Publicat în Cartea!, Sinapse

Cum ne schimbă Dumnezeu creierul

Începutul cărții direct m-a deranjat. La fel și titlul. A fost ca și cum autorii, Andrew Newbwerg și Mark Robertcum-ne-schimba-dumnezeu-creierul Waldman, nu mi-ar fi lăsat  optiunea de a crede sau nu în Dumnezeu. „Dacă îl contempli suficient de mult pe Dumnezeu, se va întâmpla ceva surprinzător în creier.”

Ei continuă să explice cum diferite circuite devin active, în timp ce altele se vor dezactiva, că se formează noi dendrite și se fac noi conexiuni sinaptice. Apoi, se schimbă percepțiile și credințele. Am zis: Nu! Mie nu imi vor schimba punctul de vedere. Pentru mine, D-zeu va rămâne la fel de vag și de neînțeles, indiferent ce ar zice ei. Am fost uimită să aflu că unul dintre ei este agnostic, iar celălalt ateu. Atunci, de ce încearcă să mă convertească pe mine? Apoi, am înțeles că Dumnezeu are conexiuni în creierul meu și depinde doar de mine dacă vreau „să-l accesez” sau nu.

Structura cărții:

  1. Cui îi pasă de Dumnezeu?

Citește în continuare „Cum ne schimbă Dumnezeu creierul”

Reclame
Publicat în Personal

Ce ți-e scris, în frunte ți-e pus

Nu știu ce planetă a fost retrograda săptămână asta,  probabil Marte,  fiindcă a fost o săptămână cu multe lupte. Am avut de făcut alegeri,  am pus presiuni,  am făcut fațătake the risk presiunilor,  m-am entuziasmat, apoi m-am complăcut, m-am schimbat,  mi-am folosit rațiunea și am ales. Încă o dată am simțit că soarta îmi este scrisă, iar eu doar trebuie să fiu pregătită pentru schimbare și să fiu sigură că este ceea ce îmi doresc.

Vă dați seama câte povești sunt deja scrise pentru imensitatea de oameni care a trăit,  trăiește și va trăi pe pământul ăsta? Scriitorul,  Demiurgul, se așează la birou, în fața unui imens caiet cu file albe și începe să scrie. Poate că are în gând o vagă idee Citește în continuare „Ce ți-e scris, în frunte ți-e pus”

Publicat în Cartea!

CAIN

Cain al lui Saramago este o reinterpretare a Genezei, în mod teoretic și meditativ. Poate unii ar vrea să facă această carte bucăți, alții se amuză citind-o, dar eu am citit-o dintr-o suflare Cain, ușor tristă, uimită de raționamentul clar al lui Jose Saramago, raportat la realitatea crudă în care trăim. Este o interpretare brutală și satirică a Vechiului Testament, iar autorul se întreabă dacă umanitatea, încă de la început, interpretează sau percepe greșit pe Dumnezeu (ca și pe toți ceilalți zei ai omenirii). El critică personalitatea lui Dumnezeu și consideră că omenirea este direcționata pe căi greșite și duce la distrugerea ei.

Dumnezeu face greșeli încă de la facerea lui Adam și a Evei, cărora uită să le dea grai și remediază acest neajuns pe parcurs. Cum, din scrierile consemnate de-a lungul timpului, nu reiese exact cum a făcut Domnul asta, se presupune că le-a infipt limba în gâtlej, ceea ce duce la interpretari. Fie este vorba despre acel „mușchi flexibil și umed, care se mișcă și plescaie în cavitatea bucală și uneori pe-afară”, fie este „vorbirea, numită și limbaj despre care nu știm cum trebuie să fi arătat” din moment ce nu a mai ramas nicio dovadă a acestei acțiunii. În aceeași dilema se află Citește în continuare „CAIN”

Publicat în Cartea!, Sinapse

Cum mă-nveți, Doamne, așa mă ai!

Continuarea scrisorii unui muribund,  pe nume Ipollit, din cartea lui Dostoievski – Idiotul, care se întreabă, în ultimele zile de viață, ce rost are să vrea să trăiască aceste zile și pe cine ar supăra dacă ar vrea să le pună capăt? Cine ar vrea să-l vadă torturat de chinurile bolii și ce misiune mai poate avea întru împlinirea planului divin. El și atâtea milioane de suflete…

„Religia!  Admit ca viața veșnică există și poate că întotdeauna am crezut în existenta ei.  Să zicem că flacăra conștiinței a fost aprinsă prin voința unei forțe superioare,  că mintea taaceastă conștiință,  rotindu-și privirea asupra lumii,  a spus: exist! și că pe urmă,  deodată aceeași forță i-a poruncit să se stingă,  pentru că așa trebuie,  în numele unor imperative de ordin superior – și chiar fără a explica pentru ce anume – fie, admit totul,  dar rămâne aceeași întrebare: ce nevoie mai era și de umilința mea?  Chiar așa, nu poți fi oare sfâșiat,  pur și simplu,  fără să ți se ceară să-l și binecuvântezi pe acela care te sfâșie? E cu putință oare ca acolo sus să se simtă cineva într-adevăr jignit pentru că nu vreau să mai aștept cincisprezece zile? Nu cred,  Citește în continuare „Cum mă-nveți, Doamne, așa mă ai!”

Publicat în Cartea!

Cabala calului Pegas

Cabala calului Pegas este un volum de numai 90 de pagini de dialoguri filozofice și alte 30 de pagini cu note ale traducătorului Smaranda Bratu Elian. In ciuda dezbaterilor atât de exagerate și ciudate, în care folosește un limbaj savuros, liber, Giordano Bruno este serios și ideea principală se succede în mod logic. Dialogul moral este prezentat de Bruno aparent în bășcălie, ca un apendice la Alungarea bestiei triumfatoare. Are cabalapersonaje neobișnuit de caraghioase, fantastice și ambigue: în prima parte apare un om care într-o existența anterioară a fost măgar, în a doua parte, un măgar în carne și oase.

In volumul precedent, Jupiter anunță că o cugetare specială va fi făcută cu referire la două dintre locurile cerești: Eridanul – care se află între cer și pământ și  Ursa mare – aflată în vecinătatea Adevărului. De Citește în continuare „Cabala calului Pegas”

Publicat în De suflet

Sunt om și mă tratez

Știu ce nu îmi place la viața asta: oamenii. Într-adevăr,  nu ne-a prea nimerit Dumnezeu. Părem niște experimente nereușite,  niște rebuturi, dar nah, Dumnezeu a fost și el tânăr atunci când ne-a zămislit. oameni

Oamenii sunt mereu contra a orice,  contra altor oameni,  a ideilor și a faptelor altora.

Oamenii sunt răutăcioși, mincinoși,  leneși,  ticăloși,  falși,  cruzi. Oamenii sunt o molima imposibil de oprit.

Oamenii își fac viața grea și insuportabilă,  fiindcă nu știu să își stabilească prioritățile sau fiindcă prioritățile lor nu coincid cu ale celorlalți.

Oamenii trebuie să se suporte unii pe alții, fiindcă sunt atât de mulți și nu au unde să se ascundă.  Citește în continuare „Sunt om și mă tratez”

Publicat în Pe cand traiam in Vise, Spatiul mental

Visele

Discutam nu de mult cu Aprilia despre vise si faptul ca ne fascineaza, nu doar pe noi si pe multi altii. Am dat un search pe Google si am citit cateva pareri ale unor oameni invatati si m-am oprit asupra unor texte ale parintelui Cleopa, care m-au cam contrariat si declar sus si tare ca nu este in asentimentul meu si as fi preferat pareri explicate stiintific, nu gen basme cu demoni. Daca gresesc, imi cer scuze.

Parintele Cleopa spune:

„daca vei crede intr-o vedenie falsa, apoi diavolul in vis te va invata „prooroci”. Diavolii spun lucruri care o sa se intample peste o luna peste doua sau peste trei luni. Sunt draci care ghicesc viitorul. Si tu spui: „Mai, sunt adevarate! Pai, ce-am visat eu saptamana trecuta s-a adeverit!” Acestia sunt draci vrajitoresti care stiu viitorul.
…da, sunt si vise de la Dumnezeu, dar acestea sunt foarte rare in viata omului si nu le poate intelege omul, daca nu vine langa el unul care are darul deslusirii duhurilor.
Sa nu credeti in vise! Sa nu credeti in vedenii!”

O noua opinie radicala si totalitara: Citește în continuare „Visele”