Când nu știi

Când nu știi ce să vorbești
Este adeseori mai bine
Ca să stai să te gândești
Și-un moment să socotești
Ce simțire ai în tine.
Căci o gură făr-de frâu
Ce sfidează prin noroade
Nu va face decât rău
Și e vai de capul tău
Că nu va produce roade.
Azi orice păcate mari
Vin adesea de la gură
Nu știu dacă sunt mai tari
Vor mai fi dar foarte rari
Cele date de natură.
Când nu știi ce să vorbești
Dă-ti cu palma peste gură
Si apoi să te gândești,
Până vorba-ți potrivești
Să nu fie plină de ură.
Elena Andries
Puterea obișnuinței!
Nici nu era bine-nsurat,
Că de-aseară se chiora,
În noul lor certificat
Și-un lucru clar, nu-ntelegea,
L-a-ntors pe față și pe dos,
L-a frunzărit chiar supărat,
Citi în sus, citi în jos,
Ceva nu era menționat,
A luat și lupa, ce vorbești (!)
Cătă și printre rânduri iar,
Făcuse tot ce nu gândești,
Un lucru îi părea bizar (?!)
De-abia spre dimineață frate,
A înțeles că nu avea,
Certificatul lor, ca toate,
O dată când…se expira!
Valeriu Cercel
Culegere de poezii: Drumurile vieții – an apariție 2007