Publicat în Pe cand traiam in Vise, Spatiul mental

Goana

Eu și sotul meu a trebuit să ne mutăm într-o localitate nouă și,  fiindcă apartamentul eratablou foarte mic, am fost nevoiți să ne ducem copilul la orfelinat. Timp de șase luni am fost atât de ocupați încât nu ne-am interesat nici măcar o dată de soarta fetiței noastre. Am alergat la job, am alergat să ne plătim facturile, să ne cumpărăm lucruri, apoi am alergat spre casă,  pentru odihna binemeritată, după atâta trudă. Cum ne-am așezat capul pe pernă,  ne-am cufundat într-un somn adânc,  fără vise. A doua zi, am luat-o de la capăt.

Deodată, ne-am dat seama că ceva ne lipsește. „Ce ne lipsește,  bărbate? Factura la gaz am plătit-o, și la curent, apa e plătită, gunoiul, telefonul …”. „Ce ne lipsește,  muiere? Frigiderul este plin, haine și pantofi din belșug, mașini, televizoare,  computere, telefoane … și noi tot alergăm!”. Și am stat așa și ne-am tot gândit … ce lipsește din viața noastră? Da’ nu era ceva ce ne doream și nu aveam. Era ceva ce aveam, dar pierdusem și nu știam ce. Am simțit deodată un gol imens în sufletele noastre. „Ce-am pierdut? Ce-am pierdut?”, și trupurile noastre s-au încovoiat de durerea golului din noi, iar mâinile ne smulgeau părul,  pielea, oasele, Citește în continuare „Goana”

Reclame
Publicat în Pe cand traiam in Vise, Spatiul mental

Pe fuga intre blog, pat și serviciu

Doar doua cuvinte, pentru ca nu am timp mai mult. M-am trezit la 3.30 asta noapte, am pierdul timpul pe blog, iar acum nu mai pot de somn.

De ce sa mai dorm, fiindca oricum va suna ceasul curand si trebuie sa merg la lucru?!

Serviciul, daca nu este ales cu grija, ne mananca toata energia si incetul cu incetul sanatatea si viata. In momentul de fata,  pentru mine este un cosmar. Sunt prizoniera in ceea mai urata fortareata,  culmea,  nepazita.

Hm, imi aduc aminte care era marea grija a colegilor mei atunci cand a trebuit sa-si faca asigurarile pentru pensiile private. Cu totii erau siguri ca nu vor mai ajunge la pensie, fiindca se vor imbolnavi, angajati inca, si vor muri inainte de pensie. Multi nu au vrut sa-si faca pensii din cauza asta. Ce gandire futurista au oamenii disperati!  Poate au dreptate. Mai nou, se poate muri si de stres cauzat la locul de munca.
In putinul timp dormit, am visat o petrecere pentru pisici. Mamaa, dar erau niste pisici! Erau mari, cu par lung si, in plus,  parca erau umanizate. Stateau la masa, beau ceai si aveau scrumiere langa ele. Prindeau biscuitii cu labele ca si cum ar fi fost maini si muscau din ei, la fel ca noi. Diferenta era totusi ca biscuitii lor erau cu viermi. Yecs, nu am vazut viermii, dar asa stiam eu. Oare ce inseamna visul asta?
Ma duc sa fumez o tigara si apoi ma mai gandesc daca mai dorm o ora sau nu.
Noapte buna!
Buna dimineata!
19.12.07 05:15:39
Citește în continuare „Pe fuga intre blog, pat și serviciu”