Deprindere de a vizualiza și de a fi cocreator

„Când e vorba de meditație și de rugăciunea individuală, este important să luăm în considerare conceptul de libertate. Liberul arbitru și libera acțiune sunt convingeri că oamenii au puterea de a alege în cunoștință de cauză. Conotațiile spirituale ale liberului arbitru îi dau individului autoritatea să se conecteze la ceea ce el percepe ca fiind Dumnezeu sau Creatorul. În ThetaHealing, folosim Liberul Arbitru pentru a conecta aspectele interioare și exterioare ale Divinității din lăuntrul nostru la cele din exteriorul nostru. Ni s- au dat instrumente precum cinstea și respectul față de ceilalți, însă Creatorul ne iubește îndeajuns pentru a ne permite să aveam propriile noastre ocazii de a ne bucura de viață, fără să intervină ori să ne judece. În timp ce trăim această viață, ni se dau ocazii să ne creăm propriile noastre poteci pentru a ne găsi calea. Existența noastră poate fi percepută ca un frumos proces de învățare și explorare fizică, mentală și spirituală. 

Călătorii în lumea de dincolo

„Lumile de dincolo cunoscute în Oceania diferă mult în ceea ce privește localizarea şi descrierea lor, aşa cum diferă şi soarta defunctului în viața de apoi. Tărîmul morților (adesea sunt diferite tărîmuri pentru categorii diferite de morți) poate fi îndepărtat sau apropiat; ascuns de obstacole naturale, precum apă, stînci, fum ori ceață, sau de obstacole supranaturale precum giganții furoşi; poate fi sus -în ceruri sau pe un munte înalt – sau sub pământ; pe uscat sau în mijlocul mării; poate fi în universul nostru sau într-un univers paralel, avînd uneori proprietăți stranii. Se spune că sufletele şefilor de trib din insulele Tonga navighează între un ținut al fericirii aflat pe o mare insulă de nord-est, numită Bulotu, cu flora şi

GOG

Gog este un ins foarte deștept. Dezbate o mulțime de subiecte la care oamenii abia îndrăznesc să se gândească, darămite să le rostească. El are „poftele și fanteziile unui titan” și, chiar daca ar fi stăpânul complet al Pamantului, tot ar fi lucru puțin. El ar vrea sa fie Demiurg, dar dacă nu este posibil, măcar Demon.

Gog te face sa vrei să-ti folosești imaginația, iar daca nu ai, te face să scormonesti după ea. În cartea lui Giovanni Papini găsești numeroase subiecte pe care poți să le dezbați, fie în teme scurte, fie lungi romane. Uite, de exemplu, îmi place la nebunie ideea lui Gog de a putea purta măști, în funcție de dispozitie, de împrejurări – pentru înmormântări, flirturi, petreceri –  sau pur și simplu doar pentru a le asorta îmbrăcăminții.

Ce gândește un polițist în post?

Dacă nu am acțiune mi se face somn,  așa că prefer să fure unu’ ceva, să-l prind și să-l duc la secție. Să mă uit la el pe sub sprâncene și să văd cum tremură carnea pe el și mă privește cu ochii de mielușel. Sau poate are intenția să mă facă vedetă pe feisbuc… Bastonul meu are-o stare de slabiciune fizică și miroase-a praf. E timpul să-l mai scot în lume.

În weekend merg la pescuit. Nu îmi pasă ce spune nevastă-mea. Mă trezesc devreme, înaintea ei, mă urc în mașină și plec. Ii las totuși bilet: Iubito, erai atât de frumoasă când dormeai,  încât nu am putut să te trezesc doar ca să îți spun că te iubesc. Te iubesc! M-am

Vând lună cu balansoar

– Privește luna, uite-o acum! Fixează-ți privirea și golește-ți mintea. Întinde mâna și o cuprinde, chiar și nicicum. Cuibărește-o în sânul fierbinte și transmite-i dragostea, apoi trimite-o! Adierea nopții-mi va fi vestitorul și

Subluna

Din cuvinte cheie, alese la întâmplare:

Simfonia era pe sfârșite. Doar câțiva spectatori mai rămăseseră în sală. Se prefăceau că aplaudă,  poate de milă,  poate de frică… Când ultimul spectator a părăsit sala,  căutătorul de talente a pășit pe scenă, cu figura șireată a agentului de marketing, pe care o avea pregătită pentru situații de criză. Curajos, a întins cartea de vizită spre dirijor și cu glas sigur i s-a adresat: „Talent tu n-ai cât crezi că ai, din doi de do unul sa tai. În casa mea de vrei să stai,  te-nvat din băț cum tu sa dai.” Tentaculul alb,  înmănușat al dirijorului, a ridicat brusc bagheta și a înfipt vârful ascuțit în mână căutătorilor de talente. Țipătul lui a străpuns pereții Operei și a trecut dincolo de sfera protectoare a Ariei Artiștilor. Căutătorul Călător al Sublunei și-a înfipt ochii însângerați, ieșiți din orbite, în cei ai dirijorului,  a trecut dincolo de ei și i-a ars

Replici furate aleatoriu

Am primit o provocare (în ziua de azi se numește tag, în urmă cu câțiva ani îi spunea leapșă): replici adunate aleatoriu (de la alții) care să formeze un întreg logic. Am ales în funcție de starea mea de spirit.
***
Mi s-a înscenat amorul. Cineva încearcă să ascundă adevarul. Cineva ar trebui să vorbească. Merg pe culoarele incertitudinii, nori negri de plumb mă apasă. M-am săturat să mă joc cu mine…
Ma pricep să fiu nebună…
Nu-mi pot anihila dorințele.
Pot să mă ridic. Nu mă ajuta…

Am să-mi doresc…

Mă duc să dorm. Știu că vreau să visez frumos. Îmi impun să visez frumos, dar despre ce? Cândva m-aș fi gândit la cele multe și mărunte pe care le voiam în viața mea. A fost o perioadă în care nu știam că totul pe lumea asta este trecător și totul este deșertăciune (cum tot aud în jur și citesc în cărți) și aveam dorințe mediocre care mă satisfăceau pe moment și îmi excitau spiritul banal. Tinerețea,  entuziasmul și frumusețea atrăgeau cele bune și păreau de ajuns. Și erau de ajuns. De ce să fiu nerecunoscătoare?  Îmi doream și se întâmplau. Dorințe mediocre,  destin

Sunt om și mă tratez

Știu ce nu îmi place la viața asta: oamenii. Într-adevăr,  nu ne-a prea nimerit Dumnezeu. Părem niște experimente nereușite,  niște rebuturi, dar nah, Dumnezeu a fost și el tânăr atunci când ne-a zămislit. 

Oamenii sunt mereu contra a orice,  contra altor oameni,  a ideilor și a faptelor altora.

Oamenii sunt răutăcioși, mincinoși,  leneși,  ticăloși,  falși,  cruzi. Oamenii sunt o molima imposibil de oprit.

Oamenii își fac viața grea și insuportabilă,  fiindcă nu știu să își stabilească prioritățile sau fiindcă prioritățile lor nu coincid cu ale celorlalți.

Oamenii trebuie să se suporte unii pe alții, fiindcă sunt atât de mulți și nu au unde să se ascundă. 

Mireasa din poză

Păşeşte tăcută printre frunzele roşii căzute la pământ în timp ce le loveşte cu vârful pantofului nou-nouţ. Rochia ei de mireasă are pe alocuri albul spumos al laptelui şi îi scoate în evidenţă pielea măslinie, arsă de soarele verii, vară care a trecut prin viaţa ei cu prietenii, iubiri şi traume. Vara aceasta a renăscut dupa o lungă pribegie printr-o viață istovitoare, înăbușită de propria ei respirație, traumatizata de prea multe frici. Vara aceasta a învăţat să cânte, să danseze, să zboare şi să prindă stelele în palmă, a învăţat să moară în valuri şi să învie la simpla atingere a dezmierdării, a învăţat să vrea, să ceară şi să ofere, a învăţat să râdă, să alinte şi să împartă iubire. A fost vara renaşterii şi ea a fost mai frumoasă ca niciodată.
Acum e toamnă mohorâtă, plină de ploi mărunte şi îmbâcsită de aerul mucegăit al frunzelor şi al pământului ud. Rochia de mireasă îi atârnă grea pe umeri şi-i