Flori de cireș japonez

Un tânăr nipon se îndrăgostește de o tânără blondă. S-au intalnit pentru prima dată în templul cu frunze verzi. Tânărul nu știe bine engleza, dar privirile și surâsurile tinere le-au fost de ajuns să se înțeleagă. S-au iubit pe limba lor, fără să-i descurajeze accentul diferit al tânărului. 

Locul lor preferat a fost acolo unde nu treceau trenuri și turiști, iar florile de cireș ningeau doar pentru ei. Acoperișul de paie și patul din petale roz le-au fost suficiente ca să-și trăiască dragostea.

Totuși, blonda nu a rămas în țara chipesului gaijin. Pasiunea ei exotică a luat-o cu ea la finalul vacanței și și-a imprimat dorul în inimă. Ar fi vrut să existe o lume comună în care să trăiască fără să-i fie dor de ieri, pentru că azi e mai frumos.

Florile de cireș s-au aprins în apus de soare și ard amintirile îndrăgostiților. Se lasă noaptea, iar tânărul nipon, sătul de oboseală, iese în întâmpinarea zilei. Cu ziua care vine nu știe ce să facă, dar acum își poarta tristețea pe sub cerul negru, printre pereții întunecați pe care se sprijină cireșii plânsi. Doar așteaptă cel mai frumos moment al zilei: răsăritul soarelui si chemarea la o nouă pasiune.