Eram intr-o vale verde. Cateva cladiri, vechi si noi, se daramau si oamenii au hotarat sa le stranga la un loc si sa le dea foc. Hm, trebuie sa fi fost tare usor sa faca asta! Le-au urcat (!) pe deal si le-au aprins. S-au adunat in jurul lor, in liniste, meditand. Flacarile erau uriase si ajungeau pana la cer.
Am urcat dealul ca sa vad mai bine si, in drumul meu, am zarit alte cladiri vechi care inca stateau in picioare. Am fost surprinsa ca au rezistat calamitatii.
Deodata, deasupra noastra, vine ceva ce nu pot descrie, ca o entitate supranaturala si sufla cu putere peste tot ce este acolo. Spatiul este despartit de o membrana ca si cum lumea ar fi fost impartita in doua. O parte a lumii era formata din indivizii de pe deal, focul si alti cativa oameni care urlau de durere. In a doua parte a lumii eram noi, oamenii din vale, putini la numar, loc pasnic, curat, cu mult soare. Cei din deal si din vale nu se auzeau si nu se vedeau intre ei.
Pe langa mine a trecut o femeie si s-a indreptat spre o usa, care pana atunci nu era. Impreuna cu cei cativa oameni care erau langa mine, i-am luat urma. Ne-am uitat in directia in care s-a dus femeia, dar am vazut doar un hau apoi, pe langa hau, s-a conturat brusc un culoar, pe care se vedeau cateva usi. Ne-am gandit ca putem trece haul si in clipa urmatoare acesta a disparut. Am pasit curiosi si timizi, iar pe pereti am vazut multe calendare, asemanatoare celor crestin ortodox si catolic, dar scrise intr-o limba necunoscuta, in care erau prezenti sfinti necunoscuti. A aparut un barbat cu privire blanda care ne-a invitat sa inaintam. M-a atins pe mana si imediat am simtit un fior urmat de liniste sufleteasca.
M-am trezit si am fost tare trista ca nu am aflat ce se afla dincolo de usile din care razbea o lumina puternica.
scris in data de 12.06.2007
Sinapse 