Publicat în Personal, Recreere

Test hédoniste

1. Trăiește și lasă-i și pe alții să trăiască. 20190507_145853

Nimic mai simplu. De ce te interesează ce fac alții? Doar lasă-i! Nu le spune de ce sau ce, fiindcă asta demonstrează faptul că te interesează. Gândește-te la tine, analizează-te, corectează-te. Învață să trăiești… în pace cu tine și sigur vor trăi  și alții în pace pe lângă tine.

2. Carpe Diem.

De parcă ar fi atât de simplu pe cât sugerează cele doar două cuvinte. Ok, măcar din când în când trăiește clipa. Atunci când simți că nu contează decât acea clipă. După, D-zeu cu mila!

3. Nu duci nimic pe lumea cealaltă. Citește în continuare „Test hédoniste”

Reclame
Publicat în Sinapse

Încă un delirium duminical

* Buuun! Când merg seara la culcare, FB_IMG_1555877258962incep să meditez: mâine dimineață mă trezesc mai devreme, îmi fac un ceai verde detoxifiant şi „mă dau” pe bicicleta medicinală (eu afară nu merg nici măcar cu bicicleta, fiindcă sunt prea mulți nebuni în trafic). Fac yoga (exerciții) şi meditație. Dimineața (despre weekenduri şi concedii vorbesc), uneori mă trezesc la 10.30 – 11.30 (stau noaptea să scriu sau să citesc bloguri),  şi mahmură îmi fac o cafea şi fumez. Citesc, beau iar cafea, iar fumez. Nici nu îmi mai amintesc gândurile din seara precedentă. Citește în continuare „Încă un delirium duminical”

Publicat în Pe cand traiam in Vise, Spatiul mental

Poveste cu spirite :)

Sunt singură pe lume. Verdele mă 20190422_134218sufocă, ploaia îmi distrage atenția de la gândurile mele. Le caut, dar nu le pot aduna. S-au împrăștiat în vazduh și stropii mari le dizolva până la pieire. Nuuu! Îmi vreau gândurile înapoi!

Dacă până acum m-am autointitulat singura, acum, fără vise, cum să mă numesc? Pierduta?

Mureșul curge în drumul lui purtând cu el gândurile mele, dizolvate de ploaie. Ce-ar fi să ies din mașină și să stau în ploaia rece? Aș vrea să pot, pentru că aș putea plânge în voie și nu mi s-ar vedea lacrimile, așa cum bine a zis cineva.

Sunt goală de gânduri. Sunt ușoară ca un fulg. Dacă destinul ar sufla asupra mea, m-ar pierde în neant. Citește în continuare „Poveste cu spirite :)”

Publicat în De suflet

I’m the wonderman

„Retracție a eului – mecanism de apărare care constă în a renunţa la orice activitate Lauri_Ylonencare poate aduce neplăcere. Unii subiecţi hipersensibili au tendinţa de a se închide în ei înşişi (introversiune), de a trăi marginal, de a-şi limita relaţiile cu semenii, de a-şi reduce activităţile la domeniile în care ei excelează sau de a se cantona în rolul de spectator. Această conduită îi pune la adăpost de suferinţă, dar le interzice împlinirea personalităţii.”

Retracție a eului – Monitorul psihologiei

Nu am avut curaj niciodata sa fiu altfel decat mi s-a impus. Intotdeauna a trebuit sa ma conformez standardelor si pretentiilor parintilor, a profesorilor, a familiei, a societatii in general. I-am admirat sincer pe cei care au incalcat regulile, dar numai atunci cand nu au fost afectati altii. Adica, fa ce vrei, dar sa nu sufar eu, numai ca nu functioneaza mereu in felul asta. Orice actiune naste o reactie asupra cuiva, fiindca nu suntem ai nimanui pe lumea asta. Si totusi, sunt decizii care ne privesc personal. La acest gen de rebeliune ma refer. Citește în continuare „I’m the wonderman”

Publicat în De suflet

Plângea inima-n mine

Era o vreme în care mergeam foarte de 2b38710f0bc43f6f7fb4dd1bafceeb02dimineață la serviciu, perioadă de stres epuizabil pentru orice organism, mai ales toamna și iarna. Și, ca D-zeu să îmi deschidă ochii și să mai mă  oprească din lamentări, mi-a arătat într-o dimineață ca sunt alții mult mai slabi și nepregătiți decât mine, care îndură suplicii mai mari. De atunci, frigul și oboseala mi s-au părut mai puțin ofensive, iar acum realizez că problemele mele  erau de-a dreptul penibile. Bine, acum scriu de la căldurică… Frigul rămâne unul dintre dușmanii mei. Citește în continuare „Plângea inima-n mine”

Publicat în Sinapse

Sfârşit şi început de an

Să fii spiriduşul lui Moş Crăciun nu este 20190107_132019atât de ideal cum vedem în filme. Octombrie, noiembrie, decembrie devin luni cu eforturi anevoioase, chiar dacă îți place ce lucrezi şi o faci cu toată inima.  În timpul ăsta,  toată energia fizică, intelectuală şi psihică este solicitată în slujba omenirii. În fine,  o parte din omenire, fiindcă nu-i poți bucura pe toți, decât dacă eşti însuşi  Moş Crăciun. Da, sigur că a meritat, cu atât mai mult că au urmat şaptesprezece zile de concediu de odihnă, cu tot cu weekenduri. Acum devine Citește în continuare „Sfârşit şi început de an”

Publicat în Sinapse

Prea, prea …

Variate schimbări de dispoziție poate să mai aibă omul șiad câtă risipă de energie poate să comită, doar fiindcă e toamnă si plouă sau e vară și e prea cald, sau prea frig sau prea umed sau prea întuneric sau prea singur sau prea ocupat sau prea liber sau prea deștept sau prea prost și, ca de obicei ma dau exemplu pe mine, la bine și la rău, și mărturisesc că uneori sunt supărată pe lumea întreagă,  apoi doar pe țațele de femei sau  doar pe bărbații iraționali, pe soți,  pe mame, pe iubire, pe gelozie,  pe șoferi,  pe bicicliști,  pe controlori,  pe politicieni,  pe primar,  pe ratt, pe retim, pe școală,  pe profesori,  pe medici, dar cea mai cruntă supărare este nemultumirea de sine și asta persistă cel mai mult și consumă cei mai mulți neuroni și blochează gândirea rațională și-mi întrerupe drumul către spiritualitate și-mi trezește creierul primitiv care mă transformă Citește în continuare „Prea, prea …”