Publicat în Cartea!

Drumurile vieții

Când nu știi

Drumuri

Când nu știi ce să vorbești

Este adeseori mai bine

Ca să stai să te gândești

Și-un moment să socotești

Ce simțire ai în tine.

Căci o gură făr-de frâu

Ce sfidează prin noroade

Nu va face decât rău

Și e vai de capul tău

Că nu va produce roade.

Azi orice păcate mari

Vin adesea de la gură

Nu știu dacă sunt mai tari

Vor mai fi dar foarte rari

Cele date de natură.

Când nu știi ce să vorbești

Dă-ti cu palma peste gură

Si apoi să te gândești,

Până vorba-ți potrivești

Să nu fie plină de ură.

Elena Andries

Puterea obișnuinței!

Nici nu era bine-nsurat,

Că de-aseară se chiora,

În noul lor certificat

Și-un lucru clar, nu-ntelegea,

 

L-a-ntors pe față și pe dos,

L-a frunzărit chiar supărat,

Citi în sus,  citi în jos,

Ceva nu era menționat,

 

A luat și lupa,  ce vorbești (!)

Cătă și printre rânduri iar,

Făcuse tot ce nu gândești,

Un lucru îi părea bizar (?!)

 

De-abia spre dimineață frate,

A înțeles că nu avea,

Certificatul lor,  ca toate,

O dată când…se expira!

Valeriu Cercel

Culegere de poezii: Drumurile vieții – an apariție 2007

Reclame
Publicat în De suflet

Adrian Berinde

SĂRUTĂ-MĂ

Sărută-mă, acum cât mai e vreme!FB_IMG_1525617929896
Pământul se cutremură sub noi,
Un pumn de explozibil
Se-mprăștie prin vene,
A-nțepenit și timpul… și s-a oprit la doi.

Sărută-mă, acum cât se mai poate!
Neliniștea din oameni stă la pândă,
Orbiți de strălucire, se târâie în coate
Înspre țara-n care lupii vor să-i vândă.

Sărută-mă, acum cât mai sunt păsări,
Cât norii sunt albaștri și dispar!
E timpul să-nțelegem că lumea e în flăcări
Și vom lăsa iubirea să ardă pe altar.

Sărută-mă acum, cât suntem vii,
Cât încă viața se rostește-n cercuri!
Cocorii-n zbor mai scuipă ciocârlii –
Acei ce ne-au jelit la nunțile de miercuri.

Sărută-mă acum, în miez de noapte!
Îmbracă-te cu mine pe ascuns!
Ascunde-mă la tine între șoapte
Și spune-mi vorbe care încă nu s-au spus!

Sărută-mă pe țărmuri sau pe soare!
Exodul a-nceput demult în ceruri,
Pământul stă-n vitrină și totu-i de vânzare.
Îmbracă-te, că-i frig și simt că tremuri!

Sărută-mă acum sau niciodată,
Pe frunte, sau pe ochi, sau pe orbire!
Iubita mea, sărută-mă odată!
E lumea-n foc și n-am să-ți mai fiu mire.

Are loc o strângere de fonduri pentru domnul Adrian Berinde, bolnav de cancer,  pentru tratament în Germania. Mai multe detalii se găsesc pe pagina de facebook a dânsului.

Publicat în De suflet

Captiv in inutil

„Dacă m-ai vedea

Cum stau și nu respir,

Uscat și imobil,

Captiv în inutil,

 

Umbra mea ar fi

Cadoul de o zi

La ghemul fără fir

Țesut din inutil.

 

Dar,  deodată,

Am fumat un nor

Și de-atuncea

Mă prefac că zbor.

 

Și de vrei să cad

Spre cerul prea înalt,

Spre alte lumi să strig,

Că-n vara mea e frig,

 

Tot la fel voi fi!

Și nu te mai gândi,

Că-s gânduri trei la kil,

Uitate-n inutil. ”

 
Adrian Berinde – „Dumnezeu râde singur”

Publicat în Recreere

Ce vrea să spună poetul?

Gânduri ascunse sau nu, versurile lui Adrian Berinde „Latră licuricii / Și trezesc bunicii, / Pătura-i cât satul, / C-au fugit cu patul. / Melciada fricii! // Și-au ajuns pe câmpul / Unde numai gândul / Doarme câteodată / Și nu se mai gată / Vorba și cuvântul. „  au trezit în mine dorința de a mă juca puțin cu rima, chiar și antitalent fiind. Gânduri ascunse am și eu și am avut intenția să le așez în versuri care să pară că nu au nicio legatură, dar să trezească interesul de a interpreta și reinterpreta. E greu să îți lași mintea limpede și să urmezi doar dâra pixului. Nu mi-a ieșit.  În schimb,  mă uit în dreapta și văd un mărtișor.  Scriu… Mă uit în față și văd calendarul lunii martie. Scriu…

sangeriu

Sursa foto: Pinterest

Îmi aduc aminte de un 1 martie înghețat și oameni zgribuliți.  Scriu…  Îmi aduc Citește în continuare „Ce vrea să spună poetul?”