Publicat în Povestea mea

Iubirea virtuală III (Karamela 7)

Inceputul aici.

ViseMand:

– Are cineva ceva împotriva oamenilor care vor să flirteze pe fc71351f8ab2f8c6e26b3cf95cd79392net? Că eu nu cred că e mai mult de atât, cel putin în majoritatea cazurilor,  flirtul pe net e atât de simplu… doar cuvinte, şi nu trebuie să priveşti pe nimeni în ochi, sau să te privească pe tine; şi de multe ori este inofensiv.

Martzy:

– ViseMand, să ferească Dumnezeu să fie ofensiv!!

ViseMand:

– Martzy, e drept că am fost martor la flirturi care atacau pe flancul stâng sau care creau diversiuni cu avangarda. Citește în continuare „Iubirea virtuală III (Karamela 7)”

Publicat în Povestea mea

Iubirea virtuală II (Karamela 6)

Prima parte  din Virtualul.

– Nu sunt de acord cu iubiri virtuale. Nuu, alea-s iluzii. Bune şid1eec63eed4ae67eb58748b8e63ec462 ele la timpul lor, DAR iluzia trebuie să se ancoreze în realitate şi să devină adevăr. Te îndrăgosteşti de imagine… şi de aia trebuie mers mai departe, să vadă omul dacă este doar imagine sau este şi substanță. Da, uneori e nevoie doar de o iluzie. Că, de multe ori în viață… nah e complicat subiectul.

Şi Ditte nu a mai continuat ideea. Era persoana căreia îi plăcea să-şi petreacă timpul printre gândurile şi însemnările ei. Citește în continuare „Iubirea virtuală II (Karamela 6)”

Publicat în Povestea mea

Virtualul I (Karamela 5)

Creația mentală este iluzie. Mintea se poate abține de la producerea iluziei şi se poate retrage în propriul vid, care este Nirvana.

„Călătorii în lumea de dincolo” I. P. Culianu

În viața reală,  Karamela era actriță şi juca pe scena teatruluif04002c123a474775d028a71cb90c6c8 din localitatea sa. Nu mulți ştiau asta, şi nimeni nu îi cunoştea numele adevărat. Trăia pe scenă vieți multiple, bogate în contraste şi conflicte, dar juca dramele altora cu uşurință, fiindcă ştia că urmează să se deconecteze înainte să înceapă să o afecteze eşecurile personajelor: iubirea neîmplinită, moartea, ura, minciuna, intriga,  adulterul sau trădarea. Se auzeau aplauzele, cădea cortina şi urma momentul de care se Citește în continuare „Virtualul I (Karamela 5)”

Publicat în Recreere, Sinapse

Ce gândește un polițist în post?

Dacă nu am acțiune mi se face somn,  așa că prefer să furepoliceman unu’ ceva, să-l prind și să-l duc la secție. Să mă uit la el pe sub sprâncene și să văd cum tremură carnea pe el și mă privește cu ochii de mielușel. Sau poate are intenția să mă facă vedetă pe feisbuc… Bastonul meu are-o stare de slabiciune fizică și miroase-a praf. E timpul să-l mai scot în lume.

În weekend merg la pescuit. Nu îmi pasă ce spune nevastă-mea. Mă trezesc devreme, înaintea ei, mă urc în mașină și plec. Ii las totuși bilet: Iubito, erai atât de frumoasă când dormeai,  încât nu am putut să te trezesc doar ca să îți spun că te iubesc. Te iubesc! M-am Citește în continuare „Ce gândește un polițist în post?”

Publicat în Cartea!, Sinapse

Nu te-ai trezit azi să fii mediocru

Trebuie să recunosc că m-am cam supărat  pe Fiodor M. Dostoievski. În volumul II din Idiotul (care este mult mai contemplativ, mai filozofic și chiar educativ decât primul citat mediocritatevolum, în care se pune baza pe acțiune), una din temele dezbătute de d-nul Dostoievski este mediocritatea.  Vezi și sinuciderea.

Nu pot să nu îmi fac introspecția după asemenea analiză, iar concluzia nu-mi prea place, fiindcă valorosul nostru scriitor este foarte tranșant și mă „obligă” într-un fel să mă identific ca exemplu, în pledoaria lui. Evoluția mea, ca ființă umană, nu m-a scăpat de mediocritate, totuși,  evoluând ca om aveam impresia că sunt cu un pas mai departe de banalitate. Păi nu, că doar nu am evoluat doar eu! Ca să se facă remarcat cu ceva, omul trebuie să aibă un talent adevărat, să strălucească într-un domeniu. Câți reusim?

Cursiv, scriitorul. Bolduit, autoobservare. Ba nu, este despre o prietenă! Eu sunt perfectă. Citește în continuare „Nu te-ai trezit azi să fii mediocru”

Publicat în Sinapse

Oameni de povești

Nu conduc, pentru că mi-e lene. Merg cu mijloacele de transport în comun și am ocazia să dau peste oameni de povești. Aici pot vedea o lume pestriță, formată din români așa cum sunt ei cu adevărat: îngândurati și grăbiți mereu, plictisiți și obosiți aproape tot timpul,  necivilizați, urâcioși, murdari, gălăgioși și mitocani de cele mai multe ori, civilizați, frumoși, curați și parfumați uneori (orașul meu are foarte mulți oameni frumoși), oameni cu căști în urechi, oameni cu ochii în telefoane, mulți cu intenția vădită de  a se deconecta de realitate . mama si copilul

Momentan,  am o colecție de povești cu personaje negative,  despre mame egoiste:

O mamă și doi copii: unul pe scaun, celălalt, bebe, doarme în cărucior. Femeia butoneaza telefonul, trimite și primește mesaje. Este foarte atentă la telefon, în timp ce căruciorul se mișcă în troleibuz, nesupravegheat. Nici măcar un ochi spre copil. Citește în continuare „Oameni de povești”

Publicat în Cartea!

Lumânărarul lui Giordano Bruno

Lumânărarul, de Giordano Bruno, o comedie în cinci acte precedată de foarte multe pagini de dedicații și prologuri, ascunde toată filozofia lui Bruno împotriva unei biserici care de-a lungul secolelor nu a încetat să se poarte oribil și să impună prin violență, dogme și convingeri religioase. Despre Giordano Bruno, aici.

Piesa de teatru seamănă foarte mult cu operele lui Shakespeare, mi se pare mie, în timp ce unii spun ca ar fi predecesorul lui Moliere. Sunt uimită să constat că la noi in țara Giordano Bruno, mare filosof al Renașterii, nu prea este citit. Nu este ușor de lecturat, cărțile lui fiind scrise in dialectul toscan și napolitan, amestecate cu latina, iar 20171228_103530traducatorul, Smaranda Bratu Elian, a păstrat dialogurile în latină, pentru autenticitate, însă la finalul cărții are foarte multe note explicative. Notele doamnei S.B.E. pot fi o comoară pentru setea de cunoaștere a unora, în special în celelalte șase volume de dialoguri filozofice, de la editura Humanitas. Din păcate, cred că s-a tiparit o singură ediție, în 2009, și cărțile nu se mai găsesc in librarii. Eu sunt în căutarea primelor patru volume de mai bine de jumătate de an.

Opera de față este singura creație propriu-zis literară a lui Giordano Bruno și este un protest împotriva corupţiei morale şi sociale din timpul său. ” Lumânărarul este fără Citește în continuare „Lumânărarul lui Giordano Bruno”

Publicat în Arta!, Cartea!

Manfurio

„Giordano Bruno are o ingeniozitate verbală care duce la dialoguri filozofice foarte provocatoare.” Pe lângă asta, are și mult umor, iar in Lumînararul am găsit multe scenete scurte și amuzante care mi-au amintit de spectacolele de teatru la care am asitat în copilarie. Acum știu de unde s-au inspirat actorii noștri.

《Manfurio: Ah vai! Ah vai!  Ajutor! Prindeți-l!  Prindeți-l! Prindeți-l! Defraudatorul, spoliatorul, furul! Prindeți-l, mi-a sustras sorii de aur și argintii!pedagog

[…]

Marca: Chiar așa, trebuie din când în când să aveți mila și de slugi și să nu săriți imediat la bătaie.

Manfurio: Dar nici pomeneala să fie sluga ori ruda mea,  e un tâlhar care mi-a furat zece franci, din mână!

Barra: Sfinte Sisoe, atunci de ce nu ai strigat „Hoțul! Prindeți hoțul!”? În ce naiba de limba ați vorbit?

[…] Citește în continuare „Manfurio”

Publicat în Cartea!

Cum vede un misogin femeia

Poate părea că exagerez prezentând b6f7fdfa2678e764720eb262d67d6eb8atât de des un personaj negativ, chiar periculos, cum este Pretextat Tach, dar mă atrage prin felul neobișnuit în care observă oamenii şi acțiunile lor. Deşi este un ins foarte corpolent,  şi pe deasupra, pe moarte,  este  neobișnuit de expansiv când vine vorba să transforme în fabulație comportamentul semenilor săi. Citește în continuare „Cum vede un misogin femeia”