Publicat în Personal

De-ale primăverii în 5 zile

Alaltăieri am văzut prima muscă mare.

closeup photo of black and gray housefly on white surface
Fotografie de Thierry Fillieul pe Pexels.com

Sunt foarte enervante muștele astea!

De-a dreptul mi-e frică de ele.

Mi le închipui ca pe niște monștri în miniatură.

Dar monștrii rămân monștri, indiferent de dimensiunea lor.

Există și monștri nevăzuți. Mai răi decât cei văzuți.

Ieri am văzut primul fluture. Maro. Sau roșu cu negru?

Oricum, de la distanță părea cărămiziu.

Iubesc fluturii!

Au aripi colorate. Și-atât!

Pentru că restul li se trage tot de la aripile colorate.

Azi am văzut-o, pentru prima dată anul acesta, pe vecina mea, pe scaun, la soare.

Îmi este indiferentă vecina mea.

Pentru că și ei pare să-i fie indiferentă lumea asta.

Nu are ce mânca, ea fluiera. Îi cade acoperișul, ea cântă. E criză, ea râde. E coronavirus, „exagerează ăștia! Vor doar să se îmbogățească!”

Mâine voi planta niște bulbi de zambile. Trecute.

Așa se întâmplă dacă nu lași florile să-și urmeze normal ciclul vieții.

În februarie, zambile? Păi, cine s-a putut bucura de ele pe frig și ploaie.

Şi au mai şi crescut in 3 zile, cåt altele în 3 luni.

Cum au venit, aşa s-au şi dus. Pe nevăzute!

Primăvara, Zambila = Soare = Zâmbete = Admirație = Poezie!

Poimâine mă voi bucura de prima bătătură, căpătată o dată cu sosirea primăverii și a botinelor noi.

Atenție la pantofii cumpărați online de la Leonardo.

Piele faină, modele noi şi moderne, prețuri foarte bune,

Stângul cu vreo două numere mai mic decât dreptul, fără excepții;

Cost transport, cost retur, cost transport, cost retur…

Bătături!

Urăsc bătăturile, dar iubesc botinele noi!

 

Publicat în Personal

Jurnal 16.07.2019

Ceva se intampla in mintea mea. Am citit cateva ore articolele blogurilor pe care le urmaresc, si nu sunt in stare sa fac niciun comentariu coerent. Vreau sa scriu o poveste, doua, trei – Oana mi-a pregatit si desenele – dar nu se leaga niciun cuvant de altul. Este aproape o luna de cand m-am incalcit in ganduri si nu sunt in stare sa le ordonez. Voi mai ramane putin in umbra. Sper doar sa nu spuna lumea ca sunt uracioasa.

singur

Fotografie editata cu paperartist

Publicat în Personal, Sinapse

De ce nu recomand „Editor de unul singur”, de Bogdan Hrib

Știi emisiunea aia în care juratul 20190509_154149flatează concurentul, gen „Mi-a plăcut ambitusul tău. Ai luat frumos notele înalte, mi-a plăcut modulația și ritmul, dar de la mine azi ai un Nu„?

Ei bine, cred că în acelaşi mod am să încep și eu comentariul meu vis-a-vis de cartea lui Bogdan Hrib, „Editor de unul Citește în continuare „De ce nu recomand „Editor de unul singur”, de Bogdan Hrib”

Publicat în Personal, Recreere

Test hédoniste

1. Trăiește și lasă-i și pe alții să trăiască. 20190507_145853

Nimic mai simplu. De ce te interesează ce fac alții? Doar lasă-i! Nu le spune de ce sau ce, fiindcă asta demonstrează faptul că te interesează. Gândește-te la tine, analizează-te, corectează-te. Învață să trăiești… în pace cu tine și sigur vor trăi  și alții în pace pe lângă tine.

2. Carpe Diem.

De parcă ar fi atât de simplu pe cât sugerează cele doar două cuvinte. Ok, măcar din când în când trăiește clipa. Atunci când simți că nu contează decât acea clipă. După, D-zeu cu mila!

3. Nu duci nimic pe lumea cealaltă. Citește în continuare „Test hédoniste”

Publicat în Personal

Obositoarele standarde

Eram proaspat angajata la o firma, pe post de asst. manager, dupa ce predecesoareaI mea se pensionase. Of course ca toti clientii si furnizorii erau curiosi sa afle cum arata noua asst.

  • Macar e tanara?
  • Da, are 20 de ani si  90-60-90, replica my boss.

De aici au pornit toate glumele, despre care doar el stia, fara sa ma implice in obrazniciile partenerilor nostri.

Am avut multe vizite de curtoazie de la persoane care niciodata nu vizitasera societatea noastra, pana atunci cunoscandu-ne doar prin telefon si mail. Intr-o zi, vine un domn (incert cuvant), scund, chel, burtos si nespalat, ma fixeaza din usa si-mi spune:

  • Pai, unde este asst. de 20 de ani, cu 90-60-90?

L-am incurajat cu un zambet tip office (vezi img) si i-am spus ca a intarziat cativa zeci de ani.

Acasa, ii povestesc, amuzata, sotului meu. Ca de obicei, el are mereu replicile la el si tare il mai invidiez pentru asta.

  • Trebuia sa-i zici: si eu credeam ca lucrez cu cineva mai inalt, fara burta si cu par pe cap!

 

App de povestioara, trec pe strada pe langa un domn care vorbeste la telefon:

„Nu imi pasa cum arata. Ma intereseaza ce are in cap. Am nevoie de cineva pe care pot sa ma bazez …” si a mai zis ceva, dar m-am departat.  Mi-a fost drag instantaneu de el si imi venea sa il imbratisez, iertandu-i astfel pe toti directorii de firme care publica anunturi tendentioase pe site-urile de joburi, cu intentia vadita de a colectiona accesorii, nu asistente. Bine, poate ca uneori am avut si complexul vulpii care nu ajunge la struguri, dar asta este alta poveste.

Foto: personal, filtrat, de teama standardelor 🙂 + paper artist

Publicat în Personal, Spatiul mental

Aripi la pantofi

Cum spuneam, ni se schimba dispozitia intr-o clipita. Bine acum, clipita asta s-a lasat asteptata pret de amy cateva milioane de clipite, cert este ca dimineata starea mea sufleteasca era fresh. Trec in revista efectele: mi-a functionat intuitia, am expediat repede clientul (adica l-am amanat), nu am fost recalcitranta cu colegul 1, cu colegul 2 si cu colegul 3, am fost prietenoasa cu colegul 4, saritoare cu colegul 5, intelegatoare cu furnizorul 1 si cu clientul 2, glumeata cu clientul 3, zambareata cu furnizorul 2 si ma straduiesc sa mai gasesc colegi, clienti si furnizori, dar azi nu mai am de unde, probabil sunt toti la deschiderea noului an scolar, nu-mi pasa daca este scris rudimentar si nu stiu unde sa asez virgulele.

Acum sa trec in revista si cauzele bunei dispozitii: a venit repede taxi 1, m-am racorit zece minute la usa institutiei, am rezolvat repede cu organul statului, desi imi lipsea un act, a mers repede taxi 2, s-a degajat circulatia la Marasti, am baut un energizant, am primit tableta, pantofii din piele, cu toc usor vizibil, NU m-au deranjat, nu am observat ca ma deranjeaza sutienul, nu am avut absolut niciun gand negativ.

Si ma straduiesc sa mai scriu ceva pana la doua sute de cuvinte macar, dar cat de banala a fost ziua de azi! Si totusi, cat de putin am nevoie ca sa am o dispozitie grozava. Plec, fiindca ma asteapta aia la cofe sa-mi ridic tortul.

Sa inceapa aventura!

Foto: my office

Publicat în Personal, Sinapse

Ghid pentru cum să fiu bine cu mine

Intr-un filmuleț motivațional, un guru ne învață cum să fim bine cu noi. Pentrube yourself cineva deja trecut prin valurile vieții  nu spunea nimic necunoscut, iar timpul rămâne, în continuare, cel mai mare dușman al omului,  așa că am trecut repede peste el, fără să-l aprofundez. Dintr-o dată mi s-a făcut dor să am grija de mine și am reluat filmul. Mi-am notat și ideile principale,  apoi le-am dezvoltat.

Să țin minte și să citesc de mai multe ori:

1. Criticile și dialogul negativ interior. Citește în continuare „Ghid pentru cum să fiu bine cu mine”