Sfârșitul lumii

Am murit și sunt pe tărâmul ce separă Hades-ul de lumea viilor. Acest tărâm este înconjurat de cinci râuri, fiecare cu alta semnificație. Provocarea este să reușesc să mă eliberez de toate deprinderele urâte și neplăcerile cumulate de-a lungul vieții, pentru a trece Dincolo cu cugetul curat, cu speranța că voi atinge cel mai înalt nivel de contemplare, adică acela de filozof, în concepția lui Platon. Înainte să înaintez pe râurile cu pricina, mă blochez analizând cateva idei platoniene (nu știu dacă am derivat bine cuvântul), și realizez că devin frustrată, existând posibilitatea să revin pe pământ încă multe alte vieți. Păi, de ce? Vezi mai jos:

Un monstru numit frică

Azi noapte am fost fugărită de un monstru. Fiziologic, nu am simțit teama, nu tremuram, nu îmi simțeam bătăile inimii, dar ştiam că este obligatoriu să fiu speriată de o dihanie mare şi urâtă, aşa că am simțit frica asta în mintea mea. Am alergat pe un teren accidentat, ușoară ca fulgul, fără transpirații sau respirație sacadată, am zburdat peste noroaie, bolovani şi gunoaie, m-am cățărat pe garduri şi am explorat curțile oamenilor, care nu erau tocmai poteci bătătorite. Nu am putut să nu mă întreb, chiar și în vis, de ce nu îșiîngrijesc oamenii curțile? Mi-a placut aventura mea, și m-am simțit ca un personaj dintr-un film cu spioni. Monstrul nu l-am mai văzut, dar ştiam că este în spatele meu. Am găsit un adăpost în care m-am ghemuit şi am rămas acolo până când m-am simțit în siguranță.

Nicio pasiune nu fură minții toate puterile așa de bine cum o face frica. – Edmunde Burke

A trecut prea mult timp de când am avut visul ăsta și nu-mi amintesc continuarea.

Fileo Sofia*

Nevoia de cunoaștere a lumii înconjurătoare, dacă a existat ea dintotdeauna sau a fost creată cândva de cineva, ce este omul și care este rolul lui în această lume, în ce raport se află gândirea și conștiința lui cu această lume, poate omul să  cunoască natura, lumea înconjurătoare, ei bine! tot acest ansamblu de idei îi transformă pe unii dintre noi în filozofi.

Mulți gânditori afirmă că problema fundamentală a filozofiei este dacă viața merită sau nu să fie trăită. Alții susțin, un punct de vedere mai general, că problema fundamentală a oricărei filozofii este problema raportului dintre materie și conștiință,

GOG

Gog este un ins foarte deștept. Dezbate o mulțime de subiecte la care oamenii abia îndrăznesc să se gândească, darămite să le rostească. El are „poftele și fanteziile unui titan” și, chiar daca ar fi stăpânul complet al Pamantului, tot ar fi lucru puțin. El ar vrea sa fie Demiurg, dar dacă nu este posibil, măcar Demon.

Gog te face sa vrei să-ti folosești imaginația, iar daca nu ai, te face să scormonesti după ea. În cartea lui Giovanni Papini găsești numeroase subiecte pe care poți să le dezbați, fie în teme scurte, fie lungi romane. Uite, de exemplu, îmi place la nebunie ideea lui Gog de a putea purta măști, în funcție de dispozitie, de împrejurări – pentru înmormântări, flirturi, petreceri –  sau pur și simplu doar pentru a le asorta îmbrăcăminții.

Iubirea venusiana0

Fără iubire te ofilești, din iubire te îmbolnăvești. Zic unii că ar fi de preferat a doua variantă și cu cât suferi mai mult cu atât mai înțelept devii,  fiindcă descoperi niste taine ale universului.

Iubirea, interpretată în contradictoriu, în Jocul de smarald – Culianu. Citate ale filozofilor Ficino, D’Altavilla și Bernard de Gordon.

Ficino – despre lipsa de pasiune

”Noi suntem cu adevarat universuri mici, iar lucrul acesta trebuie sa-l intelegem în litera lui, fiindca suntem facuti întocmai cum este facut Universul cel Mare.

Ce ți-e scris, în frunte ți-e pus

Nu știu ce planetă a fost retrograda săptămână asta,  probabil Marte,  fiindcă a fost o săptămână cu multe lupte. Am avut de făcut alegeri,  am pus presiuni,  am făcut față presiunilor,  m-am entuziasmat, apoi m-am complăcut, m-am schimbat,  mi-am folosit rațiunea și am ales. Încă o dată am simțit că soarta îmi este scrisă, iar eu doar trebuie să fiu pregătită pentru schimbare și să fiu sigură că este ceea ce îmi doresc.

Vă dați seama câte povești sunt deja scrise pentru imensitatea de oameni care a trăit,  trăiește și va trăi pe pământul ăsta? Scriitorul,  Demiurgul, se așează la birou, în fața unui imens caiet cu file albe și începe să scrie. Poate că are în gând o vagă idee

Cabala calului Pegas

Cabala calului Pegas este un volum de numai 90 de pagini de dialoguri filozofice și alte 30 de pagini cu note ale traducătorului Smaranda Bratu Elian. In ciuda dezbaterilor atât de exagerate și ciudate, în care folosește un limbaj savuros, liber, Giordano Bruno este serios și ideea principală se succede în mod logic. Dialogul moral este prezentat de Bruno aparent în bășcălie, ca un apendice la Alungarea bestiei triumfatoare. Are personaje neobișnuit de caraghioase, fantastice și ambigue: în prima parte apare un om care într-o existența anterioară a fost măgar, în a doua parte, un măgar în carne și oase.

In volumul precedent, Jupiter anunță că o cugetare specială va fi făcută cu referire la două dintre locurile cerești: Eridanul – care se află între cer și pământ și  Ursa mare – aflată în vecinătatea Adevărului. De

Viața la pozitiv

Râdem, ca să alungam iarna de pe chipul nostru.

Plângem, fiindcă prin lacrimi ne spunem poveștile. 

Ne arătăm fricile, pentru a ne dezvolta abilitățile.

Avem prieteni, ca să avem cu cine împărți bezna și lumina vieții.

Suferim, pentru a ne educa inteligența.

Gândim, ca să dobândim demnitate.

Gandim, ca să stăm de vorbă cu noi.

Suntem înțelepți, fiindcă observăm,  meditam și chibzuim.

Să vrei doar nimic

Cioran spunea că nu trebuie să vrei nimic altceva decât nimicul care este în tine. Dar eu sunt preaplina de nimicul din mine!!! Să încep să nu mai vreau nimic de la alții și să ofer altora din nimicul meu?
Dumnezeu din nimic a făcut lumea. Cât efort, câtă muncă! Sunt obosită și nici lumina în nimic nu mai vreau să fac.
nimic – nimicuri- nimicnicie
Oare ce rezultă din combinația ciudată dintre nimic și impasibil? Eu!
Mă consolez cu ideea că de fapt nimicul nici nu există. Și în nimic este materie și poate fi reprezentat printr-un simbol. Un ZERO.
Adică…nu știu… Mă consolez sau sunt din ce în ce mai deprimată? Nici nimic nu imi pot dori?

Arhiva 2009

Priveghiul virtual

S-a mai zis, dar nu pot să mă împac cu ipocrizia asta a oamenilor. Cât omul este în viață este blamat, criticat, este un paria, un nemernic, un drogat, un neserios, miștocar sau este un nimeni. După moartea lui, oamenii scormonesc în ungherele intimități și scot la iveală o mulțime de chestiuni personale pe carele expun public, dacă se poate, pe bolta cerului. Și, vai, cât de deștept era! Cât adevăr în cuvintele lui! Despre morți,  numai de bine!  „Ai citit articolul lui….aaaa….lui….aaa…Frunză Verde, ăla