Publicat în Cartea!

E greu să fii om mare!

„Dar chiar aşa îi spusese doamna Hollinger, masiva şi autoritara doamnă Hollinger

man wearing white pants with left foot up
Fotografie de Marco Trinidad pe Pexels.com

sau citise el asta pe undeva?! Undeva, într-o cărţulie din care avea vreo duzină şi prin geamantanul său, fără în­ceput, fără sfîrşit sau şi cu început şi cu sfîrşit. Luîndu-se pe urmele pistruiatului, Paul se întreba ce rost mai avea şi viaţa asta dacă existau cărţile care o arătau mai bine şi mai curat decît putea fi văzută cu ochii liberi, sau, invers, ce rost mai aveau cărţile dacă… pentru că lui, uneori, i se încurcau toate acestea prin cap şi ar fi dorit, din fundul sufletului, împreună cu atîţia alţii, bine intenţionaţi, ca lucrurile, de vreme ce trebuie trăite, să fie ceva mai sim­ple, mai bine organizate ! Dar chiar şi această expresie : „mai bine organizate” era chiar o expresie reală sau una inventată pentru afişe, cărţi, conferinţe şi altele de acest soi?! Mai poţi să ai încredere în propriul tău fel de a gîndi ? Probabil — îşi explica Paul (…)— de aici toate încurcă­turile care îi complicau atîta viaţa şi îl lipseau de un lucru atît de rîvnit de el şi pe care Citește în continuare „E greu să fii om mare!”

Publicat în Cartea!

Dacă e despre cărți…

Mona Simon are un chestionar pe noul ei site, O carte nescrisa – Volumul II, cum il la librarie 2017numeste chiar ea, cu titlul „De vorba cu cititorii”.  L-am completat cu entuziasm, fiindca mi-a purtat pasii in trecut, cand listele mele de lecturi le aveam pe un caiet mare, studentesc. Fiecare pagina era dedicata unui gen literar, autorilor preferati si citatelor, din care speram sa si retin ceva. Faceam comentarii scurte, nimic pretentios, atat cat sa-mi aduca aminte de ce mi-a placut cartea sau de ce nu. Atunci am fost invatati sa pastram cartile curate, sa nu subliniem pe ele sau sa facem notite pe marginile foilor. Caietul acela a fost solutia. Azi, pfffu, cum arata cartile mele. Daca nu au pasaje subliniate se intampla din doua motive: fie nu mi-a placut cartea, fie a fost prea buna ca sa pierd timpul cu subliniatul. Derutant, nu?

Daca e despre carti, sunt si eu prezenta.

  1. Îți amintești prima carte citită? 

Prima carte din copilarie nu mi-o amintesc, dar primul roman citit este SAPHO, de Alphonse Daudet.

Citește în continuare „Dacă e despre cărți…”

Publicat în Cartea!

Vremea tornadei

O poveste reală despre viață, care-ți trezește 20190518_210031simpatii și antipatii față de personajele care o trăiesc. Cu excepția copiilor și poate a unor apariții fugare, despre care nu știm decât atât cât ne lasă autorul să știm, niciunul dintre personaje nu are un comportament demn de urmat, dar culmea este că, dacă ești cinstit cu tine, îți poți identifica trăirile cu ale acestora, și îl poți recunoaște acolo și pe aproapele tău. Poate face parte din familie sau este doar una dintre cunoștințele tale. Toți cunoaștem un Toni, un Horațiu, o Dorina, Larisa, Vica sau o Mirabela, personaje care văd viața ca pe o luptă și care de multe ori adoptă tactici greșite în speranța unor victorii. Fiecare dintre ele poate avea sute de pagini de roman, doar al lor. Citește în continuare „Vremea tornadei”