Publicat în Povestea mea

La uliță…

Pe ulița satului s-au adunat pe la porți o mulțime de moși și babe cu chef de vorbă. casa_vrajitoareiAcuma, nu știu dacă toți erau moși și babe, dar de munciți ce erau, bieții oameni, așa păreau. Eu, un țânc de câțiva anișori, nu eram capabilă să observ diferențele de vârstă, iar basmalele care acopereau chipurile femeilor erau parcă intenționat concepute să le ascundă orice urmă de feminitate. Nici bărbații nu erau mai breji. Dacă aveau vreo stea în frunte, cum auzisem eu de la bunica, nu li se vedea din cauza pielii pârlite de  soarele care se repezea asupra lor zi de zi, fără odihnă.

Bunica mea îl certă pe bunicu, mai în glumă, mai în serios:

– Măi, Petre, dar te mai speli și tu pe fața aia vreodată? Tot cătrănit te văd, că mai un pic și nu te mai recunosc.

Bunicul îi aruncă uitătura aia care se voia pe jumătate amenințătoare, iar pe jumătate împăciuitoare și-i spuse: Citește în continuare „La uliță…”

Publicat în Povestea mea

Amintirile unei cărămizi

Două cărămizi din chirpici se încălzeaumicul-constructor la soare pe vârful unui deal, la o margine de grajd. Căldura razelor le-au adus într-o stare de toropeală de nu mai puteau să-și țină ochii deschiși. Ar fi adormit pe loc, dacă din grajd nu venea mirosul ăla întepător și înecăcios care le repugna. Și mai erau și zburătoarele alea enorme care bâzâiau necontenit și se tot așezau pe fețele lor.

Au reușit, într-un final, să se liniștească și pleoapele li s-au închis molatec, până când un gând a străfulgerat-o brusc pe cărămida cea bătrână și cu formă ciudată, și dulcele somn i s-a risipit cât ai zice „Bau!” Citește în continuare „Amintirile unei cărămizi”

Publicat în Povestea mea

… (Karamela 10)

Aici începutul.

– Şi?2019-05-04 12.34.39

– Şi nimic, Pata. Restul e mister. Poți să -ți imaginezi tu povestea mai departe. Pot fi o mulțime de variante. Ce final ai alege tu?

Karamelei îi veni ideea să lanseze prietenilor ei provocarea de a continua povestea cu Bar-Bate. Omuleții de pe desktop se animară, poate bucuroși  să iasă din întristarea în care Karamela îi tot arunca cu poveștile ei, mereu cu final trist. Citește în continuare „… (Karamela 10)”

Publicat în Povestea mea

Întâlnire cu Bar-Bate (Karamela 9)

Prima parte aici

Şi am petrecut noi în felul acesta,  cu dulci alinturi şi belșug de2019-03-17 03.02.20 sentimente, căutându-ne buzele şi trupurile, cu dor nebun de drăgăleală.  În zadar, desigur, fiindcă ne despărțeau monitoare şi cabluri. Dar cuvintele curgeau uşor pe tastatură… Şi m-am lăsat dusă de nas de un nou început în dragoste, şi nu am observat nepotrivirea de gândire şi nici faptul că nu avea la purtător pasiunea în cuvinte, nu mai era deprimat şi nici nu mai era obsedat de sinucidere. Bar-Bate vorbea mult despre sex şi petreceri, nu că ar fi fost greşit, dar mă simțeam înșelată  şi inconfortabil. Citește în continuare „Întâlnire cu Bar-Bate (Karamela 9)”

Publicat în Arta!, Sinapse

Ce ți-e şi cu teatrul ăsta, dom’le!

La teatru, pe scaunele din fața noastră, era o fetița de vreo 11 – 12 ani. Venise foartepantofii-rosii-2_large îmbufnată și deranjată de faptul că mama ei a rupt monotonia zilei atunci când a ridicat-o de pe canapeaua confortabilă, și i-a întrerupt contactul vizual cu telefonul, obligând-o să pășească  într-o lume cu totul nouă și diferită față de ce cunoștea ea. Drept protest, s-a așezat la trei scaune distanță de mama ei, s-a supărat că nu vede nimic pe scenă, s-a plâns că scaunele sunt prea-prea, și cine știe ce a mai bolborosit în barbă. Când a văzut că nimeni nu îi ascultă plangerile,  a stat cu ochii în telefon până să înceapă piesa, iar când a început, cu greu a acceptat să renunțe la el. Nici măcar anuntul din difuzoare, în care se preciza spectatorilor că folosirea telefoanelor este interzisă, nu a impresionat-o. Citește în continuare „Ce ți-e şi cu teatrul ăsta, dom’le!”

Publicat în Povestea mea

Poveste cu Bar-Bate (Karamela 8)

A fost odată un Bar-Bate iubit şi apreciat de toate muierile din lumea virtuală. Răpea2019-02-16 13.01.05 inima orişicui de cum îi privea chipul  sculptat de natură fără urmă de defect, iar dacă avea nenorocul să-l mai şi privească în ochi, leșina pe loc fermecat de privirea-i melancolică şi seducătoare. Versurile lui deprimante, un amestec de halucinație şi dulce emoție, erau precum hârtia cu lipici pentru prins muşte. Eu nu aveam de unde să ştiu toate datele astea despre el, fiindcă nu-l cunoscusem încă pe seducător, dar aşa spune povestitorul şi îl cred pe cuvânt. Şi mai zice că, pe aripi de software, veneau mândrele îndrăgostite şi aduceau petale de flori înmiresmate cu dulci săruturi şi versuri brodate cu afecțiune, iar dacă frumosul Bar-Bate nu era acasă îşi lăsau darurile la uşă, cu speranța că într-o zi vor fi observate şi alese drept iubite, dacă nu toate deodată, măcar pe rând. Nu cred că voia vreuna să se mărite.  Citește în continuare „Poveste cu Bar-Bate (Karamela 8)”

Publicat în Povestea mea

Umilință şi răzbunare (Karamela 4)

Partea 1, Partea a-2-a , Partea a-3-a

Vă mai aduceți aminte care era pedeapsa în liceu, pentru băieți?2018-10-28 03.01.50 Erau tunşi la zero. Astfel considera orânduirea că îi putea îmblânzi pe băieți, umilindu-i. Prietenii mei au suferit aceeaşi pedeapsă. Ochii lor nu mai aveau strălucire, iar chipul le părea abrutizat. Aproape că îmi era frică de ei. Cât despre mine, nu am scăpat nici eu nepedepsită. Am fost chemată în fața unor profesoare, pentru explicații. Erau două brute. Imediat cum am intrat în sală, una dintre ele s-a răstit la mine:

– Da’ cine te crezi tu, domnişoară, să apari în fața noastră cu freza asta? Du-te imediat şi spală-te pe cap! Citește în continuare „Umilință şi răzbunare (Karamela 4)”