Ce ți-e scris, în frunte ți-e pus

Nu știu ce planetă a fost retrograda săptămână asta,  probabil Marte,  fiindcă a fost o săptămână cu multe lupte. Am avut de făcut alegeri,  am pus presiuni,  am făcut față presiunilor,  m-am entuziasmat, apoi m-am complăcut, m-am schimbat,  mi-am folosit rațiunea și am ales. Încă o dată am simțit că soarta îmi este scrisă, iar eu doar trebuie să fiu pregătită pentru schimbare și să fiu sigură că este ceea ce îmi doresc.

Vă dați seama câte povești sunt deja scrise pentru imensitatea de oameni care a trăit,  trăiește și va trăi pe pământul ăsta? Scriitorul,  Demiurgul, se așează la birou, în fața unui imens caiet cu file albe și începe să scrie. Poate că are în gând o vagă idee

Delirium duminical. Nu țin minte a câta oară

Cândva, duminica era pentru delirat pe blog. Simțeam că am mai multă putere de înțelegere, aveam o dispoziție specială pentru autoanaliza și autoironie, însă în delirium meu duminical nu prea găseam nimic ilar care să mă binedispună. Încerc un mixt din azi și din ieri și sper doar să nu adorm de plictiseală la tastatură.

* „Jupiter: – De ce n-are păsărica nasturi?

Mercur: – Pentru că, vorbind elegant, cocoșelul n-are degete ca să-i descheie.” – Giordano Bruno

* In Venetia anilor 1566-1567, curtezanele (sau curvele) sunt tratate cu deosebit respect,

De ce fierbe copilul în mămăligă

Povestea Aglajei Veteranyi, De ce fierbe copilul în mămăligă, imi aduce oarecum aminte

de ce fierbe copilul in mamaliga

de basmele copilăriei, în care copiii erau mâncați de vrăjitoare sau de căpcăuni, uneori după ce erau fierți în cazane. Atunci nu mă înspăimântau poveștile acelea, așa cum nici pe Aglaja nu o înspăimântă povestea copilului care fierbe în mămăligă, poveste inventată de sorei ei vitregă pe care i-o spune uneori. Motivul să fie acela că eram obișnuiți cu brutalitatea vieții și severitatea adulților? Totuși, povestea de față este mai mult decât o poveste cu căpcăuni, este de-a dreptul bolnăvicioasa, iar copiii capturați în ea, fără scăpare, nu mai au cum să cunoască o altfel de viață și nu știu dacă ar mai putea să spere că există și viață în care oamenii cunosc dragostea și mila.

Aglaja este născută în România, într-o familie de artiști de circ, care colindă lumea cu spectacolele lor. Fug din țară, în timpul regimului comunist, după ce tatăl ei fura banii de

Pesimismul, cauza numărul unu a nefericirii

Sunt multe de gândit,  analizat și comentat după ce citești „În căutarea fericirii” cartea lui Bertrand Russell. Mi-am propus să fie biblia mea,  la care să revin ori de către ori am nevoie să găsesc o soluție simplă în viața asta grea.  Cartea asta ar trebui să o aibă toată lumea în bibliotecă,  dar în mod special oamenii pesimiști,  pentru că aceasta este cauza numărul unu a nefericirii: pesimismul provocat de deznădejde.

Iata schema filozofiei asupra vietii a unui pesimist (sau poate, realist):

sursa foto: Pinterest

Despre pesimism am găsit niște notițe, în caietul meu de comentarii,  dar nu sunt puse cap la cap și pot părea puțin incoerente, totusi…

CAUZE:

Oamenii muncesc necontenit, iar când mor nu iau nimic cu ei.

Un cuib de nobili|concluzii

Un cuib de nobili, de I.S.Turgheniev, este  acea povestea romantică cu care deja ne-am obișnuit la scriitorii clasici. Nu fac recenzie, nu povestesc, fiindcă sunt destule din astea pe net.

Trag doar câteva concluzii:

•  Când te căsătorești, te căsătorești cu toata familia soțului/soției.
• Când oamenii îmbătrânesc uită cum e să fie tineri și fac același greșeli ca și părinții lor.
• Oricât de simpatic este individul în tinerețe, la bătrânețe tot un ursuz insuportabil ajunge.
• Fie unul, fie altul, la începutul casniciei face sacrificii gen: abandonează școala, abandonează familia… ca apoi să se dovedească faptul ca acel sacrificiu a fost o greșeală. „Pentru o dragoste de femeie mi-am irosit anii cei mai buni.”
• Până la urmă, soțul sau soția calcă strâmb și indiferent de cât farmec este în casnicia lor, totul se duce de râpă.
• O strângere de mână, zâmbete și priviri intense și…gata, fata pică îndrăgostită.
• Oricât de „matahală” e bărbatul, când se îndrăgostește devine o „cârpă”.
• Dacă lucrurile merg bine, nu te bucura prea mult. Nu durează!

Destinul e presarat cu semne

Oameni buni, urmariti semnele pe care destinul vi le ofera. Stiti fazele alea din filme, cand oamenii sunt in impas si nu stiu ce alegere sa ia in continuare? Se aseaza in genunchi si se roaga, fie la D-zeu, fie la vreun zeu sau chiar la o ruda decedata :), ca sa primeasca un semn, sa