Alaltăieri am văzut prima muscă mare.
Sunt foarte enervante muștele astea!
De-a dreptul mi-e frică de ele.
Mi le închipui ca pe niște monștri în miniatură.
Dar monștrii rămân monștri, indiferent de dimensiunea lor.
Există și monștri nevăzuți. Mai răi decât cei văzuți.
Ieri am văzut primul fluture. Maro. Sau roșu cu negru?
Oricum, de la distanță părea cărămiziu.
Iubesc fluturii!
Au aripi colorate. Și-atât!
Pentru că restul li se trage tot de la aripile colorate.
Azi am văzut-o, pentru prima dată anul acesta, pe vecina mea, pe scaun, la soare.
Îmi este indiferentă vecina mea.
Pentru că și ei pare să-i fie indiferentă lumea asta.
Nu are ce mânca, ea fluiera. Îi cade acoperișul, ea cântă. E criză, ea râde. E coronavirus, „exagerează ăștia! Vor doar să se îmbogățească!”
Mâine voi planta niște bulbi de zambile. Trecute.
Așa se întâmplă dacă nu lași florile să-și urmeze normal ciclul vieții.
În februarie, zambile? Păi, cine s-a putut bucura de ele pe frig și ploaie!
Şi au mai şi crescut in 3 zile, cåt altele în 3 luni.
Cum au venit aşa s-au şi dus. Pe nevăzute!
Primăvara, Zambila = Soare = Zâmbete = Admirație = Poezie!
Poimâine mă voi bucura de prima bătătură căpătată o dată cu sosirea primăverii și a botinelor noi.
Atenție la pantofii cumpărați online de la Leonardo.
Piele faină, modele noi şi moderne, prețuri foarte bune,
Stângul cu vreo două numere mai mic decât dreptul, fără excepții;
Cost transport, cost retur, cost transport, cost retur…
Bătături!
Urăsc bătăturile, dar iubesc botinele noi!
flatează concurentul, gen „Mi-a plăcut ambitusul tău. Ai luat frumos notele înalte, mi-a plăcut modulația și ritmul, dar de la mine azi ai un Nu„?
mea se pensionase. Of course ca toti clientii si furnizorii erau curiosi sa afle cum arata noua asst.
cateva milioane de clipite, cert este ca dimineata starea mea sufleteasca era fresh. Trec in revista efectele: mi-a functionat intuitia, am expediat repede clientul (adica l-am amanat), nu am fost recalcitranta cu colegul 1, cu colegul 2 si cu colegul 3, am fost prietenoasa cu colegul 4, saritoare cu colegul 5, intelegatoare cu furnizorul 1 si cu clientul 2, glumeata cu clientul 3, zambareata cu furnizorul 2 si ma straduiesc sa mai gasesc colegi, clienti si furnizori, dar azi nu mai am de unde, probabil sunt toti la deschiderea noului an scolar, nu-mi pasa daca este scris rudimentar si nu stiu unde sa asez virgulele.
cineva deja trecut prin valurile vieții nu spunea nimic necunoscut, iar timpul rămâne, în continuare, cel mai mare dușman al omului, așa că am trecut repede peste el, fără să-l aprofundez. Dintr-o dată mi s-a făcut dor să am grija de mine și am reluat filmul. Mi-am notat și ideile principale, apoi le-am dezvoltat.
mai sunt de-ajuns. Ochii lipiți și umflați gem de somn. Pipăie drumul înlăturând aerul din jurul său. Dă cu reproșurile zilnice, sub formă de salut. Hei, da’ faci sau nu faci? Să vezi, da’ vezi să nu crezi. Vii când invii sau te împrietenești cu dracu? Tacadam-tacadam, tacadam-tacadam… Huo, cap pervers, chiorâș, cu saliva pe bărbie, regulat bolnav! Privirea înainte! Pui, pui drag, da mamă, săr’na, da, și mâine, săr’na.
presiunilor, m-am entuziasmat, apoi m-am complăcut, m-am schimbat, mi-am folosit rațiunea și am ales. Încă o dată am simțit că soarta îmi este scrisă, iar eu doar trebuie să fiu pregătită pentru schimbare și să fiu sigură că este ceea ce îmi doresc.
Sinapse 