Publicat în De suflet, Pe cand traiam in Vise

Am să-mi doresc…

Mă duc să dorm. Știu că vreau să visez frumos. Îmi impun să visez frumos, dar abstract-5despre ce? Cândva m-aș fi gândit la cele multe și mărunte pe care le voiam în viața mea. A fost o perioadă în care nu știam că totul pe lumea asta este trecător și totul este deșertăciune (cum tot aud în jur și citesc în cărți) și aveam dorințe mediocre care mă satisfăceau pe moment și îmi excitau spiritul banal. Tinerețea,  entuziasmul și frumusețea atrăgeau cele bune și păreau de ajuns. Și erau de ajuns. De ce să fiu nerecunoscătoare?  Îmi doream și se întâmplau. Dorințe mediocre,  destin Citește în continuare „Am să-mi doresc…”

Reclame
Publicat în De suflet

Flori de cireș japonez

Un tânăr nipon se îndrăgostește de o tânără blondă. S-au intalnit pentru prima dată în templul cu frunze verzi. Tânărul nu știe bine engleza, dar privirile și surâsurile tinere le-au fost de ajuns să se înțeleagă. S-au iubit pe limba lor, fără să-i descurajeze accentul diferit al tânărului. flori de cires

Locul lor preferat a fost acolo unde nu treceau trenuri și turiști, iar florile de cireș ningeau doar pentru ei. Acoperișul de paie și patul din petale roz le-au fost suficiente ca să-și trăiască dragostea.

Totuși, blonda nu a rămas în țara chipesului gaijin. Pasiunea ei exotică a luat-o cu ea la Citește în continuare „Flori de cireș japonez”

Publicat în De suflet

Te du!

Când vine seara, te oprești,

Din drumul tău te-ntorci și stai. ruptura

Din capătul privirii tale,

Aseară-am smuls o mare jale.

Unde te duci, habar nu ai!

Poate acolo-ai să găsești

O altă viață, dar ai să-i vii de hac!

Niciun loc nu-i fără rost,

Dar în noi totu-i schimbat,

Eu, tu, pe rând am plecat.

Mai departe de-am fi fost

Ți-aș fi găsit un sens ca să te plac.

Amalia

 

Foto: PInterest

Publicat în De suflet

Sunt om și mă tratez

Știu ce nu îmi place la viața asta: oamenii. Într-adevăr,  nu ne-a prea nimerit Dumnezeu. Părem niște experimente nereușite,  niște rebuturi, dar nah, Dumnezeu a fost și el tânăr atunci când ne-a zămislit. oameni

Oamenii sunt mereu contra a orice,  contra altor oameni,  a ideilor și a faptelor altora.

Oamenii sunt răutăcioși, mincinoși,  leneși,  ticăloși,  falși,  cruzi. Oamenii sunt o molima imposibil de oprit.

Oamenii își fac viața grea și insuportabilă,  fiindcă nu știu să își stabilească prioritățile sau fiindcă prioritățile lor nu coincid cu ale celorlalți.

Oamenii trebuie să se suporte unii pe alții, fiindcă sunt atât de mulți și nu au unde să se ascundă.  Citește în continuare „Sunt om și mă tratez”

Publicat în De suflet

Fascinatus de iubire

Aproape că-mi vine să cred că dragostea este un monstru, dacă stau să analizez la rece ce se întâmplă cu oamenii în timp ce sunt îndrăgostiți. Își pierd rațiunea și au impresia că nimic pe lume nu mai are importanță și din cauza ignoranței sunt supuși multor greșeli. Se îmbolnăvesc fiindcă nu

adevarul uratmănâncă, nu dorm, sunt obsesivi și mereu în alertă. În anumite situații,  viața devine mai grea, sunt răniți, în aceeași măsură sunt împliniți, dar și pustiiți. Mai rău este că oamenii îndrăgostiți nici nu sunt conștienți de acțiunile lor.

Când dragostea dispare, omul se trezește ca dintr-o vrajă grea, apăsătoare.  Și, dacă puterea amorului este atât de amenințătoare, de ce ține atât de mult, frate?!

Giordano Bruno, în Lumanararul, zice că dacă nu vrei să cazi pradă fascinatiunii de iubire mai bine să te ferești să îl privești Citește în continuare „Fascinatus de iubire”

Publicat în De suflet

Captiv in inutil

„Dacă m-ai vedea

Cum stau și nu respir,

Uscat și imobil,

Captiv în inutil,

 

Umbra mea ar fi

Cadoul de o zi

La ghemul fără fir

Țesut din inutil.

 

Dar,  deodată,

Am fumat un nor

Și de-atuncea

Mă prefac că zbor.

 

Și de vrei să cad

Spre cerul prea înalt,

Spre alte lumi să strig,

Că-n vara mea e frig,

 

Tot la fel voi fi!

Și nu te mai gândi,

Că-s gânduri trei la kil,

Uitate-n inutil. ”

 
Adrian Berinde – „Dumnezeu râde singur”