Această „viață care contează” este moștenirea noastră. Cu cât îmbătrânim mai mult, cu atât devenim mai liberi să fim cei ce suntem cu adevărat. Acel „cine sunt cu adevărat” este moștenirea noastră. Ea este legată, în toate formele sale, de sentimentul de libertate, datorită alegerilor pe care le facem.

via Michael Gurian – Ani minunați. O nouă perspectivă asupra vieții după cincizeci de ani — Monitorul Psihologiei®

Reclame

Michael Gurian – Ani minunați. O nouă perspectivă asupra vieții după cincizeci de ani — Monitorul Psihologiei®

Publicat în Sinapse

Delirium duminical. Nu țin minte a câta oară

Cândva, duminica era pentru delirat pe blog. Simțeam că am mai multă putere de înțelegere, aveam o dispoziție specială pentru autoanaliza și autoironie, însă în delirium meu norocduminical nu prea găseam nimic ilar care să mă binedispună. Încerc un mixt din azi și din ieri și sper doar să nu adorm de plictiseală la tastatură.

* „Jupiter: – De ce n-are păsărica nasturi?

Mercur: – Pentru că, vorbind elegant, cocoșelul n-are degete ca să-i descheie.” – Giordano Bruno

* In Venetia anilor 1566-1567, curtezanele (sau curvele) sunt tratate cu deosebit respect, Citește în continuare „Delirium duminical. Nu țin minte a câta oară”

Publicat în Spatiul mental

Viața la pozitiv

Râdem, ca să alungam iarna de pe chipul nostru.

Plângem, fiindcă prin lacrimi ne spunem poveștile. motivational

Ne arătăm fricile, pentru a ne dezvolta abilitățile.

Avem prieteni, ca să avem cu cine împărți bezna și lumina vieții.

Suferim, pentru a ne educa inteligența.

Gândim, ca să dobândim demnitate.

Gandim, ca să stăm de vorbă cu noi.

Suntem înțelepți, fiindcă observăm,  meditam și chibzuim. Citește în continuare „Viața la pozitiv”