Publicat în Cartea!

Cabala calului Pegas

Cabala calului Pegas este un volum de numai 90 de pagini de dialoguri filozofice și alte 30 de pagini cu note ale traducătorului Smaranda Bratu Elian. In ciuda dezbaterilor atât de exagerate și ciudate, în care folosește un limbaj savuros, liber, Giordano Bruno este serios și ideea principală se succede în mod logic. Dialogul moral este prezentat de Bruno aparent în bășcălie, ca un apendice la Alungarea bestiei triumfatoare. Are cabalapersonaje neobișnuit de caraghioase, fantastice și ambigue: în prima parte apare un om care într-o existența anterioară a fost măgar, în a doua parte, un măgar în carne și oase.

In volumul precedent, Jupiter anunță că o cugetare specială va fi făcută cu referire la două dintre locurile cerești: Eridanul – care se află între cer și pământ și  Ursa mare – aflată în vecinătatea Adevărului. De Citește în continuare „Cabala calului Pegas”

Reclame
Publicat în Sinapse

Delirium duminical. Nu țin minte a câta oară

Cândva, duminica era pentru delirat pe blog. Simțeam că am mai multă putere de înțelegere, aveam o dispoziție specială pentru autoanaliza și autoironie, însă în delirium meu norocduminical nu prea găseam nimic ilar care să mă binedispună. Încerc un mixt din azi și din ieri și sper doar să nu adorm de plictiseală la tastatură.

* „Jupiter: – De ce n-are păsărica nasturi?

Mercur: – Pentru că, vorbind elegant, cocoșelul n-are degete ca să-i descheie.” – Giordano Bruno

* In Venetia anilor 1566-1567, curtezanele (sau curvele) sunt tratate cu deosebit respect, Citește în continuare „Delirium duminical. Nu țin minte a câta oară”

Publicat în De suflet

Fascinatus de iubire

Aproape că-mi vine să cred că dragostea este un monstru, dacă stau să analizez la rece ce se întâmplă cu oamenii în timp ce sunt îndrăgostiți. Își pierd rațiunea și au impresia că nimic pe lume nu mai are importanță și din cauza ignoranței sunt supuși multor greșeli. Se îmbolnăvesc fiindcă nu

adevarul uratmănâncă, nu dorm, sunt obsesivi și mereu în alertă. În anumite situații,  viața devine mai grea, sunt răniți, în aceeași măsură sunt împliniți, dar și pustiiți. Mai rău este că oamenii îndrăgostiți nici nu sunt conștienți de acțiunile lor.

Când dragostea dispare, omul se trezește ca dintr-o vrajă grea, apăsătoare.  Și, dacă puterea amorului este atât de amenințătoare, de ce ține atât de mult, frate?!

Giordano Bruno, în Lumanararul, zice că dacă nu vrei să cazi pradă fascinatiunii de iubire mai bine să te ferești să îl privești Citește în continuare „Fascinatus de iubire”

Publicat în Cartea!

Lumânărarul lui Giordano Bruno

Lumânărarul, de Giordano Bruno, o comedie în cinci acte precedată de foarte multe pagini de dedicații și prologuri, ascunde toată filozofia lui Bruno împotriva unei biserici care de-a lungul secolelor nu a încetat să se poarte oribil și să impună prin violență, dogme și convingeri religioase. Despre Giordano Bruno, aici.

Piesa de teatru seamănă foarte mult cu operele lui Shakespeare, mi se pare mie, în timp ce unii spun ca ar fi predecesorul lui Moliere. Sunt uimită să constat că la noi in țara Giordano Bruno, mare filosof al Renașterii, nu prea este citit. Nu este ușor de lecturat, cărțile lui fiind scrise in dialectul toscan și napolitan, amestecate cu latina, iar 20171228_103530traducatorul, Smaranda Bratu Elian, a păstrat dialogurile în latină, pentru autenticitate, însă la finalul cărții are foarte multe note explicative. Notele doamnei S.B.E. pot fi o comoară pentru setea de cunoaștere a unora, în special în celelalte șase volume de dialoguri filozofice, de la editura Humanitas. Din păcate, cred că s-a tiparit o singură ediție, în 2009, și cărțile nu se mai găsesc in librarii. Eu sunt în căutarea primelor patru volume de mai bine de jumătate de an.

Opera de față este singura creație propriu-zis literară a lui Giordano Bruno și este un protest împotriva corupţiei morale şi sociale din timpul său. ” Lumânărarul este fără Citește în continuare „Lumânărarul lui Giordano Bruno”

Publicat în Arta!, Cartea!

Manfurio

„Giordano Bruno are o ingeniozitate verbală care duce la dialoguri filozofice foarte provocatoare.” Pe lângă asta, are și mult umor, iar in Lumînararul am găsit multe scenete scurte și amuzante care mi-au amintit de spectacolele de teatru la care am asitat în copilarie. Acum știu de unde s-au inspirat actorii noștri.

《Manfurio: Ah vai! Ah vai!  Ajutor! Prindeți-l!  Prindeți-l! Prindeți-l! Defraudatorul, spoliatorul, furul! Prindeți-l, mi-a sustras sorii de aur și argintii!pedagog

[…]

Marca: Chiar așa, trebuie din când în când să aveți mila și de slugi și să nu săriți imediat la bătaie.

Manfurio: Dar nici pomeneala să fie sluga ori ruda mea,  e un tâlhar care mi-a furat zece franci, din mână!

Barra: Sfinte Sisoe, atunci de ce nu ai strigat „Hoțul! Prindeți hoțul!”? În ce naiba de limba ați vorbit?

[…] Citește în continuare „Manfurio”