Publicat în Pe cand traiam in Vise, Spatiul mental

Goana

Eu și sotul meu a trebuit să ne mutăm într-o localitate nouă și,  fiindcă apartamentul eratablou foarte mic, am fost nevoiți să ne ducem copilul la orfelinat. Timp de șase luni am fost atât de ocupați încât nu ne-am interesat nici măcar o dată de soarta fetiței noastre. Am alergat la job, am alergat să ne plătim facturile, să ne cumpărăm lucruri, apoi am alergat spre casă,  pentru odihna binemeritată, după atâta trudă. Cum ne-am așezat capul pe pernă,  ne-am cufundat într-un somn adânc,  fără vise. A doua zi, am luat-o de la capăt.

Deodată, ne-am dat seama că ceva ne lipsește. „Ce ne lipsește,  bărbate? Factura la gaz am plătit-o, și la curent, apa e plătită, gunoiul, telefonul …”. „Ce ne lipsește,  muiere? Frigiderul este plin, haine și pantofi din belșug, mașini, televizoare,  computere, telefoane … și noi tot alergăm!”. Și am stat așa și ne-am tot gândit … ce lipsește din viața noastră? Da’ nu era ceva ce ne doream și nu aveam. Era ceva ce aveam, dar pierdusem și nu știam ce. Am simțit deodată un gol imens în sufletele noastre. „Ce-am pierdut? Ce-am pierdut?”, și trupurile noastre s-au încovoiat de durerea golului din noi, iar mâinile ne smulgeau părul,  pielea, oasele, Citește în continuare „Goana”

Reclame
Publicat în Cartea!

Uimire și cutremur

Sinapse

Uimire și cutremur – Amelie Nothomb

” Copil fiind voiam să devin Dumnezeu. Foarte repede am înțeles că ceream prea mult și-am mai turnat puțină agheasmă în vin: aveam să fiu Isus. Mi-am dat seama curând că aveam o ambiție excesivă și am acceptat să ‘mă fac’ martir când voi fi mare. Adultă,  am hotărât să fiu mai putin megalomana și să lucrez ca interpretă într-o companie japoneză. Vai, era prea mult pentru mine și a trebuit să mai cobor o treaptă, devenind contabilă. Nimic însă nu putea incetini fulgerătoare mea coborare socială. Am fost așadar mutată pe post de a cincea roată la căruță. Din nefericire -ar fi trebuit să-mi dau seama- a cincea roată la căruță, pentru mine, tot prea mult era. Am fost atunci investită cu misiunea finala: curățarea budelor.”

uimire-si-cutremur

2008

Tare mi-e dor de cartea asta!

Vezi articolul original

Publicat în Cartea!

Uimire și cutremur

Uimire și cutremur – Amelie Nothomb

” Copil fiind voiam să devin Dumnezeu. Foarte repede am înțeles că ceream prea mult și-am mai turnat puțină agheasmă în vin: aveam să fiu Isus. Mi-am dat seama curând că aveam o ambiție excesivă și am acceptat să ‘mă fac’ martir când voi fi mare. Adultă,  am hotărât să fiu mai putin megalomana și să lucrez ca interpretă într-o companie japoneză. Vai, era prea mult pentru mine și a trebuit să mai cobor o treaptă, devenind contabilă. Nimic însă nu putea incetini fulgerătoare mea coborare socială. Am fost așadar mutată pe post de a cincea roată la căruță. Din nefericire -ar fi trebuit să-mi dau seama- a cincea roată la căruță, pentru mine, tot prea mult era. Am fost atunci investită cu misiunea finala: curățarea budelor.”

uimire-si-cutremur

2008

Tare mi-e dor de cartea asta!