Alaltăieri am văzut prima muscă mare.
Sunt foarte enervante muștele astea!
De-a dreptul mi-e frică de ele.
Mi le închipui ca pe niște monștri în miniatură.
Dar monștrii rămân monștri, indiferent de dimensiunea lor.
Există și monștri nevăzuți. Mai răi decât cei văzuți.
Ieri am văzut primul fluture. Maro. Sau roșu cu negru?
Oricum, de la distanță părea cărămiziu.
Iubesc fluturii!
Au aripi colorate. Și-atât!
Pentru că restul li se trage tot de la aripile colorate.
Azi am văzut-o, pentru prima dată anul acesta, pe vecina mea, pe scaun, la soare.
Îmi este indiferentă vecina mea.
Pentru că și ei pare să-i fie indiferentă lumea asta.
Nu are ce mânca, ea fluiera. Îi cade acoperișul, ea cântă. E criză, ea râde. E coronavirus, „exagerează ăștia! Vor doar să se îmbogățească!”
Mâine voi planta niște bulbi de zambile. Trecute.
Așa se întâmplă dacă nu lași florile să-și urmeze normal ciclul vieții.
În februarie, zambile? Păi, cine s-a putut bucura de ele pe frig și ploaie.
Şi au mai şi crescut in 3 zile, cåt altele în 3 luni.
Cum au venit, aşa s-au şi dus. Pe nevăzute!
Primăvara, Zambila = Soare = Zâmbete = Admirație = Poezie!
Poimâine mă voi bucura de prima bătătură, căpătată o dată cu sosirea primăverii și a botinelor noi.
Atenție la pantofii cumpărați online de la Leonardo.
Piele faină, modele noi şi moderne, prețuri foarte bune,
Stângul cu vreo două numere mai mic decât dreptul, fără excepții;
Cost transport, cost retur, cost transport, cost retur…
Bătături!
Urăsc bătăturile, dar iubesc botinele noi!
își petrec timpul trecând prin sita gândirii o mulțime de teorii, despre ce există și ce nu există, dar ar putea exista; aici fiind cuprins tot ce poate specula mintea. Citesc, prelucrează, sortează, adaugă, elimină, apoi dezvelesc cearșaful și inaugurează, în conștiință, încă o taină „descoperită”, încă o problema grea „rezolvată”. Este un mod de viață deloc facil, cum poate cred unii, care consumă multă energie sufletească, și fără de care nu pot trăi. Însă…
Sinapse 