Publicat în De suflet

Un zâmbet mai puțin

Târziu, în noapte, încerc să mă las cuprinsă de lumea viselor. Fulgere continue,8b9560e33c0067a4c04e28ba8daf2b41 tunete, răpăieli zgomotoase de ploaie… Îmi impun să abandonez lumea reală și ușor – ușor mă desprind…  Brusc, văd chipul ei vesel, cu ochi surâzători, ten delicat, frumos care nu Citește în continuare „Un zâmbet mai puțin”

Reclame
Publicat în Cartea!

Un om sfîrșit

„La începutul timpurilor,  omul a fost pur și simplu o bestie, o fiară vegetativă.  Dupăun om sfirsit aceea s-a ridicat la umanitate: si-a făurit unelte,  a pus stăpînire pe forța animalelor, a vîntului și a focului,  a deosebit încetul cu încetul gîndirea de nevoile conservării de sine,  s-a luminat și s-a sublimat în artă.  Dar viața lui era încă total împovărată de reminiscențe animalice, barbaria persista în el sub hainele de gentleman și sub cuceririle vieții mecanice,  scopurile ultime și comune ale existenței erau încă cele ale înaintașilor tîlhari: să mănânce bine,  să se bucure de femeile cele mai frumoase,  să poruncească celor mai slabi,  să fure de la alții cît se poate mai mult. Bucuriile supreme și cu adevărat supraanimalice ale gîndirii pentru gîndire,  ale gîndirii pure și dezinteresate, ale contemplației și ale creației artistice le erau cunoscute doar cîtorva oameni,  iar aceștia le cunoșteau numai în puține momente ale vieții. Umanitatea se găsea,  așadar,  la mijloc,  între fiară și erou (…) între bestial și divin. Trebuia smulsă din această ambiguitate,  din această contaminare. Trebuia ucis,  tăiat și extirpat tot ce mai era subuman în om,  pentru a-l Citește în continuare „Un om sfîrșit”

Publicat în Cartea!

Drumurile vieții

Când nu știi

Drumuri

Când nu știi ce să vorbești

Este adeseori mai bine

Ca să stai să te gândești

Și-un moment să socotești

Ce simțire ai în tine.

Căci o gură făr-de frâu

Ce sfidează prin noroade

Nu va face decât rău

Și e vai de capul tău

Că nu va produce roade.

Azi orice păcate mari

Vin adesea de la gură

Nu știu dacă sunt mai tari

Vor mai fi dar foarte rari

Cele date de natură.

Când nu știi ce să vorbești

Dă-ti cu palma peste gură

Si apoi să te gândești,

Până vorba-ți potrivești

Să nu fie plină de ură.

Elena Andries

Puterea obișnuinței!

Nici nu era bine-nsurat,

Că de-aseară se chiora,

În noul lor certificat

Și-un lucru clar, nu-ntelegea,

 

L-a-ntors pe față și pe dos,

L-a frunzărit chiar supărat,

Citi în sus,  citi în jos,

Ceva nu era menționat,

 

A luat și lupa,  ce vorbești (!)

Cătă și printre rânduri iar,

Făcuse tot ce nu gândești,

Un lucru îi părea bizar (?!)

 

De-abia spre dimineață frate,

A înțeles că nu avea,

Certificatul lor,  ca toate,

O dată când…se expira!

Valeriu Cercel

Culegere de poezii: Drumurile vieții – an apariție 2007

Publicat în De suflet

Te du!

Când vine seara, te oprești,

Din drumul tău te-ntorci și stai. ruptura

Din capătul privirii tale,

Aseară-am smuls o mare jale.

Unde te duci, habar nu ai!

Poate acolo-ai să găsești

O altă viață, dar ai să-i vii de hac!

Niciun loc nu-i fără rost,

Dar în noi totu-i schimbat,

Eu, tu, pe rând am plecat.

Mai departe de-am fi fost

Ți-aș fi găsit un sens ca să te plac.

Amalia

 

Foto: PInterest

Publicat în Cartea!, Sinapse

Scrisoarea unui muribund

„Aveam un pistol de buzunar pe care mi-l procurasem încă din adolescență,  la vârsta aceea ridicolă când încep să-ți placă deodată poveștile cu dueluri și cu bandiți,  când te și vezi provocat de un adversar,  înfruntând eroic pistolul îndreptat asupra ta . […]fara chip

Am hotărât sa mor la Pavlovsk, la răsăritul soarelui,  în parc,  ca să nu deranjez pe cei din vilă. […]

Nu mă recunosc supus judecății nimănui și știu ca acum sunt în afara puterii oricărei jurisdicții.

M-a amuzat mult o ipoteză pe care am făcut-o mai zilele trecute: ce-ar fi,  mi-am zis,  dacă mi-ar trăsni așa din senin să omor pe cineva,  oricine ar fi,  să asasinez chiar și zece persoane,  în sfârșit să comit o crima oribilă, ce s-ar considera ca cea mai înspăimântătoare,  cea mai monstruoasă și odioasa din lume și,  dat fiind că tortura a fost desființată,  ce păcăleală pentru tribunal când s-ar vedea în fața unui inculpat către nu mai are decât două sau trei săptămâni de trăit! Aș Citește în continuare „Scrisoarea unui muribund”