Publicat în Sinapse

Empatia este antidotul rușinii

* Stii, eu nu mă supăr dacă îmi spui ce nu fac bine. Poți să îmi spui că e prea-prea saushame foarte-foarte, chiar de-i nul cu totul. Dar nah, poate că nu-ți pasă sau poate că sunt o cauză pierdută şi în cazul ăsta, te înteleg. Mi-ar plăcea totuși să nu mă fac de ruşine. Să știi că îmi cam dau seama ce nu-i bine, dar zău că am nevoie de confirmari. De ce nu-i bine, nu de ce-i bine.

* Aproape în fiecare dimineață am întâlnire în stația de firobuz cu o mulțime de doamne. Scopul este același: fiecare spre serviciul ei. Nu ne cunoaștem, nu ne salutăm, doar ne tragem ocheade. Neintenționat, dar e în firea femeii să analizeze dacă rochia alteia are culoarea potrivită, dacă pantofii se asortează, cât de faină e poşeta sau cât de scurtă este fusta. Am reușit să şi interacționez cu câteva Citește în continuare „Empatia este antidotul rușinii”

Publicat în Sinapse

Prea, prea …

Variate schimbări de dispoziție poate să mai aibă omul șiad câtă risipă de energie poate să comită, doar fiindcă e toamnă si plouă sau e vară și e prea cald, sau prea frig sau prea umed sau prea întuneric sau prea singur sau prea ocupat sau prea liber sau prea deștept sau prea prost și, ca de obicei ma dau exemplu pe mine, la bine și la rău, și mărturisesc că uneori sunt supărată pe lumea întreagă,  apoi doar pe țațele de femei sau  doar pe bărbații iraționali, pe soți,  pe mame, pe iubire, pe gelozie,  pe șoferi,  pe bicicliști,  pe controlori,  pe politicieni,  pe primar,  pe ratt, pe retim, pe școală,  pe profesori,  pe medici, dar cea mai cruntă supărare este nemultumirea de sine și asta persistă cel mai mult și consumă cei mai mulți neuroni și blochează gândirea rațională și-mi întrerupe drumul către spiritualitate și-mi trezește creierul primitiv care mă transformă Citește în continuare „Prea, prea …”

Publicat în Cartea!

GOG

Gog este un ins foarte deștept. Dezbate o mulțime de subiecte la care oamenii abiagog îndrăznesc să se gândească, darămite să le rostească. El are „poftele și fanteziile unui titan” și, chiar daca ar fi stăpânul complet al Pamantului, tot ar fi lucru puțin. El ar vrea sa fie Demiurg, dar dacă nu este posibil, măcar Demon.

Gog te face sa vrei să-ti folosești imaginația, iar daca nu ai, te face să scormonesti după ea. În cartea lui Giovanni Papini găsești numeroase subiecte pe care poți să le dezbați, fie în teme scurte, fie lungi romane. Uite, de exemplu, îmi place la nebunie ideea lui Gog de a putea purta măști, în funcție de dispozitie, de împrejurări – pentru înmormântări, flirturi, petreceri –  sau pur și simplu doar pentru a le asorta îmbrăcăminții. Citește în continuare „GOG”

Publicat în Sinapse

Ce este binele?

Dacă dați un search pe Google veți afla că binele este Dumnezeu- explicație a omului evlavios sau că binele este o sumă a faptelor unui om,  în limite morale – definiție aviciu omului laic.  Însă,  marii scriitori,  filozofi sau oameni politici remarcabili au definițiile lor mai puțin rigide, după o logică bazată pe experiență. Citindu-i, am realizat că în încercarea de a fi pe plac celor din jur m-am schimbat atât de mult încât nu mai găsesc absolut nimic din exuberantul om de altădată. Binele este,  pur și simplu,  plăcere.  Epicur spunea lumii că scopul tuturor acțiunilor trebuie să fie obținerea plăcerii și că plăcerea este binele suprem. Dar mai spune și că înțeleptul se ferește de plăcerile care se pot transforma în cele din urmă în suferință. Cheia este echilibrul,  iar căutarea plăcerii implică simțul responsabilității. Citește în continuare „Ce este binele?”

Publicat în Sinapse

Cititul excesiv dăunează relațiilor

Candva,  mi-a aruncat cineva niște vorbe și de atunci tot încerc să le înțeleg. Zicea că alone„femeia cu cât citește mai mult cu atât se tâmpește mai tare.” I-am spus că atunci când voi înțelege tâlcul acestei afirmații îi voi răspunde la mesaj. Este posibil să fi înțeles,  în sfârșit,  ce a vrut să spună, cu ajutorul lui Dostoievski și a romanului său Idiotul. Acesta spunea,  la un moment dat,  despre un personaj feminin (Nastasia Filippovna) că avea predispoziție spre visare,  spre interiorizare și ficțiuni fantastice fiindcă se afla sub influența unei lecturi dezordonate. Cu toate acestea,  se putea observa la Nastasia și multă forță și profunzime, dar era și cinică și neobrăzată.

Altcineva spunea că nu mai am timp să mă bucur de viață din cauză că sunt mereu cu ochii în cărți. I-am răspuns că în felul acesta mă bucur eu de viață și că am o deosebită plăcere Citește în continuare „Cititul excesiv dăunează relațiilor”

Publicat în Cartea!

Cabala calului Pegas

Cabala calului Pegas este un volum de numai 90 de pagini de dialoguri filozofice și alte 30 de pagini cu note ale traducătorului Smaranda Bratu Elian. In ciuda dezbaterilor atât de exagerate și ciudate, în care folosește un limbaj savuros, liber, Giordano Bruno este serios și ideea principală se succede în mod logic. Dialogul moral este prezentat de Bruno aparent în bășcălie, ca un apendice la Alungarea bestiei triumfatoare. Are cabalapersonaje neobișnuit de caraghioase, fantastice și ambigue: în prima parte apare un om care într-o existența anterioară a fost măgar, în a doua parte, un măgar în carne și oase.

In volumul precedent, Jupiter anunță că o cugetare specială va fi făcută cu referire la două dintre locurile cerești: Eridanul – care se află între cer și pământ și  Ursa mare – aflată în vecinătatea Adevărului. De Citește în continuare „Cabala calului Pegas”

Publicat în Personal, Sinapse

Cumpăr timp

Timpul și dragostea nu se pot cumpăra cu bani, zic filozofii.  Dragoste nu-mi trebuie,  iecs (interjecție din Banat), dar am mare nevoie de timp,  fiindcă am pe lista de lecturi vreo 100 de cărți în așteptare/an,  100 de articole pentru blog și mai vreau să-mi scriu și memoriile de gheisa (nici chiar).

Și totuși, Einstein avea dreptate! Timpul și spațiul sunt relative și depind de mișcarea celui care le studiază.

Studiu de caz: Eu!

Etapa 1: L-am luat pe Nu în brațe și am zis: nu mai vreau,  nu mai pot, nu îmi pasă și… doar am stat. Timpul ce să facă?  A stat și el. A stat pe lângă mine. L-am batjocorit, am făcut glume proaste, m-am prefăcut,  am mințit,  dar el tot nu m-a părăsit. Doamne,  cât timp aveam și doar pentru că nu am vrut să mai fac nimic.

Etapa 2: M-am deșteptat!  M-am descoperit, m-am cizelat, m-am învățat, m-am ascultat, m-am iubit,  mi-am stabilit prioritățile. Din clipa aia,  timpul tot trece în mare goană pe lângă mine și când strig să îl rețin puțin,  apucă să îmi spună doar atât: Nu am timp!

 

Publicat în Sinapse

Priveghiul virtual

S-a mai zis, dar nu pot să mă împac cu ipocrizia asta a oamenilor. Cât omul este în viață este blamat, criticat, este un paria, un nemernic, un drogat, un neserios, miștocar sau este un nimeni. După moartea lui, oamenii scormonesc în ungherele intimități și scot la iveală o mulțime de chestiuni personale pe carele expun public, dacă se poate, pe bolta cerului. Și, vai, cât de deștept era! Cât adevăr în cuvintele lui! Despre morți,  numai de bine!  „Ai citit articolul lui….aaaa….lui….aaa…Frunză Verde, ăla Citește în continuare „Priveghiul virtual”

Publicat în Recreere, Spatiul mental

Mireasa din poză

Păşeşte tăcută printre frunzele roşii căzute la pământ în timp ce le loveşte cu vârful pantofului nou-nouţ. Rochia ei de mireasă are pe alocuri albul spumos al laptelui şi îi scoate în evidenţă pielea măslinie, arsă de soarele verii, vară care a trecut prin viaţa ei cu prietenii, iubiri şi traume. Vara aceasta a renăscut dupa o lungă pribegie printr-o viață istovitoare, mireasa1.jpgînăbușită de propria ei respirație, traumatizata de prea multe frici. Vara aceasta a învăţat să cânte, să danseze, să zboare şi să prindă stelele în palmă, a învăţat să moară în valuri şi să învie la simpla atingere a dezmierdării, a învăţat să vrea, să ceară şi să ofere, a învăţat să râdă, să alinte şi să împartă iubire. A fost vara renaşterii şi ea a fost mai frumoasă ca niciodată.
Acum e toamnă mohorâtă, plină de ploi mărunte şi îmbâcsită de aerul mucegăit al frunzelor şi al pământului ud. Rochia de mireasă îi atârnă grea pe umeri şi-i Citește în continuare „Mireasa din poză”