Publicat în Recreere, Sinapse

Ce gândește un polițist în post?

Dacă nu am acțiune mi se face somn,  așa că prefer să furepoliceman unu’ ceva, să-l prind și să-l duc la secție. Să mă uit la el pe sub sprâncene și să văd cum tremură carnea pe el și mă privește cu ochii de mielușel. Sau poate are intenția să mă facă vedetă pe feisbuc… Bastonul meu are-o stare de slabiciune fizică și miroase-a praf. E timpul să-l mai scot în lume.

În weekend merg la pescuit. Nu îmi pasă ce spune nevastă-mea. Mă trezesc devreme, înaintea ei, mă urc în mașină și plec. Ii las totuși bilet: Iubito, erai atât de frumoasă când dormeai,  încât nu am putut să te trezesc doar ca să îți spun că te iubesc. Te iubesc! M-am Citește în continuare „Ce gândește un polițist în post?”

Reclame
Publicat în De suflet, Pe cand traiam in Vise

Am să-mi doresc…

Mă duc să dorm. Știu că vreau să visez frumos. Îmi impun să visez frumos, dar abstract-5despre ce? Cândva m-aș fi gândit la cele multe și mărunte pe care le voiam în viața mea. A fost o perioadă în care nu știam că totul pe lumea asta este trecător și totul este deșertăciune (cum tot aud în jur și citesc în cărți) și aveam dorințe mediocre care mă satisfăceau pe moment și îmi excitau spiritul banal. Tinerețea,  entuziasmul și frumusețea atrăgeau cele bune și păreau de ajuns. Și erau de ajuns. De ce să fiu nerecunoscătoare?  Îmi doream și se întâmplau. Dorințe mediocre,  destin Citește în continuare „Am să-mi doresc…”

Publicat în Recreere

meccip, eu si prietenii

  • meccip– preafrumoasa lună cu stele imprejur,
    lumineaza două chipuri pe un mal de apă rece,
    picioarele lor se bălăcesc și se ating usor,
    iar mâinile se ating timid,
    el ii spune: vrei să fii printesa mea?
    ea raspunde: credeam că nu mai întrebi !
    două lacrimi se preling pe buze și se aruncă în apă,
    și atunci apa devine caldă
    iar cei doi se sărută și rămân mereu împreună.
  • eu…valurile mării se ridică
    și le mângâie trupurile
    ce se alintă
    în îmbrățișarea timidă
    a dragostei novice.
    Luna și Marea tăinuiesc,
    cu cea mai mare grijă,
    unirea lor pe veci.
    Înlănțuirea valurilor
    nu-i neliniștește
    atunci când, tendențios,
    îi învăluie și-i amuțește.
  • martisor– Să-mi trimiți și mie o steluță, s-o ascund la mine-n san! Să o scot din când în când să-mi lumineze înainte…
  • Rainy– Și ca să te simți și mai în siguranță, o saltea de stele e sub lună. Dacă e sa cazi… cazi pe ea!
    Zi bună!
  • eu…@martisor: prinde steluța, fetițo, și când te înconjoară bezna
    lustruiește-o cu un sărut.
  • eu… steluțe de catifea, Rainy? Zi bună și vouă!
  • meccip– ce dragoste tânără pe cei doi,
    sub lună, sub stele, sub cerul senin,
    și tot așa până când în zare se vede un vapor,
    e vaporul zmeului care are gânduri rele.
    rele pentru cei doi îndrăgostiți,
    lui vrea să-i ucidă viața,
    iar ei să-i fure inima.
    vaporul ajunge aproape de mal și din el coboară zmeul.
    avea haine de om bogat, mătase,  aur și bumbac,
    se apropie de cei doi și le spune:
  • martisor– Ce le spune? Ce le spune?
  • martisor– Am să o păstrez cu drag, bombonico! O să am grijă de ea… Promit!
  • meccip– continuarea este la tânăra doamnă cu acadele.
  • eu… – Marea nu vă scapă de mâna mea,
    pui muritori de lele.
    Prințesa a mea va fi, chiar de va trebui
    să o ademenesc cu acadele.
    Luna de pe cer și eu pot să-i ofer,
    ba chiar în universul întreg să-i fiu șofer,
    dacă poliției de InterNet
    nu-i pasă că nu mi-am luat carnet!
  • meccip– după puțină liniște și o privire între cei doi îndrăgostiți,
    el o sărută pe prințesă, se ridică în picioare și îi spune zmeului:
    vestite zmeu, n-am să te las să-mi furi iubirea vieții mele,
    am să lupt cu tine și de ar fi nevoie voi muri,
    dar a mea prințesă în brațele tale nu o voi lăsa
    și voi chema în ajutor luna cu stelele și marea cu vantul
  • sky– lunaaa, da! în seara asta îti aparține :”>
  • eu… – Iubito, multumesc!
  • eu…- Și se iscă o luptă aprigă,
    iar marea se-nvolbura amenințătoare.
    Stelele cădeau în jurul iubitului
    încărcându-l cu putere cosmică,
    hrănind dorința de a crăpa capul zmeului
    cel plin de aur și mătase.
    Se opinti din toate puterile
    și după ce se hrăni cu un sărut divin
    de pe buzele adoratei lui copile,
    ii zbura capul Zmeului cât ai clipi.
  • meccip– după luptă aprigă pentru iubire,
    tânărul prinț stă sprijinit în sabie și își trage sufletul,
    se uită la iubită și ii spune:
    te iubesc mai mult ca viața.
    iți jur că voi fi cu tine chiar dincolo de moarte.
    te iubesc, copilă cu ochii negri. sfârșit!

Amalia si meccip

arhiva 2007