Deși are aprox. 230 pagini nu am reușit să o citesc prea repede. Cartea este scrisă într-un ritm sacadat, doar spre final autoarea încearcă și cateva fraze. Mă deranjează modul ăsta de expunere, alert și fără semne de exclamație sau de întrebare, fiindcă pare scris doar pentru a fi „o trecere in revistă”, ceva de genul „am facut-o și pe asta”.
Daca reușești sa treci peste acest inconvenient (pentru mine, este), te trezești în trecut, în anii ’70, cand în comunism încă se trăia bine, dar Securitatea spiona tot si acţiona pentru identificarea şi eliminarea persoanelor considerate periculoase pentru regimul comunist. Autoarea și prietenii ei, de origine svabeasca, intră în vizorul securității și sunt persecutați fiindcă refuză să colaboreze. Nimic exagerat, după părerea mea; persecuții pe care le suporta tot românul, intr-un regim în care omul nu avea libertate individuală.
M-a tulburat ușor modul în care este descrisa societatea romaneasca de atunci, ca si cum toți erau „o apa și-un pamant”. Înțeleg, trauma traiului intr-un mediu ostil te face să vezi totul mai complicat decât este și pune pecete grea asupra modului de a înțelege și de a depăși emoțiile negative, dar mă așteptam și la reversul monedei. Macar puțin…
Am să mai incerc o carte semnată Herta Muller. Poate îmi va placea mai mult.
Din partea mea are nota 3/5, nu pentru felul in care este scrisa (aici are nota 4), ci din cauza faptului ca este lipsita de sensibilitate.
Sinapse 
Din păcate o cunosc pe doamna de la Timișoara. Cred că nu se jenează să stea alături de alți „NOBEL”-iști, ca Herman Hesse sau Thomas Mann. Dacă rămânea în țară nu vedea premiul. Așa cum singurul scriitor român care l-ar putea primi este Nicolae Breban, dar din păcate, cu toate că e neamț după mamă, scrie românește și locuiește în România. Notele pe care le-ai dat cărții sunt foarte potrivite. Chiar prea generoase, Insa asta habar n-are să scrie. Ce securitate? Șeful ei, Nikolaus Berwanger a colaborat bine cu secu și ștabii de partid, până a ajuns în Germania. Acolo a devenit…dizident.
ApreciazăApreciază
Nu cunosc împrejurările sau criteriile luate în considerare care au dus la Nobelul doamnei. Am promis să-i mai citesc o carte înainte sa îmi fac o părere definitivă, dar sunt mult prea multe lecturi care își așteaptă rândul. Dacă stilul de a gândi și de a scrie este același, sunt cu atât mai nemulțumită ca s-a aruncat un Nobel pe fereastră.
Acum, ca îmi spuneți că a avut o oarecare trecere pe lângă securitate, înțeleg de ce – in cartea de fata- îmi părea a fi doar o muscă pe perete, foarte detașată de problemele prietenilor ei.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Poate mai găsiți „Animale bolnave” a lui Breban, absolut genial scrisă, chiar în context socialist. E proză de analiză, dar captivează și prin acțiune, iar stilul este original. Grămada de romane brebaniene nu se compară cu această capodoperă. Dacă ar fi fost tradusă în engleză, și-ar fi pierdut din farmec, dar ar fi luat Nobelul. Noi îi spuneam pe aici doamnei „HARTA MULĂR”, urât, dar eram tineri pe atunci…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙂 Mulțumesc pentru recomandare de carte. Am bifat-o pe goodreads.
ApreciazăApreciază