Karamela și îndrăgosteala de iluzii (1)

–  Ce bine miroase săpunul ăsta!

– Săpun? Mie îmi miroase a cafea. Tocmai am desfăcut pachetul.

– Încălzesc mâncarea?

– Da, dar vezi că acolo este frigiderul, nu cuptorul cu microunde!

– Îmi pregătesc patul, ca să merg la lucru!

Așa se întâmplă când Karamela este distrată. Stă cu privirea pierdută şi își caută gândurile cu ochii minții.  Acum se gândește la dragoste și la vulnerabilitatea fetelor. Este încă tânără, dar îi este dor să

Vând lună cu balansoar

– Privește luna, uite-o acum! Fixează-ți privirea și golește-ți mintea. Întinde mâna și o cuprinde, chiar și nicicum. Cuibărește-o în sânul fierbinte și transmite-i dragostea, apoi trimite-o! Adierea nopții-mi va fi vestitorul și

Flori de cireș japonez

Un tânăr nipon se îndrăgostește de o tânără blondă. S-au intalnit pentru prima dată în templul cu frunze verzi. Tânărul nu știe bine engleza, dar privirile și surâsurile tinere le-au fost de ajuns să se înțeleagă. S-au iubit pe limba lor, fără să-i descurajeze accentul diferit al tânărului. 

Locul lor preferat a fost acolo unde nu treceau trenuri și turiști, iar florile de cireș ningeau doar pentru ei. Acoperișul de paie și patul din petale roz le-au fost suficiente ca să-și trăiască dragostea.

Totuși, blonda nu a rămas în țara chipesului gaijin. Pasiunea ei exotică a luat-o cu ea la

Te du!

Când vine seara, te oprești,

Din drumul tău te-ntorci și stai. 

Din capătul privirii tale,

Aseară-am smuls o mare jale.

Unde te duci, habar nu ai!

Poate acolo-ai să găsești

O altă viață, dar ai să-i vii de hac!

Niciun loc nu-i fără rost,

Dar în noi totu-i schimbat,

Eu, tu, pe rând am plecat.

Mai departe de-am fi fost

Ți-aș fi găsit un sens ca să te plac.

Amalia

 

Foto: PInterest

Fascinatus de iubire

Aproape că-mi vine să cred că dragostea este un monstru, dacă stau să analizez la rece ce se întâmplă cu oamenii în timp ce sunt îndrăgostiți. Își pierd rațiunea și au impresia că nimic pe lume nu mai are importanță și din cauza ignoranței sunt supuși multor greșeli. Se îmbolnăvesc fiindcă nu

mănâncă, nu dorm, sunt obsesivi și mereu în alertă. În anumite situații,  viața devine mai grea, sunt răniți, în aceeași măsură sunt împliniți, dar și pustiiți. Mai rău este că oamenii îndrăgostiți nici nu sunt conștienți de acțiunile lor.

Când dragostea dispare, omul se trezește ca dintr-o vrajă grea, apăsătoare.  Și, dacă puterea amorului este atât de amenințătoare, de ce ține atât de mult, frate?!

Giordano Bruno, în Lumanararul, zice că dacă nu vrei să cazi pradă fascinatiunii de iubire mai bine să te ferești să îl privești

Lumânărarul lui Giordano Bruno

Lumânărarul, de Giordano Bruno, o comedie în cinci acte precedată de foarte multe pagini de dedicații și prologuri, ascunde toată filozofia lui Bruno împotriva unei biserici care de-a lungul secolelor nu a încetat să se poarte oribil și să impună prin violență, dogme și convingeri religioase. Despre Giordano Bruno, aici.

Piesa de teatru seamănă foarte mult cu operele lui Shakespeare, mi se pare mie, în timp ce unii spun ca ar fi predecesorul lui Moliere. Sunt uimită să constat că la noi in țara Giordano Bruno, mare filosof al Renașterii, nu prea este citit. Nu este ușor de lecturat, cărțile lui fiind scrise in dialectul toscan și napolitan, amestecate cu latina, iar traducatorul, Smaranda Bratu Elian, a păstrat dialogurile în latină, pentru autenticitate, însă la finalul cărții are foarte multe note explicative. Notele doamnei S.B.E. pot fi o comoară pentru setea de cunoaștere a unora, în special în celelalte șase volume de dialoguri filozofice, de la editura Humanitas. Din păcate, cred că s-a tiparit o singură ediție, în 2009, și cărțile nu se mai găsesc in librarii. Eu sunt în căutarea primelor patru volume de mai bine de jumătate de an.

Opera de față este singura creație propriu-zis literară a lui Giordano Bruno și este un protest împotriva corupţiei morale şi sociale din timpul său. ” Lumânărarul este fără