Impresiile primei întâlniri cu biblioteca sunt asemănătoare cu ale oricărui copil sau preadolescent pasionat de lectură și cu dorința de a cunoaște lumea și de a descoperi cât mai multe taine, dar nu știu dacă orice copil a făcut și obsesie din asta.
Mica bibliotecă de zonă, sărăcăcioasă, a rămas multă vreme în visele mele atunci când anii au trecut și tot ce a fost bun în țara asta a fost distrus.
Trecerea prin dreptul clădirii galbene, gârbovita de vreme, îmi făcea inima să bată cu emoții ca atunci când treci timid pe lângă o persoană pe care o placi în secret.
Tumultul copilăriei mele se topea în acea bibliotecă, încă de la trecerea pragului. Aveam un respect deosebit pentru domnul bibliotecar, un om blând, aplecat de spate, poziție pe care am înțeles-o doar târziu. Când mi-am făcut prima fișă de înscriere, am avut emoții de parcă eram la lucrare de control. Domnul bibliotecar m-a invitat să Citește în continuare „Prietena mea dragă”
mine să stau tăcut și să nu mă angajez în discuții. Când tac, par chiar foarte cuminte; mai mult decât atât, în felul ăsta am răgaz să cumpănesc, să judec. Dar acum e mai bine să vorbesc. Și o 
și aur are tot omul pe acasă, iar diferența, pană la o uncie, pot să imprumut de la vecini.
, ușor tristă, uimită de raționamentul clar al lui Jose Saramago, raportat la realitatea crudă în care trăim. Este o interpretare brutală și satirică a Vechiului Testament, iar autorul se întreabă dacă umanitatea, încă de la început, interpretează sau percepe greșit pe Dumnezeu (ca și pe toți ceilalți zei ai omenirii). El critică personalitatea lui Dumnezeu și consideră că omenirea este direcționata pe căi greșite și duce la distrugerea ei.
volum, în care se pune baza pe acțiune), una din temele dezbătute de d-nul Dostoievski este mediocritatea. Vezi și 
această conștiință, rotindu-și privirea asupra lumii, a spus: exist! și că pe urmă, deodată aceeași forță i-a poruncit să se stingă, pentru că așa trebuie, în numele unor imperative de ordin superior – și chiar fără a explica pentru ce anume – fie, admit totul, dar rămâne aceeași întrebare: ce nevoie mai era și de umilința mea? Chiar așa, nu poți fi oare sfâșiat, pur și simplu, fără să ți se ceară să-l și binecuvântezi pe acela care te sfâșie? E cu putință oare ca acolo sus să se simtă cineva într-adevăr jignit pentru că nu vreau să mai aștept cincisprezece zile? Nu cred, 
personaje neobișnuit de caraghioase, fantastice și ambigue: în prima parte apare un om care într-o existența anterioară a fost măgar, în a doua parte, un măgar în carne și oase.
Pamîntului. Si în ele au loc multe conjunctii marunte, care însa de regula ramîn în zona aceleasi triplicitati, astfel ca devin însemnate numai cînd se schimba triplicitatea, la fiecare doua sute patruzeci de ani. În asemenea conditii – se spune – se nasc noi religii, iar sub semnul Conjunctiei Medii apar profetii si marii reformatori; unii sînt buni, altii sînt rai, conform semnului care patroneza conjunctia. Însa o data cu toate aceste evenimente se petrec si marile transformari si schimbari. Acum, baga de seama: prietenul nostru, poetul-astronom, era convins – ca si autorii arabi – ca prima Conjunctie Majora de la Facerea lumii a fost Potopul; a doua a fost marcata de legi bune, si cînd Marte s-a alaturat celor doua planete superioare au fost inventate rigorile razboiului; iar cînd Soarele li s-a alaturat, s-a nascut religia egipteana, 
Sinapse 