Am plecat spre Bookfest trei fete 
(ne)hotărâte. Adică, am hotărât aşa: eu îmi cumpăr o singură carte, fie Michael Newton, fie Liiceanu, iar dacă găsesc una dintre cărțile unor scriitori debutanți mai cumpăr una. Nu că nu aș fi vrut mai multe, dar mai am în bibliotecă vreo 10-11-14-20 cărți noi care își așteaptă rândul, plus multe altele în format electronic. Di a zis că nu vrea nimic, dar speră totuși să descopere comori despre artă, fashion, meditații, Citește în continuare „Gafe cu cărți”
Profilul cititorului, în viziunea aceluiasi personaj fictiv,
Pretextat Tach, care are sansa să spună tot ce gândeşte, fără menajamente, fiind pe moarte, este chiar mai mitocănesc prezentat decât cel al scriitorului.
Fără să mă întind prea mult la vorbă, las mai jos fragmente ale opiniei acestui personaj. Doar o nelămurire am: eu, ca cititor fervent, ar trebui să mă simt jignită? Hai, că devin cam încrezută! Sigur m-am aflat în situațiile descrise, în diferite etape ale vieții, dar m-am maturizat şi am realizat că orice lucru pe care îl fac, inclusiv cititul, e bine să fie făcut complet. Doar în felul acesta mai mă emancipez şi eu. Şi atunci, am încetat să mai citesc doar de dragul poveştii. M-am deprins să citesc din nevoia de a învăța ceva, chiar dacă am învățat doar să nu mai mă încred în bestsellurile exagerat de promovate. Citește în continuare „Profilul cititorului”
Când citesc Amelie Nothomb uit să mai respir. Sunt 
îndrăgostită de romanele ei şi le-as relua oricând, deşi nu citesc de două ori o carte, odată ce i-am descoperit taina. “Igiena asasinului” am citit-o de două ori, la interval de doar trei zile.
Primul roman citit a fost “Uimire si cutremur”. L-am devorat pe loc. Plină de talent, spirituală, ironică, insolită, te captează încă din primele randuri. “Antichrista” e un amestec de umor şi răutate care te surprinde. Amelie N. e delicioasă, iar pentru mine ea este un scriitor-etalon. Şi să vezi de ce! Pentru că are boaşe şi sculă, buze şi mână şi altele.
Pretextat Tach (Igiena asasinului) este unul dintre cele mai controversate personaje pe care le-am întâlnit. Găseşti multe Citește în continuare „Cum să fii un bun scriitor”
Impresiile primei întâlniri cu biblioteca sunt asemănătoare cu ale oricărui copil sau preadolescent pasionat de lectură și cu dorința de a cunoaște lumea și de a descoperi cât mai multe taine, dar nu știu dacă orice copil a făcut și obsesie din asta.
Mica bibliotecă de zonă, sărăcăcioasă, a rămas multă vreme în visele mele atunci când anii au trecut și tot ce a fost bun în țara asta a fost distrus.
Trecerea prin dreptul clădirii galbene, gârbovita de vreme, îmi făcea inima să bată cu emoții ca atunci când treci timid pe lângă o persoană pe care o placi în secret.
Tumultul copilăriei mele se topea în acea bibliotecă, încă de la trecerea pragului. Aveam un respect deosebit pentru domnul bibliotecar, un om blând, aplecat de spate, poziție pe care am înțeles-o doar târziu. Când mi-am făcut prima fișă de înscriere, am avut emoții de parcă eram la lucrare de control. Domnul bibliotecar m-a invitat să Citește în continuare „Prietena mea dragă”
Candva, mi-a aruncat cineva niște vorbe și de atunci tot încerc să le înțeleg. Zicea că 
„femeia cu cât citește mai mult cu atât se tâmpește mai tare.” I-am spus că atunci când voi înțelege tâlcul acestei afirmații îi voi răspunde la mesaj. Este posibil să fi înțeles, în sfârșit, ce a vrut să spună, cu ajutorul lui Dostoievski și a romanului său Idiotul. Acesta spunea, la un moment dat, despre un personaj feminin (Nastasia Filippovna) că avea predispoziție spre visare, spre interiorizare și ficțiuni fantastice fiindcă se afla sub influența unei lecturi dezordonate. Cu toate acestea, se putea observa la Nastasia și multă forță și profunzime, dar era și cinică și neobrăzată.
Altcineva spunea că nu mai am timp să mă bucur de viață din cauză că sunt mereu cu ochii în cărți. I-am răspuns că în felul acesta mă bucur eu de viață și că am o deosebită plăcere Citește în continuare „Cititul excesiv dăunează relațiilor”
Când citesc Amelie Nothomb uit să mai respir. Sunt îndrăgostită de romanele ei şi le-as relua oricând, deşi nu citesc de două ori o carte, odată ce i-am descoperit taina. “Igiena asasinului” am citit-o de două ori, la interval de doar trei zile.
Primul roman citit a fost “Uimire si cutremur”. L-am devorat pe loc. Plină de talent, spirituală, ironică, insolită, te captează încă din primele randuri. “Antichrista” e un amestec de umor şi răutate care te surprinde. Amelie N. e delicioasă, iar pentru mine ea este un scriitor-etalon. Şi să vezi de ce! Pentru că are boaşe, şi sculă, şi buze, şi mână, şi altele.
Pretextat Tach (Igiena asasinului) este unul dintre cele mai controversate personaje pe care le-am întâlnit. Găseşti multe Citește în continuare „Cum să fii un bun scriitor”
Profilul cititorului, în viziunea aceluiasi personaj fictiv, Pretextat Tach, care are sansa să spună tot ce gândeşte, fără menajamente, fiind pe moarte, este chiar mai mitocănesc prezentat decât cel al scriitorului.
Fără să mă întind prea mult la vorbă, las mai jos fragmente ale opiniei acestui personaj. Doar o nelămurire am: eu, ca cititor fervent, ar trebui să mă simt jignită? Hai, că devin cam Citește în continuare „Profilul cititorului”
Sinapse 