindcă a mai trecut o zi cu bine.  Stau și mă întreb acum și nu știu să-mi răspund, cum sunt sau ar trebui să fie oamenii care spun "Doamne ajută" dimineața,  bucuroși că mai au o zi în viața lor?... Citește în continuare →

Mireasa din poză

Păşeşte tăcută printre frunzele roşii căzute la pământ în timp ce le loveşte cu vârful pantofului nou-nouţ. Rochia ei de mireasă are pe alocuri albul spumos al laptelui şi îi scoate în evidenţă pielea măslinie, arsă de soarele verii, vară care a trecut prin viaţa ei cu prietenii, iubiri şi traume. Vara aceasta a renăscut... Citește în continuare →

Destinul e presarat cu semne

Incep sa cred ca avem o soarta scrisa de cineva, dar pe care o putem modifica (app de liberul arbitru), care poate fi cea corecta, cea buna. Poate ca ajungem tot acolo unde ne este dat, dar intr-un timp mai lung, pe ocolite, daca ne abatem de la drumul drept, fie ca suntem constienti, fie ca nu. De aceea viata este o lupta, fiindca refuzam sa vedem realitate si fiindca refuzam sa ne urmam calea

Blog la WordPress.com.

SUS ↑