Publicat în Sinapse

Empatia este antidotul rușinii

* Stii, eu nu mă supăr dacă îmi spui ce nu fac bine. Poți să îmi spui că e prea-prea saushame foarte-foarte, chiar de-i nul cu totul. Dar nah, poate că nu-ți pasă sau poate că sunt o cauză pierdută şi în cazul ăsta, te înteleg. Mi-ar plăcea totuși să nu mă fac de ruşine. Să știi că îmi cam dau seama ce nu-i bine, dar zău că am nevoie de confirmari. De ce nu-i bine, nu de ce-i bine.

* Aproape în fiecare dimineață am întâlnire în stația de firobuz cu o mulțime de doamne. Scopul este același: fiecare spre serviciul ei. Nu ne cunoaștem, nu ne salutăm, doar ne tragem ocheade. Neintenționat, dar e în firea femeii să analizeze dacă rochia alteia are culoarea potrivită, dacă pantofii se asortează, cât de faină e poşeta sau cât de scurtă este fusta. Am reușit să şi interacționez cu câteva Citește în continuare „Empatia este antidotul rușinii”

Reclame
Publicat în Sinapse

Prea, prea …

Variate schimbări de dispoziție poate să mai aibă omul șiad câtă risipă de energie poate să comită, doar fiindcă e toamnă si plouă sau e vară și e prea cald, sau prea frig sau prea umed sau prea întuneric sau prea singur sau prea ocupat sau prea liber sau prea deștept sau prea prost și, ca de obicei ma dau exemplu pe mine, la bine și la rău, și mărturisesc că uneori sunt supărată pe lumea întreagă,  apoi doar pe țațele de femei sau  doar pe bărbații iraționali, pe soți,  pe mame, pe iubire, pe gelozie,  pe șoferi,  pe bicicliști,  pe controlori,  pe politicieni,  pe primar,  pe ratt, pe retim, pe școală,  pe profesori,  pe medici, dar cea mai cruntă supărare este nemultumirea de sine și asta persistă cel mai mult și consumă cei mai mulți neuroni și blochează gândirea rațională și-mi întrerupe drumul către spiritualitate și-mi trezește creierul primitiv care mă transformă Citește în continuare „Prea, prea …”

Publicat în Personal, Sinapse

Ghid pentru cum să fiu bine cu mine

Intr-un filmuleț motivațional, un guru ne învață cum să fim bine cu noi. Pentrube yourself cineva deja trecut prin valurile vieții  nu spunea nimic necunoscut, iar timpul rămâne, în continuare, cel mai mare dușman al omului,  așa că am trecut repede peste el, fără să-l aprofundez. Dintr-o dată mi s-a făcut dor să am grija de mine și am reluat filmul. Mi-am notat și ideile principale,  apoi le-am dezvoltat.

Să țin minte și să citesc de mai multe ori:

1. Criticile și dialogul negativ interior. Citește în continuare „Ghid pentru cum să fiu bine cu mine”

Publicat în Recreere, Sinapse

Ce gândește un polițist în post?

Dacă nu am acțiune mi se face somn,  așa că prefer să furepoliceman unu’ ceva, să-l prind și să-l duc la secție. Să mă uit la el pe sub sprâncene și să văd cum tremură carnea pe el și mă privește cu ochii de mielușel. Sau poate are intenția să mă facă vedetă pe feisbuc… Bastonul meu are-o stare de slabiciune fizică și miroase-a praf. E timpul să-l mai scot în lume.

În weekend merg la pescuit. Nu îmi pasă ce spune nevastă-mea. Mă trezesc devreme, înaintea ei, mă urc în mașină și plec. Ii las totuși bilet: Iubito, erai atât de frumoasă când dormeai,  încât nu am putut să te trezesc doar ca să îți spun că te iubesc. Te iubesc! M-am Citește în continuare „Ce gândește un polițist în post?”

Publicat în Cartea!, Sinapse

Cum ne schimbă Dumnezeu creierul

Începutul cărții direct m-a deranjat. La fel și titlul. A fost ca și cum autorii, Andrew Newbwerg și Mark Robertcum-ne-schimba-dumnezeu-creierul Waldman nu mi-ar fi lăsat  optiunea de a crede sau nu în Dumnezeu. „Dacă îl contempli suficient de mult pe Dumnezeu, se va întâmpla ceva surprinzător în creier.”

Ei continuă să explice cum diferite circuite devin active, în timp ce altele se vor dezactiva, că se formează noi dendrite și se fac noi conexiuni sinaptice. Apoi, se schimbă percepțiile și credințele. Am zis: Nu! Mie nu imi vor schimba punctul de vedere. Pentru mine, D-zeu va rămâne la fel de vag și de neînțeles, indiferent ce ar zice ei. Am fost uimită să aflu că unul dintre ei este agnostic, iar celălalt ateu. Atunci, de ce încearcă să mă convertească pe mine? Apoi, am înțeles că Dumnezeu are conexiuni în creierul meu și depinde doar de mine dacă vreau „să-l accesez” sau nu.

Structura cărții:

  1. Cui îi pasă de Dumnezeu?

Citește în continuare „Cum ne schimbă Dumnezeu creierul”

Publicat în Cartea!, Sinapse

Iubirea venusiana0

Fără iubire te ofilești, din iubire te îmbolnăvești. Zic unii că ar fi de preferat a doua variantă și cu cât suferi mai mult cu atât mai înțelept devii,  fiindcă descoperi niste taine ale universului.

Iubirea, interpretată în contradictoriu, descărcareîn Jocul de smarald – Culianu. Citate ale filozofilor Ficino, D’Altavilla și Bernard de Gordon.

Ficino – despre lipsa de pasiune

”Noi suntem cu adevarat universuri mici, iar lucrul acesta trebuie sa-l intelegem în litera lui, fiindca suntem facuti întocmai cum este facut Universul cel Mare. Citește în continuare „Iubirea venusiana0”