Poate părea că exagerez prezentând 
atât de des un personaj negativ, chiar periculos, cum este Pretextat Tach, dar mă atrage prin felul neobișnuit în care observă oamenii şi acțiunile lor. Deşi este un ins foarte corpolent, şi pe deasupra, pe moarte, este neobișnuit de expansiv când vine vorba să transforme în fabulație comportamentul semenilor săi. Citește în continuare „Cum vede un misogin femeia”
Profilul cititorului, în viziunea aceluiasi personaj fictiv,
Pretextat Tach, care are sansa să spună tot ce gândeşte, fără menajamente, fiind pe moarte, este chiar mai mitocănesc prezentat decât cel al scriitorului.
Fără să mă întind prea mult la vorbă, las mai jos fragmente ale opiniei acestui personaj. Doar o nelămurire am: eu, ca cititor fervent, ar trebui să mă simt jignită? Hai, că devin cam încrezută! Sigur m-am aflat în situațiile descrise, în diferite etape ale vieții, dar m-am maturizat şi am realizat că orice lucru pe care îl fac, inclusiv cititul, e bine să fie făcut complet. Doar în felul acesta mai mă emancipez şi eu. Şi atunci, am încetat să mai citesc doar de dragul poveştii. M-am deprins să citesc din nevoia de a învăța ceva, chiar dacă am învățat doar să nu mai mă încred în bestsellurile exagerat de promovate. Citește în continuare „Profilul cititorului”
Volumul domnului Lucian Boia, Tragedia Germaniei 1914 – 1945, vine cu răspunsuri la întrebări care au împovărat zeci 
de ani întreaga omenire şi demontează concepții pătrunse adânc în cugetele urmaşilor lui 1945. Ştiam deja că Germania nu este principala vinovată pentru declanșarea conflagratiei din 1914, dar cât de naționalistă, de expansionista şi de rasistă era comparativ cu alte popoare? Ei bine, nu era! Germanii nu se fac vinovați că ar avea o natură agresivă pe care şi-ar transmite-o de la o generație la alta. Nu mai mult decât alții.
A fost Germania mai naționalistă?
„Proiectul german aspira să-i unească pe toți germanii; proiectul francez urmărea (şi a şi reuşit) să-i transforme în francezi chiar pe cei care la origine nu erau francezi. […] Revoluția franceză a stimulat enorm aceste Citește în continuare „Tragedia Germaniei 1914 – 1945”
Când citesc Amelie Nothomb uit să mai respir. Sunt 
îndrăgostită de romanele ei şi le-as relua oricând, deşi nu citesc de două ori o carte, odată ce i-am descoperit taina. “Igiena asasinului” am citit-o de două ori, la interval de doar trei zile.
Primul roman citit a fost “Uimire si cutremur”. L-am devorat pe loc. Plină de talent, spirituală, ironică, insolită, te captează încă din primele randuri. “Antichrista” e un amestec de umor şi răutate care te surprinde. Amelie N. e delicioasă, iar pentru mine ea este un scriitor-etalon. Şi să vezi de ce! Pentru că are boaşe şi sculă, buze şi mână şi altele.
Pretextat Tach (Igiena asasinului) este unul dintre cele mai controversate personaje pe care le-am întâlnit. Găseşti multe Citește în continuare „Cum să fii un bun scriitor”
Viața irosită a Evei Braun, de Angela Lambert, este printre
puținele cărți pe care le-am citit cuvânt cu cuvânt, atât de absorbită am fost de filele ei de istorie. Pe lângă faptul că mă pasionează istoria, autoarea mă ține captivă cu talentul ei narativ și îmbină faptele cu descrierea cu o credibilitate greu de combătut. Cu toate acestea, pe parcursul lecturii işi face loc şi punctul meu de vedere. Nu am putut să fiu total de acord cu afirmația că femeile germane nu au știut exact ce se întâmplă și din acest motiv nu au intervenit, iar dacă prin cartea ei, Angela Lambert a încercat o reabilitare a Evei Braun mai ales, pe mine nu m-a convins. O asemenea atrocitate nu poate fi ascunsă, poți doar să te prefaci că nu înțelegi. Cu toate acestea, apatia nu era chiar universală, afirmă A. L., fiindcă mii de femei germane şi-au asumat riscuri enorme adăpostind evrei în poduri sau beciuri. Cartea m-a ajutat să înțeleg cauzele pentru care poporul german a putut fi manipulat spre cruzimea de Citește în continuare „Viața irosită a Evei Braun”
Fără iubire te ofilești, din iubire te îmbolnăvești. Zic unii că ar fi de preferat a doua variantă și cu cât suferi mai mult cu atât mai înțelept devii, fiindcă descoperi niste taine ale universului.
Iubirea, interpretată în contradictoriu, 
în Jocul de smarald – Culianu. Citate ale filozofilor Ficino, D’Altavilla și Bernard de Gordon.
Ficino – despre lipsa de pasiune
”Noi suntem cu adevarat universuri mici, iar lucrul acesta trebuie sa-l intelegem în litera lui, fiindca suntem facuti întocmai cum este facut Universul cel Mare. Citește în continuare „Iubirea venusiana0”
Dacă dați un search pe Google veți afla că binele este Dumnezeu- explicație a omului evlavios sau că binele este o sumă a faptelor unui om, în limite morale – definiție a
omului laic. Însă, marii scriitori, filozofi sau oameni politici remarcabili au definițiile lor mai puțin rigide, după o logică bazată pe experiență. Citindu-i, am realizat că în încercarea de a fi pe plac celor din jur m-am schimbat atât de mult încât nu mai găsesc absolut nimic din exuberantul om de altădată. Binele este, pur și simplu, plăcere. Epicur spunea lumii că scopul tuturor acțiunilor trebuie să fie obținerea plăcerii și că plăcerea este binele suprem. Dar mai spune și că înțeleptul se ferește de plăcerile care se pot transforma în cele din urmă în suferință. Cheia este echilibrul, iar căutarea plăcerii implică simțul responsabilității. Citește în continuare „Ce este binele?”
