Publicat în Cartea!, Sinapse

Profilul cititorului

Profilul cititorului, în viziunea aceluiasi personaj fictiv,2018-11-09 00.50.36 Pretextat Tach, care are sansa să spună tot ce gândeşte, fără menajamente, fiind pe moarte, este chiar mai mitocănesc prezentat decât cel al scriitorului.

Fără să mă întind prea mult la vorbă, las mai jos fragmente ale opiniei acestui personaj. Doar o nelămurire am: eu, ca cititor fervent, ar trebui să mă simt jignită? Hai, că devin cam încrezută! Sigur m-am aflat în situațiile descrise, în diferite etape ale vieții, dar m-am maturizat şi am realizat că orice lucru pe care îl fac, inclusiv cititul, e bine să fie făcut complet. Doar în felul acesta mai mă emancipez şi eu. Şi atunci, am încetat să mai citesc doar de dragul poveştii. M-am deprins să citesc din nevoia de a învăța ceva, chiar dacă am învățat doar să nu mai mă încred în bestsellurile  exagerat de promovate. Citește în continuare „Profilul cititorului”

Publicat în Cartea!

Tragedia Germaniei 1914 – 1945

Volumul domnului Lucian Boia, Tragedia Germaniei 1914 – 1945, vine cu răspunsuri la întrebări care au  împovărat zeci 978-973-50-2775-9-420x590de ani întreaga omenire şi demontează concepții  pătrunse adânc în cugetele urmaşilor lui 1945. Ştiam deja că Germania  nu este principala vinovată pentru declanșarea conflagratiei din 1914, dar cât de naționalistă, de expansionista şi de rasistă era comparativ cu alte popoare? Ei bine, nu era! Germanii nu se fac vinovați că ar avea o natură agresivă pe care şi-ar transmite-o de la o generație la alta. Nu mai mult decât alții.

A fost Germania mai naționalistă? 

„Proiectul german aspira să-i unească pe toți germanii; proiectul francez urmărea (şi a şi reuşit) să-i transforme în francezi chiar pe cei care la origine nu erau francezi. […] Revoluția franceză a stimulat enorm aceste Citește în continuare „Tragedia Germaniei 1914 – 1945”

Publicat în Cartea!

Cum își începeau ziua scriitori ca Tolstoi, Murakami sau Simone de Beauvoir și ce făceau ca să scrie mai cu spor

hyperliteratura-hemingway-obiceiuri

Dacă te-ai întrebat într-o dimineață, la cafea, oare cum își începeau ziua de lucru autorii tăi preferați, dacă și în ce măsură au obiceiuri, tabieturi sau ritualuri, ei bine, iată că am luat doar câteva exemple de mari nume care au o rutină bătută în cuie când scriu.

Sunt multe lucruri pe care le putem învăța și noi de la scriitori, cum ar fi disciplina impusă pentru a-și atinge obiectivele. După ce o să parcurgi rândurile de mai jos, probabil o să fii surprins să afli cât de strânsă e legătura dintre forța mentală pe care trebuie să o ai ca să duci la bun sfârșit un roman și forța fizică pe care unii dintre autorii de mai jos o dezvoltă în aceeași măsură. O să observi o chestiune comună la toți – deși diferiți și având un program divers, pentru fiecare autor în parte scrisul este prioritar și vine dinaintea oricărui alt lucru pe care trebuie să îl facă în acea zi.

Câteva exemple de mari nume care au o rutină bătută în cuie când scriu. Vezi articolul complet pe Hyperliteratura.

Sursă: Cum își începeau ziua scriitori ca Tolstoi, Murakami sau Simone de Beauvoir și ce făceau ca să scrie mai cu spor

Publicat în Cartea!

Cum să fii un bun scriitor

Când citesc Amelie Nothomb uit să mai respir. Sunt copertaFataîndrăgostită de romanele ei şi le-as relua oricând, deşi nu citesc de două ori o carte, odată ce i-am descoperit taina. “Igiena asasinului” am citit-o de două ori, la interval de doar trei zile.

Primul roman citit a fost “Uimire si cutremur”. L-am devorat pe loc. Plină de talent, spirituală, ironică, insolită, te captează încă din primele randuri. “Antichrista” e un amestec de umor şi răutate care te surprinde. Amelie N. e delicioasă, iar pentru mine ea este un scriitor-etalon. Şi să vezi de ce! Pentru că are boaşe şi sculă,  buze şi mână şi altele.

Pretextat Tach (Igiena asasinului) este unul dintre cele mai controversate personaje pe care le-am întâlnit. Găseşti multe Citește în continuare „Cum să fii un bun scriitor”

Publicat în Cartea!

Viața irosită a Evei Braun

Viața irosită a Evei Braun, de Angela Lambert, este printreViata_irosita_a_Evei_Braun puținele cărți pe care le-am citit cuvânt cu cuvânt, atât de absorbită am fost de filele ei de istorie. Pe lângă faptul că mă pasionează istoria, autoarea mă ține captivă cu talentul ei narativ și îmbină faptele cu descrierea cu o credibilitate greu de combătut. Cu toate acestea, pe parcursul lecturii işi face loc şi punctul meu de vedere. Nu am putut să fiu total de acord cu afirmația că femeile germane nu au știut exact ce se întâmplă și din acest motiv nu au intervenit, iar dacă prin cartea ei, Angela Lambert a încercat o reabilitare a Evei Braun mai ales,  pe mine nu m-a convins. O asemenea atrocitate nu poate fi ascunsă, poți doar să te prefaci că nu înțelegi. Cu toate acestea, apatia nu era chiar universală,  afirmă A. L., fiindcă mii de femei germane şi-au asumat riscuri enorme adăpostind evrei în poduri sau beciuri. Cartea m-a ajutat să înțeleg cauzele pentru care poporul german a putut fi manipulat spre cruzimea de Citește în continuare „Viața irosită a Evei Braun”

Publicat în Cartea!

GOG

Gog este un ins foarte deștept. Dezbate o mulțime de subiecte la care oamenii abiagog îndrăznesc să se gândească, darămite să le rostească. El are „poftele și fanteziile unui titan” și, chiar daca ar fi stăpânul complet al Pamantului, tot ar fi lucru puțin. El ar vrea sa fie Demiurg, dar dacă nu este posibil, măcar Demon.

Gog te face sa vrei să-ti folosești imaginația, iar daca nu ai, te face să scormonesti după ea. În cartea lui Giovanni Papini găsești numeroase subiecte pe care poți să le dezbați, fie în teme scurte, fie lungi romane. Uite, de exemplu, îmi place la nebunie ideea lui Gog de a putea purta măști, în funcție de dispozitie, de împrejurări – pentru înmormântări, flirturi, petreceri –  sau pur și simplu doar pentru a le asorta îmbrăcăminții. Citește în continuare „GOG”

Publicat în Bloguri, Util

O carte nescrisa – Mona

《Mi-am propus „să” … Să visez că pot, să cred că voi reuși și să fac! Nu prea am știu eu writerce înseamnă acest „fac”, dar nu m-am împotmolit în a mă intreba prea mult. Cumva, nu știu cum, am reușit să „fac” pași mici, pentru a continua să visez că pot și să cred că voi reuși》_ Mona, Facebook

Interviul cu Mona – O carte nescrisa, dezvăluie pașii pe care îi face pentru a reuși ce si-a propus: să scrie! Și scrie atât de dulce, curat, blând, dar și înțelept. Multumesc, Mona, pentru răspunsul la tema propusă din cartea Cum se scrie un text!

1)  care este locul preferat pentru scris?

Prefer să scriu pe malul mării, dar nu prea reușesc 🙂 Așadar, scriu acasă, de cele mai multe ori la masa din bucătărie. Nu am nevoie de un loc anume, îmi trebuie doar timp și inspirație.

2)  ce subiecte alegi cu preponderență?

Eu scriu de(spre) mine, înspre voi. Scriu gânduri și povestiri. Subiectele îmi vin firesc. O idee ce îmi dă târcoale și simt nevoia să o dezvolt. O amintire, un fragment din viața de zi cu zi. Mi-am creat și anumite personaje (de ex: D-na Mira) și astfel pot scrie despre orice, prin ochii lor. O pasiune de-a mea este să scriu povești personalizate pentru copii. Visez să cresc, în timp, și în acest sens.

3)  cum se așterne textul?

Cât se poate de firesc și natural. Nu scriu de foarte multă vreme, blogul meu nu are încă un an, sunt încă la stadiul de a-mi defini stilul. Asadar, nu despic firul în patru când scriu un text, las cuvintele să-mi vorbească. Și mă bucur nespus când văd că și cititorii aud spusele lor.

4)  cât timp lucrezi la text?

Aici,depinde. Având în vedere că scriu mai mult despre sufletul meu, nu pot spune că „lucrez” la un text. De cele mai multe ori pornesc de la o idee și cu fiecare propoziție, textul se construiește singur. Dar am unele, care parcă se scriu mai greu, parcă le lipsește ceva. Acelea stau confortabil sub formă de draft, până când „le simt”, din nou, firescul și scrierea îmi curge natural.

5)  ce tip de texte scrii?

Scriu povestiri scurte, trecute prin filtrul sentimentelor, trăirilor și amintirilor personale.

6)  de unde te inspiri?

Vai, de unde nu? 🙂 Din orice și din nimic. Dintr-o discuție, un gând, un text, de la voi, din mine… să mai continui? Pentru a scrie, trebuie doar să vrei și să știi să citești 😉 Inspirația vine…

7)  cum iti motivezi cititorii?

Recunosc, la asta nu m-am gândit. Îi motivez? Nu știu. Eu scriu. Am observat, însă un lucru. Pe WordPress, dacă scrii constant și ai bun-simț, cititorii vin. În timp se triază, dar rămâi cu acei oameni care știu și vor să te citească. Dacă vorbim despre „cititorii” externi (ex: Facebook), acolo trebuie să te implici. Depinde ce îți dorești și ce urmărești. Eu vreau să scriu, dar bineînțeles îmi place să fiu și citită, așadar încerc să mă ofer pe mine,de fiecare dată și să am răbdare să cresc alături de cei care îmi apreciază stilul.

8)  cum reții atenția cititorilor?

Mă repet, nu știu. Am avut unele feedback-uri, dar nu suficiente pentru a-mi face o idee obiectivă. Eu scriu, atât de simplu. Tu mi-ai citit unele texte, am reușit să-ți rețin atenția? 🙂

9)  porti discuții cu cititorii? accepți critici?

Îmi place foarte mult să am o interacțiune cu cititorii mei. Citesc și răspund cu drag, la fiecare comentariu. Am ajuns să îndrăgesc anumite persoane, deși le „cunosc” doar online sau prin intermediul rândurilor lor.

Critica o accept și o consider benefică, însă trebuie stropită cu bun-simț. Detest răutatea gratuită, jignirile și masturbarea intelectuală. Până la urmă, toți suntem amatori și consider că respectul reciproc trebuie să fie o condiție sine qua non.

10) poți să iti citești textele cu ochii unui cititor neutru? 

Nu. Fiecare text are ceva din mine și nu pot să mă detașez. Eventual, dacă pot spune asta, le citesc ca un cititor neutru când le fac corectura gramaticală.

11) cum iti apreciezi textele?

Eu sunt mândră de toate textele mele 🙂 După cum am spus, sunt la început. Prin fiecare text, învăț. Unele sunt mai mult parte din mine și le simt mai altfel, dar sunt mulțumită de fiecare articol înainte de a-l publica și îmi respect munca, chiar dacă privite de un ochi mai critic, anumite scriituri, au multe lipsuri. 

12) ce cauți în mod special la un text? dar la o carte?

Îmi plac textele și cărțile sincere, care transmit. Nu caut ceva, în mod particular, ador să fiu surprinsă. Evit textele prea încâlcite sau care se pierd în detalii. Voi aprecia întotdeauna o idee bună și talentul de a o împărtăși cititorilor.

13) ce ar trebui să mai intreb?

Cred că mi-am epuizat eu răspunsurile 🙂 Așadar, îți mulțumesc!

Sursa foto If You Want To Be A Writer