Publicat în Personal, Sinapse

Cumpăr timp

Timpul și dragostea nu se pot cumpăra cu bani, zic filozofii.  Dragoste nu-mi trebuie,  iecs (interjecție din Banat), dar am mare nevoie de timp,  fiindcă am pe lista de lecturi vreo 100 de cărți în așteptare/an,  100 de articole pentru blog și mai vreau să-mi scriu și memoriile de gheisa (nici chiar).

Și totuși, Einstein avea dreptate! Timpul și spațiul sunt relative și depind de mișcarea celui care le studiază.

Studiu de caz: Eu!

Etapa 1: L-am luat pe Nu în brațe și am zis: nu mai vreau,  nu mai pot, nu îmi pasă și… doar am stat. Timpul ce să facă?  A stat și el. A stat pe lângă mine. L-am batjocorit, am făcut glume proaste, m-am prefăcut,  am mințit,  dar el tot nu m-a părăsit. Doamne,  cât timp aveam și doar pentru că nu am vrut să mai fac nimic.

Etapa 2: M-am deșteptat!  M-am descoperit, m-am cizelat, m-am învățat, m-am ascultat, m-am iubit,  mi-am stabilit prioritățile. Din clipa aia,  timpul tot trece în mare goană pe lângă mine și când strig să îl rețin puțin,  apucă să îmi spună doar atât: Nu am timp!

 

Publicat în Sinapse

Priveghiul virtual

S-a mai zis, dar nu pot să mă împac cu ipocrizia asta a oamenilor. Cât omul este în viață este blamat, criticat, este un paria, un nemernic, un drogat, un neserios, miștocar sau este un nimeni. După moartea lui, oamenii scormonesc în ungherele intimități și scot la iveală o mulțime de chestiuni personale pe carele expun public, dacă se poate, pe bolta cerului. Și, vai, cât de deștept era! Cât adevăr în cuvintele lui! Despre morți,  numai de bine!  „Ai citit articolul lui….aaaa….lui….aaa…Frunză Verde, ăla Citește în continuare „Priveghiul virtual”

Publicat în Recreere, Spatiul mental

Mireasa din poză

Păşeşte tăcută printre frunzele roşii căzute la pământ în timp ce le loveşte cu vârful pantofului nou-nouţ. Rochia ei de mireasă are pe alocuri albul spumos al laptelui şi îi scoate în evidenţă pielea măslinie, arsă de soarele verii, vară care a trecut prin viaţa ei cu prietenii, iubiri şi traume. Vara aceasta a renăscut dupa o lungă pribegie printr-o viață istovitoare, mireasa1.jpgînăbușită de propria ei respirație, traumatizata de prea multe frici. Vara aceasta a învăţat să cânte, să danseze, să zboare şi să prindă stelele în palmă, a învăţat să moară în valuri şi să învie la simpla atingere a dezmierdării, a învăţat să vrea, să ceară şi să ofere, a învăţat să râdă, să alinte şi să împartă iubire. A fost vara renaşterii şi ea a fost mai frumoasă ca niciodată.
Acum e toamnă mohorâtă, plină de ploi mărunte şi îmbâcsită de aerul mucegăit al frunzelor şi al pământului ud. Rochia de mireasă îi atârnă grea pe umeri şi-i Citește în continuare „Mireasa din poză”

Publicat în Recreere, Sinapse

Serviciu contra serviciu

– Am o sarcina pentru tine. Trebuie să mergi la un om și să-i spui că trebuie să mă plătească pentru serviciul pe care i l-am facut aseară. Uite,  te duci la blocul de pe colț și intri la prima scară. Bați la prima ușă de pe partea dreaptă. Când îți deschide omul ăla îi spui să-ti dea banii.

Mă duc,  fiindcă sunt copil,  iar dacă un adult îmi dă un ordin eu trebuie să-l execut. Citește în continuare „Serviciu contra serviciu”

Publicat în Cartea!

GOG

Gog este un ins foarte deștept. Dezbate o mulțime de subiecte la care oamenii abiagog îndrăznesc să se gândească, darămite să le rostească. El are „poftele și fanteziile unui titan” și, chiar daca ar fi stăpânul complet al Pamantului, tot ar fi lucru puțin. El ar vrea sa fie Demiurg, dar dacă nu este posibil, măcar Demon.

Gog te face sa vrei să-ti folosești imaginația, iar daca nu ai, te face să scormonesti după ea. În cartea lui Giovanni Papini găsești numeroase subiecte pe care poți să le dezbați, fie în teme scurte, fie lungi romane. Uite, de exemplu, îmi place la nebunie ideea lui Gog de a putea purta măști, în funcție de dispozitie, de împrejurări – pentru înmormântări, flirturi, petreceri –  sau pur și simplu doar pentru a le asorta îmbrăcăminții. Citește în continuare „GOG”

Publicat în Cartea!

Adevarul dublu

Jocul de smarald__I. P. Culianu

“[…] Dumnezeu este liber sa accepte sau sa respinga- asa cum ii e voia- regulile pe care El insusi le-a statornicit. Dupa cum se manifesta in lume, Dumnezeu este ordine, legitate, limitare; si totusi, ca potentialitate absoluta, El e liber sa aleaga intamplarea. In lume- in Soare, stele, flori, pietre, femei-,Dumnezeu e frumosul proportionat cu strictete; in El insusi insa, Dumnezeu, fiind dezordine oarba, e uratenia inspaimantatoare! De aceea nu am incetat sa ma intreb daca nu cumva uratul are tipare mai subtile decat frumosul, tipare inca nedescoperite de mintea omului nici ca entitate individuala, nici ca manifestare aparenta a cugetului colectiv doar”

15.07.2007