Ce gândește un polițist în post?

Dacă nu am acțiune mi se face somn,  așa că prefer să fure unu’ ceva, să-l prind și să-l duc la secție. Să mă uit la el pe sub sprâncene și să văd cum tremură carnea pe el și mă privește cu ochii de mielușel. Sau poate are intenția să mă facă vedetă pe feisbuc… Bastonul meu are-o stare de slabiciune fizică și miroase-a praf. E timpul să-l mai scot în lume.

În weekend merg la pescuit. Nu îmi pasă ce spune nevastă-mea. Mă trezesc devreme, înaintea ei, mă urc în mașină și plec. Ii las totuși bilet: Iubito, erai atât de frumoasă când dormeai,  încât nu am putut să te trezesc doar ca să îți spun că te iubesc. Te iubesc! M-am

Cum să iubești fără să iubești

Am simțit tandrețe, pasiune, nebunie. Nu iubesc, dar această după-amiază a fost mai intensă decât o noapte de dragoste. Am fost mângâiat cu zâmbete și sărutat cu privirea. Nu am plâns, nu am râs…am respirat surâsul tău, am gustat buzele tale. M-am pierdut în brațele tale și îmbrățișările tale mi-au frământat corpul plin de

Poezioala desple sex și instinctul sexual

de Valeriu Cercel

Făcui fălă să vleau o constatale

La glădiniță ieli, când am picat,

(Cu toate că-s de-un an în glupa male)

Să mol dacă glumesc,  pe omoplat;

 

Ne-a esplicat doamna educatoale

Ce este binele?

Dacă dați un search pe Google veți afla că binele este Dumnezeu- explicație a omului evlavios sau că binele este o sumă a faptelor unui om,  în limite morale – definiție a omului laic.  Însă,  marii scriitori,  filozofi sau oameni politici remarcabili au definițiile lor mai puțin rigide, după o logică bazată pe experiență. Citindu-i, am realizat că în încercarea de a fi pe plac celor din jur m-am schimbat atât de mult încât nu mai găsesc absolut nimic din exuberantul om de altădată. Binele este,  pur și simplu,  plăcere.  Epicur spunea lumii că scopul tuturor acțiunilor trebuie să fie obținerea plăcerii și că plăcerea este binele suprem. Dar mai spune și că înțeleptul se ferește de plăcerile care se pot transforma în cele din urmă în suferință. Cheia este echilibrul,  iar căutarea plăcerii implică simțul responsabilității.

Prietena mea dragă

Impresiile primei întâlniri cu biblioteca sunt asemănătoare cu ale oricărui copil sau preadolescent pasionat de lectură și cu dorința de a cunoaște lumea și de a descoperi cât mai multe taine, dar nu știu dacă orice copil a făcut și obsesie din asta.

Mica bibliotecă de zonă,  sărăcăcioasă, a rămas multă vreme în visele mele atunci când anii au trecut și tot ce a fost bun în țara asta a fost distrus.

Trecerea prin dreptul clădirii galbene,  gârbovita de vreme,  îmi făcea inima să bată cu emoții ca atunci când treci timid pe lângă o persoană pe care o placi în secret.

Tumultul copilăriei mele se topea în acea bibliotecă,  încă de la trecerea pragului. Aveam un respect deosebit pentru domnul bibliotecar,  un om blând,  aplecat de spate,  poziție pe care am înțeles-o doar târziu. Când mi-am făcut prima fișă de înscriere,  am avut emoții de parcă eram la lucrare de control. Domnul bibliotecar m-a invitat să

Din culpă, fără culpă

Știu ca e mult mai avantajos pentru mine să stau tăcut și să nu mă angajez în discuții.  Când tac,  par chiar foarte cuminte;  mai mult decât atât,  în felul ăsta am răgaz să cumpănesc,  să judec. Dar acum e mai bine să vorbesc.  Și o

Nu te-ai trezit azi să fii mediocru

Trebuie să recunosc că m-am cam supărat  pe Fiodor M. Dostoievski. În volumul II din Idiotul (care este mult mai contemplativ, mai filozofic și chiar educativ decât primul volum, în care se pune baza pe acțiune), una din temele dezbătute de d-nul Dostoievski este mediocritatea.  Vezi și sinuciderea.

Nu pot să nu îmi fac introspecția după asemenea analiză, iar concluzia nu-mi prea place, fiindcă valorosul nostru scriitor este foarte tranșant și mă „obligă” într-un fel să mă identific ca exemplu, în pledoaria lui. Evoluția mea, ca ființă umană, nu m-a scăpat de mediocritate, totuși,  evoluând ca om aveam impresia că sunt cu un pas mai departe de banalitate. Păi nu, că doar nu am evoluat doar eu! Ca să se facă remarcat cu ceva, omul trebuie să aibă un talent adevărat, să strălucească într-un domeniu. Câți reusim?

Cursiv, scriitorul. Bolduit, autoobservare. Ba nu, este despre o prietenă! Eu sunt perfectă.

Poppinsi și Schwarzeneggeri

Tramvaiul e plin de copii cu vârste cuprinse între 7 – 10 ani. Cei mulți sunt însoțiți de  Mary Poppins,  ceilalți par din clasa polițistului de grădiniță,  Schwarzenegger. Primii au zâmbete largi,  ochi jucăuși și pistrui săltăreți, pe când ceilalți au privirile coborâte, obraji îmbufnați și voci sparte.

Mă strecor printre copiii lui Mary Poppins și încerc să validez cardul,  dar aparatul nu funcționează. Încerc și la validatorul din dreptul copiilor polițistului de grădiniță,  dar

Cum mă-nveți, Doamne, așa mă ai!

Continuarea scrisorii unui muribund,  pe nume Ipollit, din cartea lui Dostoievski – Idiotul, care se întreabă, în ultimele zile de viață, ce rost are să vrea să trăiască aceste zile și pe cine ar supăra dacă ar vrea să le pună capăt? Cine ar vrea să-l vadă torturat de chinurile bolii și ce misiune mai poate avea întru împlinirea planului divin. El și atâtea milioane de suflete…

„Religia!  Admit ca viața veșnică există și poate că întotdeauna am crezut în existenta ei.  Să zicem că flacăra conștiinței a fost aprinsă prin voința unei forțe superioare,  că această conștiință,  rotindu-și privirea asupra lumii,  a spus: exist! și că pe urmă,  deodată aceeași forță i-a poruncit să se stingă,  pentru că așa trebuie,  în numele unor imperative de ordin superior – și chiar fără a explica pentru ce anume – fie, admit totul,  dar rămâne aceeași întrebare: ce nevoie mai era și de umilința mea?  Chiar așa, nu poți fi oare sfâșiat,  pur și simplu,  fără să ți se ceară să-l și binecuvântezi pe acela care te sfâșie? E cu putință oare ca acolo sus să se simtă cineva într-adevăr jignit pentru că nu vreau să mai aștept cincisprezece zile? Nu cred, 

Povești din tramvai

Contrar oamenilor de povești din tramvaiele trecute, azi am chef să mă distrez. Cred că orice poveste este amuzantă sau tristă în funcție de unghiul ocheadelor și de judecata clipei.  Dacă eu acum sunt predispusă la un avânt optimist nimic nu mă oprește să zic „pe cai, că se filmează!” Apropo, vreau să-mi iau trotinetă cu motor. Nu are legătură apropo-ul? Scuze, s-a strecurat…

<<Johann Amos Comenius, (…) consideră că la naștere, natura înzestrează copilul numai cu „semințele științei, ale moralității și religiozității”, ele devin un bun al fiecărui om numai prin educație. Rezultă că în concepția sa, educația este o activitate de stimulare a acestor „semințe”, și implicit, de conducere a procesului de umanizare, omul ”nu poate deveni om decât dacă este educat”>>. – citat de pe 1cartepesaptamana