Publicat în Personal, Spatiul mental

Aripi la pantofi

Cum spuneam, ni se schimba dispozitia intr-o clipita. Bine acum, clipita asta s-a lasat asteptata pret de amy cateva milioane de clipite, cert este ca dimineata starea mea sufleteasca era fresh. Trec in revista efectele: mi-a functionat intuitia, am expediat repede clientul (adica l-am amanat), nu am fost recalcitranta cu colegul 1, cu colegul 2 si cu colegul 3, am fost prietenoasa cu colegul 4, saritoare cu colegul 5, intelegatoare cu furnizorul 1 si cu clientul 2, glumeata cu clientul 3, zambareata cu furnizorul 2 si ma straduiesc sa mai gasesc colegi, clienti si furnizori, dar azi nu mai am de unde, probabil sunt toti la deschiderea noului an scolar, nu-mi pasa daca este scris rudimentar si nu stiu unde sa asez virgulele.

Acum sa trec in revista si cauzele bunei dispozitii: a venit repede taxi 1, m-am racorit zece minute la usa institutiei, am rezolvat repede cu organul statului, desi imi lipsea un act, a mers repede taxi 2, s-a degajat circulatia la Marasti, am baut un energizant, am primit tableta, pantofii din piele, cu toc usor vizibil, NU m-au deranjat, nu am observat ca ma deranjeaza sutienul, nu am avut absolut niciun gand negativ.

Si ma straduiesc sa mai scriu ceva pana la doua sute de cuvinte macar, dar cat de banala a fost ziua de azi! Si totusi, cat de putin am nevoie ca sa am o dispozitie grozava. Plec, fiindca ma asteapta aia la cofe sa-mi ridic tortul.

Sa inceapa aventura!

Foto: my office

Reclame
Publicat în De suflet

Un zâmbet mai puțin

Târziu, în noapte, încerc să mă las cuprinsă de lumea viselor. Fulgere continue,8b9560e33c0067a4c04e28ba8daf2b41 tunete, răpăieli zgomotoase de ploaie… Îmi impun să abandonez lumea reală și ușor – ușor mă desprind…  Brusc, văd chipul ei vesel, cu ochi surâzători, ten delicat, frumos care nu Citește în continuare „Un zâmbet mai puțin”

Publicat în De suflet, Pe cand traiam in Vise

Am să-mi doresc…

Mă duc să dorm. Știu că vreau să visez frumos. Îmi impun să visez frumos, dar abstract-5despre ce? Cândva m-aș fi gândit la cele multe și mărunte pe care le voiam în viața mea. A fost o perioadă în care nu știam că totul pe lumea asta este trecător și totul este deșertăciune (cum tot aud în jur și citesc în cărți) și aveam dorințe mediocre care mă satisfăceau pe moment și îmi excitau spiritul banal. Tinerețea,  entuziasmul și frumusețea atrăgeau cele bune și păreau de ajuns. Și erau de ajuns. De ce să fiu nerecunoscătoare?  Îmi doream și se întâmplau. Dorințe mediocre,  destin Citește în continuare „Am să-mi doresc…”