Publicat în Cartea!

Cum își începeau ziua scriitori ca Tolstoi, Murakami sau Simone de Beauvoir și ce făceau ca să scrie mai cu spor

hyperliteratura-hemingway-obiceiuri

Dacă te-ai întrebat într-o dimineață, la cafea, oare cum își începeau ziua de lucru autorii tăi preferați, dacă și în ce măsură au obiceiuri, tabieturi sau ritualuri, ei bine, iată că am luat doar câteva exemple de mari nume care au o rutină bătută în cuie când scriu.

Sunt multe lucruri pe care le putem învăța și noi de la scriitori, cum ar fi disciplina impusă pentru a-și atinge obiectivele. După ce o să parcurgi rândurile de mai jos, probabil o să fii surprins să afli cât de strânsă e legătura dintre forța mentală pe care trebuie să o ai ca să duci la bun sfârșit un roman și forța fizică pe care unii dintre autorii de mai jos o dezvoltă în aceeași măsură. O să observi o chestiune comună la toți – deși diferiți și având un program divers, pentru fiecare autor în parte scrisul este prioritar și vine dinaintea oricărui alt lucru pe care trebuie să îl facă în acea zi.

Câteva exemple de mari nume care au o rutină bătută în cuie când scriu. Vezi articolul complet pe Hyperliteratura.

Sursă: Cum își începeau ziua scriitori ca Tolstoi, Murakami sau Simone de Beauvoir și ce făceau ca să scrie mai cu spor

Publicat în Cartea!

Cum să fii un bun scriitor

Când citesc Amelie Nothomb uit să mai respir. Sunt copertaFataîndrăgostită de romanele ei şi le-as relua oricând, deşi nu citesc de două ori o carte, odată ce i-am descoperit taina. “Igiena asasinului” am citit-o de două ori, la interval de doar trei zile.

Primul roman citit a fost “Uimire si cutremur”. L-am devorat pe loc. Plină de talent, spirituală, ironică, insolită, te captează încă din primele randuri. “Antichrista” e un amestec de umor şi răutate care te surprinde. Amelie N. e delicioasă, iar pentru mine ea este un scriitor-etalon. Şi să vezi de ce! Pentru că are boaşe şi sculă,  buze şi mână şi altele.

Pretextat Tach (Igiena asasinului) este unul dintre cele mai controversate personaje pe care le-am întâlnit. Găseşti multe Citește în continuare „Cum să fii un bun scriitor”

Publicat în Cartea!

Viața irosită a Evei Braun

Viața irosită a Evei Braun, de Angela Lambert, este printreViata_irosita_a_Evei_Braun puținele cărți pe care le-am citit cuvânt cu cuvânt, atât de absorbită am fost de filele ei de istorie. Pe lângă faptul că mă pasionează istoria, autoarea mă ține captivă cu talentul ei narativ și îmbină faptele cu descrierea cu o credibilitate greu de combătut. Cu toate acestea, pe parcursul lecturii işi face loc şi punctul meu de vedere. Nu am putut să fiu total de acord cu afirmația că femeile germane nu au știut exact ce se întâmplă și din acest motiv nu au intervenit, iar dacă prin cartea ei, Angela Lambert a încercat o reabilitare a Evei Braun mai ales,  pe mine nu m-a convins. O asemenea atrocitate nu poate fi ascunsă, poți doar să te prefaci că nu înțelegi. Cu toate acestea, apatia nu era chiar universală,  afirmă A. L., fiindcă mii de femei germane şi-au asumat riscuri enorme adăpostind evrei în poduri sau beciuri. Cartea m-a ajutat să înțeleg cauzele pentru care poporul german a putut fi manipulat spre cruzimea de Citește în continuare „Viața irosită a Evei Braun”

Publicat în Cartea!

GOG

Gog este un ins foarte deștept. Dezbate o mulțime de subiecte la care oamenii abiagog îndrăznesc să se gândească, darămite să le rostească. El are „poftele și fanteziile unui titan” și, chiar daca ar fi stăpânul complet al Pamantului, tot ar fi lucru puțin. El ar vrea sa fie Demiurg, dar dacă nu este posibil, măcar Demon.

Gog te face sa vrei să-ti folosești imaginația, iar daca nu ai, te face să scormonesti după ea. În cartea lui Giovanni Papini găsești numeroase subiecte pe care poți să le dezbați, fie în teme scurte, fie lungi romane. Uite, de exemplu, îmi place la nebunie ideea lui Gog de a putea purta măști, în funcție de dispozitie, de împrejurări – pentru înmormântări, flirturi, petreceri –  sau pur și simplu doar pentru a le asorta îmbrăcăminții. Citește în continuare „GOG”

Publicat în Bloguri, Util

O carte nescrisa – Mona

《Mi-am propus „să” … Să visez că pot, să cred că voi reuși și să fac! Nu prea am știu eu writerce înseamnă acest „fac”, dar nu m-am împotmolit în a mă intreba prea mult. Cumva, nu știu cum, am reușit să „fac” pași mici, pentru a continua să visez că pot și să cred că voi reuși》_ Mona, Facebook

Interviul cu Mona – O carte nescrisa, dezvăluie pașii pe care îi face pentru a reuși ce si-a propus: să scrie! Și scrie atât de dulce, curat, blând, dar și înțelept. Multumesc, Mona, pentru răspunsul la tema propusă din cartea Cum se scrie un text!

1)  care este locul preferat pentru scris?

Prefer să scriu pe malul mării, dar nu prea reușesc 🙂 Așadar, scriu acasă, de cele mai multe ori la masa din bucătărie. Nu am nevoie de un loc anume, îmi trebuie doar timp și inspirație.

2)  ce subiecte alegi cu preponderență?

Eu scriu de(spre) mine, înspre voi. Scriu gânduri și povestiri. Subiectele îmi vin firesc. O idee ce îmi dă târcoale și simt nevoia să o dezvolt. O amintire, un fragment din viața de zi cu zi. Mi-am creat și anumite personaje (de ex: D-na Mira) și astfel pot scrie despre orice, prin ochii lor. O pasiune de-a mea este să scriu povești personalizate pentru copii. Visez să cresc, în timp, și în acest sens.

3)  cum se așterne textul?

Cât se poate de firesc și natural. Nu scriu de foarte multă vreme, blogul meu nu are încă un an, sunt încă la stadiul de a-mi defini stilul. Asadar, nu despic firul în patru când scriu un text, las cuvintele să-mi vorbească. Și mă bucur nespus când văd că și cititorii aud spusele lor.

4)  cât timp lucrezi la text?

Aici,depinde. Având în vedere că scriu mai mult despre sufletul meu, nu pot spune că „lucrez” la un text. De cele mai multe ori pornesc de la o idee și cu fiecare propoziție, textul se construiește singur. Dar am unele, care parcă se scriu mai greu, parcă le lipsește ceva. Acelea stau confortabil sub formă de draft, până când „le simt”, din nou, firescul și scrierea îmi curge natural.

5)  ce tip de texte scrii?

Scriu povestiri scurte, trecute prin filtrul sentimentelor, trăirilor și amintirilor personale.

6)  de unde te inspiri?

Vai, de unde nu? 🙂 Din orice și din nimic. Dintr-o discuție, un gând, un text, de la voi, din mine… să mai continui? Pentru a scrie, trebuie doar să vrei și să știi să citești 😉 Inspirația vine…

7)  cum iti motivezi cititorii?

Recunosc, la asta nu m-am gândit. Îi motivez? Nu știu. Eu scriu. Am observat, însă un lucru. Pe WordPress, dacă scrii constant și ai bun-simț, cititorii vin. În timp se triază, dar rămâi cu acei oameni care știu și vor să te citească. Dacă vorbim despre „cititorii” externi (ex: Facebook), acolo trebuie să te implici. Depinde ce îți dorești și ce urmărești. Eu vreau să scriu, dar bineînțeles îmi place să fiu și citită, așadar încerc să mă ofer pe mine,de fiecare dată și să am răbdare să cresc alături de cei care îmi apreciază stilul.

8)  cum reții atenția cititorilor?

Mă repet, nu știu. Am avut unele feedback-uri, dar nu suficiente pentru a-mi face o idee obiectivă. Eu scriu, atât de simplu. Tu mi-ai citit unele texte, am reușit să-ți rețin atenția? 🙂

9)  porti discuții cu cititorii? accepți critici?

Îmi place foarte mult să am o interacțiune cu cititorii mei. Citesc și răspund cu drag, la fiecare comentariu. Am ajuns să îndrăgesc anumite persoane, deși le „cunosc” doar online sau prin intermediul rândurilor lor.

Critica o accept și o consider benefică, însă trebuie stropită cu bun-simț. Detest răutatea gratuită, jignirile și masturbarea intelectuală. Până la urmă, toți suntem amatori și consider că respectul reciproc trebuie să fie o condiție sine qua non.

10) poți să iti citești textele cu ochii unui cititor neutru? 

Nu. Fiecare text are ceva din mine și nu pot să mă detașez. Eventual, dacă pot spune asta, le citesc ca un cititor neutru când le fac corectura gramaticală.

11) cum iti apreciezi textele?

Eu sunt mândră de toate textele mele 🙂 După cum am spus, sunt la început. Prin fiecare text, învăț. Unele sunt mai mult parte din mine și le simt mai altfel, dar sunt mulțumită de fiecare articol înainte de a-l publica și îmi respect munca, chiar dacă privite de un ochi mai critic, anumite scriituri, au multe lipsuri. 

12) ce cauți în mod special la un text? dar la o carte?

Îmi plac textele și cărțile sincere, care transmit. Nu caut ceva, în mod particular, ador să fiu surprinsă. Evit textele prea încâlcite sau care se pierd în detalii. Voi aprecia întotdeauna o idee bună și talentul de a o împărtăși cititorilor.

13) ce ar trebui să mai intreb?

Cred că mi-am epuizat eu răspunsurile 🙂 Așadar, îți mulțumesc!

Sursa foto If You Want To Be A Writer

Publicat în Cartea!, Sinapse

Cum ne schimbă Dumnezeu creierul

Începutul cărții direct m-a deranjat. La fel și titlul. A fost ca și cum autorii, Andrew Newbwerg și Mark Robertcum-ne-schimba-dumnezeu-creierul Waldman nu mi-ar fi lăsat  optiunea de a crede sau nu în Dumnezeu. „Dacă îl contempli suficient de mult pe Dumnezeu, se va întâmpla ceva surprinzător în creier.”

Ei continuă să explice cum diferite circuite devin active, în timp ce altele se vor dezactiva, că se formează noi dendrite și se fac noi conexiuni sinaptice. Apoi, se schimbă percepțiile și credințele. Am zis: Nu! Mie nu imi vor schimba punctul de vedere. Pentru mine, D-zeu va rămâne la fel de vag și de neînțeles, indiferent ce ar zice ei. Am fost uimită să aflu că unul dintre ei este agnostic, iar celălalt ateu. Atunci, de ce încearcă să mă convertească pe mine? Apoi, am înțeles că Dumnezeu are conexiuni în creierul meu și depinde doar de mine dacă vreau „să-l accesez” sau nu.

Structura cărții:

  1. Cui îi pasă de Dumnezeu?

Citește în continuare „Cum ne schimbă Dumnezeu creierul”

Publicat în Bloguri, Util

Poteci de dor

Câți dintre noi nu am visat măcar o dată la o casă, într-un peisaj de vis, pe lângă writing-e1534854977822ea râuletele să-și curgă istoriile, potecuțele să ne poarte pașii mereu către viziuni noi, iar copacii să ne șoptească în gânduri?  Parcă poveștile s-ar așterne mai ușor pe hârtie.

A mai visat cineva să aibă măcar o mansardă într-o casă închiriată, cu vedere spre acoperișuri înalte din lemn, dar și spre frânturi din strada aglomerată, pe unde trec trăsuri și barbatii își apără onoarea în dueluri? Mi se pare locul ideal pentru bătut câmpii. Nu? Doar eu?

Momentan, mă voi mulțumi cu trapul pripit al zilelor noastre și îmi voi înșira gândurile atunci când prind un loc liber în tramvai sau așezată la masa din bucătărie, pe patul din dormitor sau la birou când nu mă vede șeful. Scriu, pentru că mintea mea nu stă o clipă locului și nu îmi pot permite să nu-i creez spațiu, dar nu mereu scrierea curge de la sine, tocmai pentru că îmi lipsește liniștea sau casa Citește în continuare „Poteci de dor”

Publicat în Cartea!, Sinapse

Iubirea venusiana0

Fără iubire te ofilești, din iubire te îmbolnăvești. Zic unii că ar fi de preferat a doua variantă și cu cât suferi mai mult cu atât mai înțelept devii,  fiindcă descoperi niste taine ale universului.

Iubirea, interpretată în contradictoriu, descărcareîn Jocul de smarald – Culianu. Citate ale filozofilor Ficino, D’Altavilla și Bernard de Gordon.

Ficino – despre lipsa de pasiune

”Noi suntem cu adevarat universuri mici, iar lucrul acesta trebuie sa-l intelegem în litera lui, fiindca suntem facuti întocmai cum este facut Universul cel Mare. Citește în continuare „Iubirea venusiana0”

Publicat în Sinapse

Ce este binele?

Dacă dați un search pe Google veți afla că binele este Dumnezeu- explicație a omului evlavios sau că binele este o sumă a faptelor unui om,  în limite morale – definiție aviciu omului laic.  Însă,  marii scriitori,  filozofi sau oameni politici remarcabili au definițiile lor mai puțin rigide, după o logică bazată pe experiență. Citindu-i, am realizat că în încercarea de a fi pe plac celor din jur m-am schimbat atât de mult încât nu mai găsesc absolut nimic din exuberantul om de altădată. Binele este,  pur și simplu,  plăcere.  Epicur spunea lumii că scopul tuturor acțiunilor trebuie să fie obținerea plăcerii și că plăcerea este binele suprem. Dar mai spune și că înțeleptul se ferește de plăcerile care se pot transforma în cele din urmă în suferință. Cheia este echilibrul,  iar căutarea plăcerii implică simțul responsabilității. Citește în continuare „Ce este binele?”

Publicat în Cartea!

Un om sfîrșit

„La începutul timpurilor,  omul a fost pur și simplu o bestie, o fiară vegetativă.  Dupăun om sfirsit aceea s-a ridicat la umanitate: si-a făurit unelte,  a pus stăpînire pe forța animalelor, a vîntului și a focului,  a deosebit încetul cu încetul gîndirea de nevoile conservării de sine,  s-a luminat și s-a sublimat în artă.  Dar viața lui era încă total împovărată de reminiscențe animalice, barbaria persista în el sub hainele de gentleman și sub cuceririle vieții mecanice,  scopurile ultime și comune ale existenței erau încă cele ale înaintașilor tîlhari: să mănânce bine,  să se bucure de femeile cele mai frumoase,  să poruncească celor mai slabi,  să fure de la alții cît se poate mai mult. Bucuriile supreme și cu adevărat supraanimalice ale gîndirii pentru gîndire,  ale gîndirii pure și dezinteresate, ale contemplației și ale creației artistice le erau cunoscute doar cîtorva oameni,  iar aceștia le cunoșteau numai în puține momente ale vieții. Umanitatea se găsea,  așadar,  la mijloc,  între fiară și erou (…) între bestial și divin. Trebuia smulsă din această ambiguitate,  din această contaminare. Trebuia ucis,  tăiat și extirpat tot ce mai era subuman în om,  pentru a-l Citește în continuare „Un om sfîrșit”