Viața irosită a Evei Braun

Viața irosită a Evei Braun, de Angela Lambert, este printre puținele cărți pe care le-am citit cuvânt cu cuvânt, atât de absorbită am fost de filele ei de istorie. Pe lângă faptul că mă pasionează istoria, autoarea mă ține captivă cu talentul ei narativ și îmbină faptele cu descrierea cu o credibilitate greu de combătut. Cu toate acestea, pe parcursul lecturii işi face loc şi punctul meu de vedere. Nu am putut să fiu total de acord cu afirmația că femeile germane nu au știut exact ce se întâmplă și din acest motiv nu au intervenit, iar dacă prin cartea ei, Angela Lambert a încercat o reabilitare a Evei Braun mai ales,  pe mine nu m-a convins. O asemenea atrocitate nu poate fi ascunsă, poți doar să te prefaci că nu înțelegi. Cu toate acestea, apatia nu era chiar universală,  afirmă A. L., fiindcă mii de femei germane şi-au asumat riscuri enorme adăpostind evrei în poduri sau beciuri. Cartea m-a ajutat să înțeleg cauzele pentru care poporul german a putut fi manipulat spre cruzimea de care a dat dovadă, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. M-am axat mai mult pe derularea evenimentelor şi viața lui Hitler, din copilărie,  ascensiune până la moartea acestuia, decât pe viața Evei. Sincer, nu mi-a plăcut deloc Eva Braun şi consider că a luat o mulțime de alegeri complet greşite, pe lângă faptul că era de o naivitate dusă la extrem (sau prostie), părerea mea.

Revenind, copiii aveau de-a face încă de la grădiniță cu poezii, cântece și povești pline de personaje ciudate,  fioroase și violente,  vrăjitoare demonice care abia așteaptă să-i prindă pe copii.  Cât înțelegea mintea de copil din acele povești pline de cruzime? Ele inoculau în sufletul copiilor „ideea de acceptare fatalistă a suferinței și morții, ca și sentimentul că și ele fac parte din condiția umană, alături de păsărele și prințese.” In carte găseşti o mulțime de reguli excentrice, exemple ale rațiunii greu încercate. Şocant a fost să aflu cum erau tratați copiii. Ei nu erau considerați niște ființe distincte,  conștiente,  ci niște mici sălbăticiuni care trebuiau îmblânzite.  (Vezi pag. 82-83). Soția se adresa soțului cu „domn” sau „stăpân”. „Până la sfârșitul sec. al XIX-lea, femeile erau văzute ca niște iepe de prăsilă, muncitoare, abia cu puțin mai valoroase decât o vițică. […] Tatăl lui Adolf era un titan al familiei. O bătea mereu pe Klara, mama lui Adolf, dar și el primea zilnic porția de bătaie. Trăiau într-o societate în care bărbații își exercitau puterea asupra femeilor, pe motiv că Primul Război Mondial îi schilodise reducându-i la neputință.  Pentru a-şi păstra respectul de sine,  bărbații s-au transformat în tirani. Lipsurile și instabilitatea au dus la apariția unei generații de tineri conformişti, pregătiți pentru dictatura nazistă.

Cu trei ani înainte de nașterea lui Adolf, tatăl lui își schimbase numele din Schicklgruber în Hitler. Dintotdeauna oamenii credeau că numele are o putere tainică, capabilă să influențeze viaţa celui care îl poartă. La fel cred şi eu. Posibil să fi influențat viitorul lui? Posibil ca, acea forță negativă, care a pus stăpânire pe el, să-l fi găsit mai uşor datorită unui nume menit parcă să existe pe buzele tuturor? Spune şi tu, Schicklgruber nu este un nume de artist? Adolf ar fi putut deveni un artist prețios și omenirea ar fi avut de câștigat. Ai văzut picturile lui? Acest paragraf este doar o părere personală. Nu are nicio legătură cu autoarea cărții. 

Hitler s-a născut din incest. Tatăl lui s-a căsătorit cu o nepoată după soră. Patru frați de-ai lui Adolf au murit înainte să se nască el. A mai avut o soră,  Paula, ușor retardată.

Între 20 și 30 de ani nu realizase nimic.  Societatea îl etichetase  drept neisprăvit. Era pe drumuri, nu avea prieteni, era arogant, indolent, în mare măsură autodidact şi ignorant, dar cu ambiții grandioase și cu geniu oratoric. În septembrie 1919 s-a înscris în Partidul Muncitoresc German DAP, fiindcă voia să aparțină unui grup de persoane cu același mod de gândire. La primul său discurs (în fața a 11 tovarăși) și-a dat seama că şi-a descoperit vocația. A fost o revelație orbitoare faptul de a fi descoperit că avea o forță de a-i impresiona pe oameni. A fost începutul a ceea ce urma …

Hitler ura evreii fiindcă erau bogați și considera că se angajaseră într-o conspirație economică cu scopul de a domina întreaga  lume.

În 1921 devine conducătorul Partidului Nazist. A sesizat importanta cuvintelor şi a numelor proprii evocatoare ale unui trecut eroic şi a adoptat drept simbol lupul „Her Wolf”- Cartierul General, din regiunea Poloniei, era supranumit „Bârlogul lupului”, iar cel din munții Bavariei, „Cuibul Vulturului”. Se mai ştie că svastica şi vulturul sunt embleme străvechi din îndepărtata istorie indo-europeană.

Dar ştii ce, deja m-am întins prea mult. Eu cred că nu vei regreta dacă vei citi această carte. Pe lângă istorie, afli şi chestiuni intime despre Hitler, cum ar fi iubirea incestuoasă,  până la obsesie, față de nepoata sa Geli Raubal, amănunte despre relația secretă cu Eva Braun, despre viața lor sexuală, deşi este un subiect foarte neclar, admirația pe care femeile i-o arătau lui Hitler, despre Josef și Magda Goebbels, Eichmann, Hofmann, Albert Spere, Bormann s.a., nesfârşitele petreceri date de Eva la Berghof şi ultimele săptămâni träite în buncăr, omucidere, sinucidere şi final.

Cartea are o mulțime de note de subsol pentru a arăta de unde provin informațiile, ceea ce mie mi-a plăcut. De asemenea, are fotografii foarte interesante care îți pot induce sugestia de „oameni normali”. Îți sugerez ca, pe unele, să le priveşti printr-o lupă care deformează.

După atâta timp de când am citit cartea şi scriind aceste rânduri, realizez că am tot mai multe păreri diferite față de ale Angelei Lambert. Mi-am dat seama că tonul folosit în carte putea să-mi influențeze părerea despre Hitler şi să uit despre cine citesc. As fi putut sä mă las cucerită de blândețea stilului narativ şi să confund monstrul despre care vorbeşte, cu o persoană care se comportă, trăieşte şi iubeşte la fel ca toți ceilalți. Poate de aici nota mica pentru această carte pe goodreads. Eu am notat-o cu 5 stele.