Publicat în Cartea!

E greu să fii om mare!

„Dar chiar aşa îi spusese doamna Hollinger, masiva şi autoritara doamnă Hollinger

man wearing white pants with left foot up
Fotografie de Marco Trinidad pe Pexels.com

sau citise el asta pe undeva?! Undeva, într-o cărţulie din care avea vreo duzină şi prin geamantanul său, fără în­ceput, fără sfîrşit sau şi cu început şi cu sfîrşit. Luîndu-se pe urmele pistruiatului, Paul se întreba ce rost mai avea şi viaţa asta dacă existau cărţile care o arătau mai bine şi mai curat decît putea fi văzută cu ochii liberi, sau, invers, ce rost mai aveau cărţile dacă… pentru că lui, uneori, i se încurcau toate acestea prin cap şi ar fi dorit, din fundul sufletului, împreună cu atîţia alţii, bine intenţionaţi, ca lucrurile, de vreme ce trebuie trăite, să fie ceva mai sim­ple, mai bine organizate ! Dar chiar şi această expresie : „mai bine organizate” era chiar o expresie reală sau una inventată pentru afişe, cărţi, conferinţe şi altele de acest soi?! Mai poţi să ai încredere în propriul tău fel de a gîndi ? Probabil — îşi explica Paul (…)— de aici toate încurcă­turile care îi complicau atîta viaţa şi îl lipseau de un lucru atît de rîvnit de el şi pe care Citește în continuare „E greu să fii om mare!”

Publicat în Sinapse

Din gând în gând

Polonius, către fiul său Laert (în Hamlet): a733aa55933a3c6c6d334a41d7ffa755

„Cum? Tot aici? Îmbracă-te, Laert!

Hai, vântul a-nceput să umfle pânza,

Te-așteaptă toți. Fii binecuvântat

Și-nseamnă-ți pe răboj aceste sfaturi:

Grai gândurilor nu le da, și, iar,

Nu împlini un gând nesocotit.

Citește în continuare „Din gând în gând”

Publicat în Arta!, Sinapse

Ce ți-e şi cu teatrul ăsta, dom’le!

La teatru, pe scaunele din fața noastră, era o fetița de vreo 11 – 12 ani. Venise foartepantofii-rosii-2_large îmbufnată și deranjată de faptul că mama ei a rupt monotonia zilei atunci când a ridicat-o de pe canapeaua confortabilă, și i-a întrerupt contactul vizual cu telefonul, obligând-o să pășească  într-o lume cu totul nouă și diferită față de ce cunoștea ea. Drept protest, s-a așezat la trei scaune distanță de mama ei, s-a supărat că nu vede nimic pe scenă, s-a plâns că scaunele sunt prea-prea, și cine știe ce a mai bolborosit în barbă. Când a văzut că nimeni nu îi ascultă plangerile,  a stat cu ochii în telefon până să înceapă piesa, iar când a început, cu greu a acceptat să renunțe la el. Nici măcar anuntul din difuzoare, în care se preciza spectatorilor că folosirea telefoanelor este interzisă, nu a impresionat-o. Citește în continuare „Ce ți-e şi cu teatrul ăsta, dom’le!”

Publicat în Cartea!

Cum vede un misogin femeia

Poate părea că exagerez prezentând b6f7fdfa2678e764720eb262d67d6eb8atât de des un personaj negativ, chiar periculos, cum este Pretextat Tach, dar mă atrage prin felul neobișnuit în care observă oamenii şi acțiunile lor. Deşi este un ins foarte corpolent,  şi pe deasupra, pe moarte,  este  neobișnuit de expansiv când vine vorba să transforme în fabulație comportamentul semenilor săi. Citește în continuare „Cum vede un misogin femeia”

Publicat în Recreere, Sinapse

Ce gândește un polițist în post?

Dacă nu am acțiune mi se face somn,  așa că prefer să furepoliceman unu’ ceva, să-l prind și să-l duc la secție. Să mă uit la el pe sub sprâncene și să văd cum tremură carnea pe el și mă privește cu ochii de mielușel. Sau poate are intenția să mă facă vedetă pe feisbuc… Bastonul meu are-o stare de slabiciune fizică și miroase-a praf. E timpul să-l mai scot în lume.

În weekend merg la pescuit. Nu îmi pasă ce spune nevastă-mea. Mă trezesc devreme, înaintea ei, mă urc în mașină și plec. Ii las totuși bilet: Iubito, erai atât de frumoasă când dormeai,  încât nu am putut să te trezesc doar ca să îți spun că te iubesc. Te iubesc! M-am Citește în continuare „Ce gândește un polițist în post?”

Publicat în Cartea!, Sinapse

Nu te-ai trezit azi să fii mediocru

Trebuie să recunosc că m-am cam supărat  pe Fiodor M. Dostoievski. În volumul II din Idiotul (care este mult mai contemplativ, mai filozofic și chiar educativ decât primul citat mediocritatevolum, în care se pune baza pe acțiune), una din temele dezbătute de d-nul Dostoievski este mediocritatea.  Vezi și sinuciderea.

Nu pot să nu îmi fac introspecția după asemenea analiză, iar concluzia nu-mi prea place, fiindcă valorosul nostru scriitor este foarte tranșant și mă „obligă” într-un fel să mă identific ca exemplu, în pledoaria lui. Evoluția mea, ca ființă umană, nu m-a scăpat de mediocritate, totuși,  evoluând ca om aveam impresia că sunt cu un pas mai departe de banalitate. Păi nu, că doar nu am evoluat doar eu! Ca să se facă remarcat cu ceva, omul trebuie să aibă un talent adevărat, să strălucească într-un domeniu. Câți reusim?

Cursiv, scriitorul. Bolduit, autoobservare. Ba nu, este despre o prietenă! Eu sunt perfectă. Citește în continuare „Nu te-ai trezit azi să fii mediocru”

Publicat în Sinapse

Oameni de povești

Nu conduc, pentru că mi-e lene. Merg cu mijloacele de transport în comun și am ocazia să dau peste oameni de povești. Aici pot vedea o lume pestriță, formată din români așa cum sunt ei cu adevărat: îngândurati și grăbiți mereu, plictisiți și obosiți aproape tot timpul,  necivilizați, urâcioși, murdari, gălăgioși și mitocani de cele mai multe ori, civilizați, frumoși, curați și parfumați uneori (orașul meu are foarte mulți oameni frumoși), oameni cu căști în urechi, oameni cu ochii în telefoane, mulți cu intenția vădită de  a se deconecta de realitate . mama si copilul

Momentan,  am o colecție de povești cu personaje negative,  despre mame egoiste:

O mamă și doi copii: unul pe scaun, celălalt, bebe, doarme în cărucior. Femeia butoneaza telefonul, trimite și primește mesaje. Este foarte atentă la telefon, în timp ce căruciorul se mișcă în troleibuz, nesupravegheat. Nici măcar un ochi spre copil. Citește în continuare „Oameni de povești”

Publicat în Cartea!

Lumânărarul lui Giordano Bruno

Lumânărarul, de Giordano Bruno, o comedie în cinci acte precedată de foarte multe pagini de dedicații și prologuri, ascunde toată filozofia lui Bruno împotriva unei biserici care de-a lungul secolelor nu a încetat să se poarte oribil și să impună prin violență, dogme și convingeri religioase. Despre Giordano Bruno, aici.

Piesa de teatru seamănă foarte mult cu operele lui Shakespeare, mi se pare mie, în timp ce unii spun ca ar fi predecesorul lui Moliere. Sunt uimită să constat că la noi in țara Giordano Bruno, mare filosof al Renașterii, nu prea este citit. Nu este ușor de lecturat, cărțile lui fiind scrise in dialectul toscan și napolitan, amestecate cu latina, iar 20171228_103530traducatorul, Smaranda Bratu Elian, a păstrat dialogurile în latină, pentru autenticitate, însă la finalul cărții are foarte multe note explicative. Notele doamnei S.B.E. pot fi o comoară pentru setea de cunoaștere a unora, în special în celelalte șase volume de dialoguri filozofice, de la editura Humanitas. Din păcate, cred că s-a tiparit o singură ediție, în 2009, și cărțile nu se mai găsesc in librarii. Eu sunt în căutarea primelor patru volume de mai bine de jumătate de an.

Opera de față este singura creație propriu-zis literară a lui Giordano Bruno și este un protest împotriva corupţiei morale şi sociale din timpul său. ” Lumânărarul este fără Citește în continuare „Lumânărarul lui Giordano Bruno”

Publicat în Arta!, Cartea!

Manfurio

„Giordano Bruno are o ingeniozitate verbală care duce la dialoguri filozofice foarte provocatoare.” Pe lângă asta, are și mult umor, iar in Lumînararul am găsit multe scenete scurte și amuzante care mi-au amintit de spectacolele de teatru la care am asitat în copilarie. Acum știu de unde s-au inspirat actorii noștri.

《Manfurio: Ah vai! Ah vai!  Ajutor! Prindeți-l!  Prindeți-l! Prindeți-l! Defraudatorul, spoliatorul, furul! Prindeți-l, mi-a sustras sorii de aur și argintii!pedagog

[…]

Marca: Chiar așa, trebuie din când în când să aveți mila și de slugi și să nu săriți imediat la bătaie.

Manfurio: Dar nici pomeneala să fie sluga ori ruda mea,  e un tâlhar care mi-a furat zece franci, din mână!

Barra: Sfinte Sisoe, atunci de ce nu ai strigat „Hoțul! Prindeți hoțul!”? În ce naiba de limba ați vorbit?

[…] Citește în continuare „Manfurio”