Fascinatus de iubire

Aproape că-mi vine să cred că dragostea este un monstru, dacă stau să analizez la rece ce se întâmplă cu oamenii în timp ce sunt îndrăgostiți. Își pierd rațiunea și au impresia că nimic pe lume nu mai are importanță și din cauza ignoranței sunt supuși multor greșeli. Se îmbolnăvesc fiindcă nu

mănâncă, nu dorm, sunt obsesivi și mereu în alertă. În anumite situații,  viața devine mai grea, sunt răniți, în aceeași măsură sunt împliniți, dar și pustiiți. Mai rău este că oamenii îndrăgostiți nici nu sunt conștienți de acțiunile lor.

Când dragostea dispare, omul se trezește ca dintr-o vrajă grea, apăsătoare.  Și, dacă puterea amorului este atât de amenințătoare, de ce ține atât de mult, frate?!

Giordano Bruno, în Lumanararul, zice că dacă nu vrei să cazi pradă fascinatiunii de iubire mai bine să te ferești să îl privești

Lumânărarul lui Giordano Bruno

Lumânărarul, de Giordano Bruno, o comedie în cinci acte precedată de foarte multe pagini de dedicații și prologuri, ascunde toată filozofia lui Bruno împotriva unei biserici care de-a lungul secolelor nu a încetat să se poarte oribil și să impună prin violență, dogme și convingeri religioase. Despre Giordano Bruno, aici.

Piesa de teatru seamănă foarte mult cu operele lui Shakespeare, mi se pare mie, în timp ce unii spun ca ar fi predecesorul lui Moliere. Sunt uimită să constat că la noi in țara Giordano Bruno, mare filosof al Renașterii, nu prea este citit. Nu este ușor de lecturat, cărțile lui fiind scrise in dialectul toscan și napolitan, amestecate cu latina, iar traducatorul, Smaranda Bratu Elian, a păstrat dialogurile în latină, pentru autenticitate, însă la finalul cărții are foarte multe note explicative. Notele doamnei S.B.E. pot fi o comoară pentru setea de cunoaștere a unora, în special în celelalte șase volume de dialoguri filozofice, de la editura Humanitas. Din păcate, cred că s-a tiparit o singură ediție, în 2009, și cărțile nu se mai găsesc in librarii. Eu sunt în căutarea primelor patru volume de mai bine de jumătate de an.

Opera de față este singura creație propriu-zis literară a lui Giordano Bruno și este un protest împotriva corupţiei morale şi sociale din timpul său. ” Lumânărarul este fără

Ce vrea să spună poetul?

Gânduri ascunse sau nu, versurile lui Adrian Berinde „Latră licuricii / Și trezesc bunicii, / Pătura-i cât satul, / C-au fugit cu patul. / Melciada fricii! // Și-au ajuns pe câmpul / Unde numai gândul / Doarme câteodată / Și nu se mai gată / Vorba și cuvântul. „  au trezit în mine dorința de a mă juca puțin cu rima, chiar și antitalent fiind. Gânduri ascunse am și eu și am avut intenția să le așez în versuri care să pară că nu au nicio legatură, dar să trezească interesul de a interpreta și reinterpreta. E greu să îți lași mintea limpede și să urmezi doar dâra pixului. Nu mi-a ieșit.  În schimb,  mă uit în dreapta și văd un mărtișor.  Scriu… Mă uit în față și văd calendarul lunii martie. Scriu…

Sursa foto: Pinterest

Îmi aduc aminte de un 1 martie înghețat și oameni zgribuliți.  Scriu…  Îmi aduc

De ce fierbe copilul în mămăligă

Povestea Aglajei Veteranyi, De ce fierbe copilul în mămăligă, imi aduce oarecum aminte

de ce fierbe copilul in mamaliga

de basmele copilăriei, în care copiii erau mâncați de vrăjitoare sau de căpcăuni, uneori după ce erau fierți în cazane. Atunci nu mă înspăimântau poveștile acelea, așa cum nici pe Aglaja nu o înspăimântă povestea copilului care fierbe în mămăligă, poveste inventată de sorei ei vitregă pe care i-o spune uneori. Motivul să fie acela că eram obișnuiți cu brutalitatea vieții și severitatea adulților? Totuși, povestea de față este mai mult decât o poveste cu căpcăuni, este de-a dreptul bolnăvicioasa, iar copiii capturați în ea, fără scăpare, nu mai au cum să cunoască o altfel de viață și nu știu dacă ar mai putea să spere că există și viață în care oamenii cunosc dragostea și mila.

Aglaja este născută în România, într-o familie de artiști de circ, care colindă lumea cu spectacolele lor. Fug din țară, în timpul regimului comunist, după ce tatăl ei fura banii de

Stai să-mi verific agenda!

Cred că este o mare pierdere pentru cei care nu au adoptat încă metoda de a-și planifica activitățile și de a nota în agenda calendar ocupatiile care trebuie tinute sub supraveghere, alături de familie și prieteni, evenimentele de la care nu se poate lipsi sub nicio formă.  Am văzut des, în filmele americane (sic), cum oamenii își verifică agendele ori de cate ori apare o întâlnire nouă și eram convinsa că metoda asta de organizare se potrivește doar afaceriștilor și politicienilor, care au timpul foarte încărcat nu și oamenilor „de rând”.

Totuși, am întâlnit în cartea „Simplifică” a lui Bill Hybels, ca metoda de a ne ușura viața, organizarea unui calendar zilnic și săptămânal și mi se pare extrem de util. Cred doar,  ca trebuie să învățăm să fim mai disciplinați.

 

Sursa foto: Pinterest

Sunt mulți oameni care își iau calendarul si incep să noteze în el toate întâlnirile lor –

Pesimismul, cauza numărul unu a nefericirii

Sunt multe de gândit,  analizat și comentat după ce citești „În căutarea fericirii” cartea lui Bertrand Russell. Mi-am propus să fie biblia mea,  la care să revin ori de către ori am nevoie să găsesc o soluție simplă în viața asta grea.  Cartea asta ar trebui să o aibă toată lumea în bibliotecă,  dar în mod special oamenii pesimiști,  pentru că aceasta este cauza numărul unu a nefericirii: pesimismul provocat de deznădejde.

Iata schema filozofiei asupra vietii a unui pesimist (sau poate, realist):

sursa foto: Pinterest

Despre pesimism am găsit niște notițe, în caietul meu de comentarii,  dar nu sunt puse cap la cap și pot părea puțin incoerente, totusi…

CAUZE:

Oamenii muncesc necontenit, iar când mor nu iau nimic cu ei.

Manfurio

„Giordano Bruno are o ingeniozitate verbală care duce la dialoguri filozofice foarte provocatoare.” Pe lângă asta, are și mult umor, iar in Lumînararul am găsit multe scenete scurte și amuzante care mi-au amintit de spectacolele de teatru la care am asitat în copilarie. Acum știu de unde s-au inspirat actorii noștri.

《Manfurio: Ah vai! Ah vai!  Ajutor! Prindeți-l!  Prindeți-l! Prindeți-l! Defraudatorul, spoliatorul, furul! Prindeți-l, mi-a sustras sorii de aur și argintii!

[…]

Marca: Chiar așa, trebuie din când în când să aveți mila și de slugi și să nu săriți imediat la bătaie.

Manfurio: Dar nici pomeneala să fie sluga ori ruda mea,  e un tâlhar care mi-a furat zece franci, din mână!

Barra: Sfinte Sisoe, atunci de ce nu ai strigat „Hoțul! Prindeți hoțul!”? În ce naiba de limba ați vorbit?

[…]

GOG

Gog este un ins foarte deștept. Dezbate o mulțime de subiecte la care oamenii abia îndrăznesc să se gândească, darămite să le rostească. El are „poftele și fanteziile unui titan” și, chiar daca ar fi stăpânul complet al Pamantului, tot ar fi lucru puțin. El ar vrea sa fie Demiurg, dar dacă nu este posibil, măcar Demon.

Gog te face sa vrei să-ti folosești imaginația, iar daca nu ai, te face să scormonesti după ea. În cartea lui Giovanni Papini găsești numeroase subiecte pe care poți să le dezbați, fie în teme scurte, fie lungi romane. Uite, de exemplu, îmi place la nebunie ideea lui Gog de a putea purta măști, în funcție de dispozitie, de împrejurări – pentru înmormântări, flirturi, petreceri –  sau pur și simplu doar pentru a le asorta îmbrăcăminții.

Animalul inimii

Deși are aprox. 230 pagini nu am reușit să o citesc prea repede. Cartea este scrisă într-un ritm sacadat, doar spre final autoarea încearcă și cateva fraze. Mă deranjează modul ăsta de expunere, alert și fără semne de exclamație sau de întrebare, fiindcă pare scris doar pentru a fi „o trecere in revistă”, ceva de genul „am facut-o și pe asta”.

Daca reușești sa treci peste acest

Faust

---

Marea opera a lui Goethe, Faust, a fost scrisă pe parcursul a 60 de ani și este posibil ca acesta să fie motivul pentru care nu există un singur fir narativ. Este o lucrare foarte complexă si trebuie să fii pregătit cu răbdare ca să o poți parcurge și,  mai ales, să o înțelegi. Nu poți să citești cartea la repezeală doar pentru a mai bifa una in palmares ci trebuie să fii liniștit și dornic de citit, recitit, de căutat informații,  explicații in dex sau pe Wikipedia.

Prima parte a operei,  după părerea mea, este mai închegată, ușor de citit și de urmărit,  fiind o poveste care putea ușor să devină idilică dacă nu își băga Mefisto coada.  Astfel, idila s-a transformat intr-o tragedie, mai mult tragedia unei fete, decat a lui Faust, care oricum e liber sa călătorească în alte epoci și alte lumi, sa cunoasca noi iubiri.

M-a întristat drama Margaretei, care se îndrăgostește de Faust, și am avut impresia că s-a terminat prea brusc povestea