Cum să iubești fără să iubești

Am simțit tandrețe, pasiune, nebunie. Nu iubesc, dar această după-amiază a fost mai intensă decât o noapte de dragoste. Am fost mângâiat cu zâmbete și sărutat cu privirea. Nu am plâns, nu am râs…am respirat surâsul tău, am gustat buzele tale. M-am pierdut în brațele tale și îmbrățișările tale mi-au frământat corpul plin de

dorință. M-am simtit al tău fără să-ți aparțin, m-am simți mai bărbat ca niciodată. Pentru prima dată sunt fericit că nu iubesc, pentru că mi-ai dăruit mai multă fericire decât femeile care m-au iubit, sau pe care le-am iubit. Nu mai vreau să iubesc… Vreau doar clipe intense ca acestea, fără întrebări absurde, fără vise banale, fără lacrimi de durere. Nu mai vreau să iubesc. Vreau doar să te mângâi cât mai des și să mă pierd în ochii tăi superbi. Vreau doar să simt privirea ta caldă și sinceră, pentru că nu trebuie să mă minți frumos… spunându-mi că mă iubești….

Scrisoarea unui barbat care nu iubeste (studiu psihologic sau placebo)

O astfel de pasiunea se naşte din multă suferință. Suferindul are sufletul zdrențe și,  dacă știe și vrea să se autoeduce, poate să refuleze într-o intensă mulțumire sufletească. Emoțiile de mai sus sunt veritabile perle pentru inimi zdrobite. Ele apar atunci când oamenii dăruiesc cu sinceritate afecțiune,  pasiune,  convingere,  îndrăzneală fără să aibă pretenția de a primi ceva înapoi. Neprevăzutul nu există în această legătură,  fiindcă nu îl invocă nimeni. El nu contează. Oamenii sunt cu adevărat fericiți doar atunci când trăiesc clipa și nu permit niciunui factor să intervină.  Adevărata fericire a omului cred că este libertatea de a face alegeri.