Publicat în Arta!, Sinapse

Ce ți-e şi cu teatrul ăsta, dom’le!

La teatru, pe scaunele din fața noastră, era o fetița de vreo 11 – 12 ani. Venise foartepantofii-rosii-2_large îmbufnată și deranjată de faptul că mama ei a rupt monotonia zilei atunci când a ridicat-o de pe canapeaua confortabilă, și i-a întrerupt contactul vizual cu telefonul, obligând-o să pășească  într-o lume cu totul nouă și diferită față de ce cunoștea ea. Drept protest, s-a așezat la trei scaune distanță de mama ei, s-a supărat că nu vede nimic pe scenă, s-a plâns că scaunele sunt prea-prea, și cine știe ce a mai bolborosit în barbă. Când a văzut că nimeni nu îi ascultă plangerile,  a stat cu ochii în telefon până să înceapă piesa, iar când a început, cu greu a acceptat să renunțe la el. Nici măcar anuntul din difuzoare, în care se preciza spectatorilor că folosirea telefoanelor este interzisă, nu a impresionat-o. Citește în continuare „Ce ți-e şi cu teatrul ăsta, dom’le!”

Reclame

„Educația din România este unul dintre domeniile în care se poate vedea cu ochiul liber vorba aceea a lui William Gibson că «viitorul e deja aici; e doar inegal distribuit»”, este de părere Georgiana Ilie, redactor-șef Școala9, care a contribuit la studiul sociologic „România peste 100 de ani”, realizat de BRD – Groupe Société Générale și D&D Research.Un capitol al studiului se concentrează pe una dintre cele mai delicate probleme ale societății românești: educația. Cum concep românii viitorul educației?

via Cum își imaginează românii educația peste 100 de ani? Copiii vor intra într-o epocă a „carierelor genetice” — News online

Cum își imaginează românii educația peste 100 de ani? Copiii vor intra într-o epocă a „carierelor genetice” — News online