Publicat în Recreere

Replici furate aleatoriu

Am primit o provocare (în ziua de azi se numește tag, în urmă cu câțiva ani îi spunea leapșă): replici adunate aleatoriu (de la alții) care să formeze un întreg logic. Am ales în zanafuncție de starea mea de spirit.
***
Mi s-a înscenat amorul. Cineva încearcă să ascundă adevarul. Cineva ar trebui să vorbească. Merg pe culoarele incertitudinii, nori negri de plumb mă apasă. M-am săturat să mă joc cu mine…
Ma pricep să fiu nebună…
Nu-mi pot anihila dorințele.
Pot să mă ridic. Nu mă ajuta… Citește în continuare „Replici furate aleatoriu”

Publicat în De suflet, Pe cand traiam in Vise

Am să-mi doresc…

Mă duc să dorm. Știu că vreau să visez frumos. Îmi impun să visez frumos, dar abstract-5despre ce? Cândva m-aș fi gândit la cele multe și mărunte pe care le voiam în viața mea. A fost o perioadă în care nu știam că totul pe lumea asta este trecător și totul este deșertăciune (cum tot aud în jur și citesc în cărți) și aveam dorințe mediocre care mă satisfăceau pe moment și îmi excitau spiritul banal. Tinerețea,  entuziasmul și frumusețea atrăgeau cele bune și păreau de ajuns. Și erau de ajuns. De ce să fiu nerecunoscătoare?  Îmi doream și se întâmplau. Dorințe mediocre,  destin Citește în continuare „Am să-mi doresc…”

Publicat în De suflet

Sunt om și mă tratez

Știu ce nu îmi place la viața asta: oamenii. Într-adevăr,  nu ne-a prea nimerit Dumnezeu. Părem niște experimente nereușite,  niște rebuturi, dar nah, Dumnezeu a fost și el tânăr atunci când ne-a zămislit. oameni

Oamenii sunt mereu contra a orice,  contra altor oameni,  a ideilor și a faptelor altora.

Oamenii sunt răutăcioși, mincinoși,  leneși,  ticăloși,  falși,  cruzi. Oamenii sunt o molima imposibil de oprit.

Oamenii își fac viața grea și insuportabilă,  fiindcă nu știu să își stabilească prioritățile sau fiindcă prioritățile lor nu coincid cu ale celorlalți.

Oamenii trebuie să se suporte unii pe alții, fiindcă sunt atât de mulți și nu au unde să se ascundă.  Citește în continuare „Sunt om și mă tratez”

Publicat în Recreere, Spatiul mental

Mireasa din poză

Păşeşte tăcută printre frunzele roşii căzute la pământ în timp ce le loveşte cu vârful pantofului nou-nouţ. Rochia ei de mireasă are pe alocuri albul spumos al laptelui şi îi scoate în evidenţă pielea măslinie, arsă de soarele verii, vară care a trecut prin viaţa ei cu prietenii, iubiri şi traume. Vara aceasta a renăscut dupa o lungă pribegie printr-o viață istovitoare, mireasa1.jpgînăbușită de propria ei respirație, traumatizata de prea multe frici. Vara aceasta a învăţat să cânte, să danseze, să zboare şi să prindă stelele în palmă, a învăţat să moară în valuri şi să învie la simpla atingere a dezmierdării, a învăţat să vrea, să ceară şi să ofere, a învăţat să râdă, să alinte şi să împartă iubire. A fost vara renaşterii şi ea a fost mai frumoasă ca niciodată.
Acum e toamnă mohorâtă, plină de ploi mărunte şi îmbâcsită de aerul mucegăit al frunzelor şi al pământului ud. Rochia de mireasă îi atârnă grea pe umeri şi-i Citește în continuare „Mireasa din poză”

Publicat în Recreere

meccip, eu si prietenii

  • meccip– preafrumoasa lună cu stele imprejur,
    lumineaza două chipuri pe un mal de apă rece,
    picioarele lor se bălăcesc și se ating usor,
    iar mâinile se ating timid,
    el ii spune: vrei să fii printesa mea?
    ea raspunde: credeam că nu mai întrebi !
    două lacrimi se preling pe buze și se aruncă în apă,
    și atunci apa devine caldă
    iar cei doi se sărută și rămân mereu împreună.
  • eu…valurile mării se ridică
    și le mângâie trupurile
    ce se alintă
    în îmbrățișarea timidă
    a dragostei novice.
    Luna și Marea tăinuiesc,
    cu cea mai mare grijă,
    unirea lor pe veci.
    Înlănțuirea valurilor
    nu-i neliniștește
    atunci când, tendențios,
    îi învăluie și-i amuțește.
  • martisor– Să-mi trimiți și mie o steluță, s-o ascund la mine-n san! Să o scot din când în când să-mi lumineze înainte…
  • Rainy– Și ca să te simți și mai în siguranță, o saltea de stele e sub lună. Dacă e sa cazi… cazi pe ea!
    Zi bună!
  • eu…@martisor: prinde steluța, fetițo, și când te înconjoară bezna
    lustruiește-o cu un sărut.
  • eu… steluțe de catifea, Rainy? Zi bună și vouă!
  • meccip– ce dragoste tânără pe cei doi,
    sub lună, sub stele, sub cerul senin,
    și tot așa până când în zare se vede un vapor,
    e vaporul zmeului care are gânduri rele.
    rele pentru cei doi îndrăgostiți,
    lui vrea să-i ucidă viața,
    iar ei să-i fure inima.
    vaporul ajunge aproape de mal și din el coboară zmeul.
    avea haine de om bogat, mătase,  aur și bumbac,
    se apropie de cei doi și le spune:
  • martisor– Ce le spune? Ce le spune?
  • martisor– Am să o păstrez cu drag, bombonico! O să am grijă de ea… Promit!
  • meccip– continuarea este la tânăra doamnă cu acadele.
  • eu… – Marea nu vă scapă de mâna mea,
    pui muritori de lele.
    Prințesa a mea va fi, chiar de va trebui
    să o ademenesc cu acadele.
    Luna de pe cer și eu pot să-i ofer,
    ba chiar în universul întreg să-i fiu șofer,
    dacă poliției de InterNet
    nu-i pasă că nu mi-am luat carnet!
  • meccip– după puțină liniște și o privire între cei doi îndrăgostiți,
    el o sărută pe prințesă, se ridică în picioare și îi spune zmeului:
    vestite zmeu, n-am să te las să-mi furi iubirea vieții mele,
    am să lupt cu tine și de ar fi nevoie voi muri,
    dar a mea prințesă în brațele tale nu o voi lăsa
    și voi chema în ajutor luna cu stelele și marea cu vantul
  • sky– lunaaa, da! în seara asta îti aparține :”>
  • eu… – Iubito, multumesc!
  • eu…- Și se iscă o luptă aprigă,
    iar marea se-nvolbura amenințătoare.
    Stelele cădeau în jurul iubitului
    încărcându-l cu putere cosmică,
    hrănind dorința de a crăpa capul zmeului
    cel plin de aur și mătase.
    Se opinti din toate puterile
    și după ce se hrăni cu un sărut divin
    de pe buzele adoratei lui copile,
    ii zbura capul Zmeului cât ai clipi.
  • meccip– după luptă aprigă pentru iubire,
    tânărul prinț stă sprijinit în sabie și își trage sufletul,
    se uită la iubită și ii spune:
    te iubesc mai mult ca viața.
    iți jur că voi fi cu tine chiar dincolo de moarte.
    te iubesc, copilă cu ochii negri. sfârșit!

Amalia si meccip

arhiva 2007

Publicat în Recreere, Sinapse

Serviciu contra serviciu

– Am o sarcina pentru tine. Trebuie să mergi la un om și să-i spui că trebuie să mă plătească pentru serviciul pe care i l-am facut aseară. Uite,  te duci la blocul de pe colț și intri la prima scară. Bați la prima ușă de pe partea dreaptă. Când îți deschide omul ăla îi spui să-ti dea banii.

Mă duc,  fiindcă sunt copil,  iar dacă un adult îmi dă un ordin eu trebuie să-l execut. Citește în continuare „Serviciu contra serviciu”

Publicat în Sinapse

Obsesia orelor fixe

Dintotdeauna am avut o obsesie pentru orele fixe. Adică astea: 0:00, 1:11, 22:22, 23:23, 4:44, iar recent văd 11:11 și 3:33. Prin China, de exemplu, 10:10, 13:13, 0:00 se spune că sunt orele în care porțile către Divinitate sunt deschise. Înseamnă că Divinitatea vrea să îmi arate că mă departez sau că trebuie să stau prin apropiere?

Când eram mici,  era o superstitie pe la noi: dacă priveai ceasul la ore fixe, cum ar fi 10.00, 13.00 etc însemna că cineva te iubea, la fără un minut că te-a iubit,

superstitii.jpg

sursa foto: Pinterest

Citește în continuare „Obsesia orelor fixe”