Publicat în De suflet

Un zâmbet mai puțin

Târziu, în noapte, încerc să mă las cuprinsă de lumea viselor. Fulgere continue,8b9560e33c0067a4c04e28ba8daf2b41 tunete, răpăieli zgomotoase de ploaie… Îmi impun să abandonez lumea reală și ușor – ușor mă desprind…  Brusc, văd chipul ei vesel, cu ochi surâzători, ten delicat, frumos care nu Citește în continuare „Un zâmbet mai puțin”

Publicat în Sinapse

Prea, prea …

Variate schimbări de dispoziție poate să mai aibă omul șiad câtă risipă de energie poate să comită, doar fiindcă e toamnă si plouă sau e vară și e prea cald, sau prea frig sau prea umed sau prea întuneric sau prea singur sau prea ocupat sau prea liber sau prea deștept sau prea prost și, ca de obicei ma dau exemplu pe mine, la bine și la rău, și mărturisesc că uneori sunt supărată pe lumea întreagă,  apoi doar pe țațele de femei sau  doar pe bărbații iraționali, pe soți,  pe mame, pe iubire, pe gelozie,  pe șoferi,  pe bicicliști,  pe controlori,  pe politicieni,  pe primar,  pe ratt, pe retim, pe școală,  pe profesori,  pe medici, dar cea mai cruntă supărare este nemultumirea de sine și asta persistă cel mai mult și consumă cei mai mulți neuroni și blochează gândirea rațională și-mi întrerupe drumul către spiritualitate și-mi trezește creierul primitiv care mă transformă Citește în continuare „Prea, prea …”

Publicat în Recreere, Sinapse

Ce gândește un polițist în post?

Dacă nu am acțiune mi se face somn,  așa că prefer să furepoliceman unu’ ceva, să-l prind și să-l duc la secție. Să mă uit la el pe sub sprâncene și să văd cum tremură carnea pe el și mă privește cu ochii de mielușel. Sau poate are intenția să mă facă vedetă pe feisbuc… Bastonul meu are-o stare de slabiciune fizică și miroase-a praf. E timpul să-l mai scot în lume.

În weekend merg la pescuit. Nu îmi pasă ce spune nevastă-mea. Mă trezesc devreme, înaintea ei, mă urc în mașină și plec. Ii las totuși bilet: Iubito, erai atât de frumoasă când dormeai,  încât nu am putut să te trezesc doar ca să îți spun că te iubesc. Te iubesc! M-am Citește în continuare „Ce gândește un polițist în post?”

Publicat în Personal

Ce ți-e scris, în frunte ți-e pus

Nu știu ce planetă a fost retrograda săptămână asta,  probabil Marte,  fiindcă a fost o săptămână cu multe lupte. Am avut de făcut alegeri,  am pus presiuni,  am făcut fațătake the risk presiunilor,  m-am entuziasmat, apoi m-am complăcut, m-am schimbat,  mi-am folosit rațiunea și am ales. Încă o dată am simțit că soarta îmi este scrisă, iar eu doar trebuie să fiu pregătită pentru schimbare și să fiu sigură că este ceea ce îmi doresc.

Vă dați seama câte povești sunt deja scrise pentru imensitatea de oameni care a trăit,  trăiește și va trăi pe pământul ăsta? Scriitorul,  Demiurgul, se așează la birou, în fața unui imens caiet cu file albe și începe să scrie. Poate că are în gând o vagă idee Citește în continuare „Ce ți-e scris, în frunte ți-e pus”

Publicat în Cartea!, Sinapse

Tinerețe vesnică

Rețeta următoare începe tot cu invariabilul butoiaș cu vin roșu de Valdarno și continuă cum urmează: „Laetus in aeternum! Topește și arde într-o tingire de fier o bucată de cositor și amestecă-i cenușa cu vin. Ia o uncie de aur și încălzește-o într-un mojar, împreună cu sare albă de mare și apă. Pînă cînd sarea se dizolvă, iar gustul ei dispare complet. Adaugă lichidul la mixtura vin-cositor și lasă să se evapore pînă capătă consistența unui sirop. Toarnă-l iarași într-un butoiaș de vin și vei obține aur potabil. Bea un pahar dimineața și unul seara și vei rămîne veșnic tînar”
Culianu – Jocul de smarald

 19.10.2007

Nu cred că ar fi o problemă, dar nu găsesc niciunde vin roșu de Valdarno. Niște cositoremoticon și aur are tot omul pe acasă, iar diferența, pană la o uncie, pot să imprumut de la vecini.

Poate, în dorința de a mă ajuta, cineva îmi face rost și de vinul de Valdarno. Incă o dilemă în mintea mea. Ce fac apoi cu tinerețea veșnică? A fost o situatie neașteptată când mi s-a oferit timp, și m-am pierdut cu firea când a trebuit să-mi aleg cantitatea dorită.  De unde să știu cât timp îmi trebuie? Cât timp vreau să fiu veșnic tânără? Nu sunt o ahtiată, nu îmi place să fac risipă.

A! Tinerețe înseamnă orice vârstă? Datele problemei: Eu sunt mai tânără decât mama, mama mai tânără decat bunica, bunica mai tânără decât mama ei etc. Rezolvare: Tânăr se află în toate propozițiile, prin urmare toate suntem tinere; QED! Dacă eu voi fi mereu tânără, comparativ cu mama și mama mamei, rețeta nu e pentru mine. O recomand altora, care, poate, sunt mai puțin obosiți decât mine și știu ce să ceară de la tinerețe. Acum, îmi este foarte somn și gândesc cu minte pusă pe stand-by. Eu vreau doar somn veșnic, dar nu acum. Iți spun eu când, Doamne! 😉

 

Publicat în De suflet, Pe cand traiam in Vise

Am să-mi doresc…

Mă duc să dorm. Știu că vreau să visez frumos. Îmi impun să visez frumos, dar abstract-5despre ce? Cândva m-aș fi gândit la cele multe și mărunte pe care le voiam în viața mea. A fost o perioadă în care nu știam că totul pe lumea asta este trecător și totul este deșertăciune (cum tot aud în jur și citesc în cărți) și aveam dorințe mediocre care mă satisfăceau pe moment și îmi excitau spiritul banal. Tinerețea,  entuziasmul și frumusețea atrăgeau cele bune și păreau de ajuns. Și erau de ajuns. De ce să fiu nerecunoscătoare?  Îmi doream și se întâmplau. Dorințe mediocre,  destin Citește în continuare „Am să-mi doresc…”

Publicat în Sinapse

Cititul excesiv dăunează relațiilor

Candva,  mi-a aruncat cineva niște vorbe și de atunci tot încerc să le înțeleg. Zicea că alone„femeia cu cât citește mai mult cu atât se tâmpește mai tare.” I-am spus că atunci când voi înțelege tâlcul acestei afirmații îi voi răspunde la mesaj. Este posibil să fi înțeles,  în sfârșit,  ce a vrut să spună, cu ajutorul lui Dostoievski și a romanului său Idiotul. Acesta spunea,  la un moment dat,  despre un personaj feminin (Nastasia Filippovna) că avea predispoziție spre visare,  spre interiorizare și ficțiuni fantastice fiindcă se afla sub influența unei lecturi dezordonate. Cu toate acestea,  se putea observa la Nastasia și multă forță și profunzime, dar era și cinică și neobrăzată.

Altcineva spunea că nu mai am timp să mă bucur de viață din cauză că sunt mereu cu ochii în cărți. I-am răspuns că în felul acesta mă bucur eu de viață și că am o deosebită plăcere Citește în continuare „Cititul excesiv dăunează relațiilor”