Publicat în Cartea!, Sinapse

Scrisoarea unui muribund

„Aveam un pistol de buzunar pe care mi-l procurasem încă din adolescență,  la vârsta aceea ridicolă când încep să-ți placă deodată poveștile cu dueluri și cu bandiți,  când te și vezi provocat de un adversar,  înfruntând eroic pistolul îndreptat asupra ta . […]fara chip

Am hotărât sa mor la Pavlovsk, la răsăritul soarelui,  în parc,  ca să nu deranjez pe cei din vilă. […]

Nu mă recunosc supus judecății nimănui și știu ca acum sunt în afara puterii oricărei jurisdicții.

M-a amuzat mult o ipoteză pe care am făcut-o mai zilele trecute: ce-ar fi,  mi-am zis,  dacă mi-ar trăsni așa din senin să omor pe cineva,  oricine ar fi,  să asasinez chiar și zece persoane,  în sfârșit să comit o crima oribilă, ce s-ar considera ca cea mai înspăimântătoare,  cea mai monstruoasă și odioasa din lume și,  dat fiind că tortura a fost desființată,  ce păcăleală pentru tribunal când s-ar vedea în fața unui inculpat către nu mai are decât două sau trei săptămâni de trăit! Aș Citește în continuare „Scrisoarea unui muribund”

Publicat în Cartea!

Conjunctiile astrale|mari schimbari ale omenirii

[…]Pietro credea în învataturile arabilor, conform carora Dumnezeu cînd a creat lumea a pus în miscare toate planetele care-o cîrmuiesc de la punctul zero al zodiacului, adica de la primul grad din Zodia Berbecului, ori echinoctiul de primavara. Astfel a început lumea, cu o Mare Conjunctie, si avem o Mare Conjunctie la fiecare noua sute saizeci de ani, si fiecare însemna o reînnoire totala si un nou început, o noua primavara pentru omenire. Asijderea, gresit cred ei ca la fiecare doua sute patruzeci de ani are loc o Conjunctie Medie în una din cele patru triplicitati: a Focului, a Aerului, a Apei si a conjunctii astralePamîntului. Si în ele au loc multe conjunctii marunte, care însa de regula ramîn în zona aceleasi triplicitati, astfel ca devin însemnate numai cînd se schimba triplicitatea, la fiecare doua sute patruzeci de ani. În asemenea conditii – se spune – se nasc noi religii, iar sub semnul Conjunctiei Medii apar profetii si marii reformatori; unii sînt buni, altii sînt rai, conform semnului care patroneza conjunctia. Însa o data cu toate aceste evenimente se petrec si marile transformari si schimbari. Acum, baga de seama: prietenul nostru, poetul-astronom, era convins – ca si autorii arabi – ca prima Conjunctie Majora de la Facerea lumii a fost Potopul; a doua a fost marcata de legi bune, si cînd Marte s-a alaturat celor doua planete superioare au fost inventate rigorile razboiului; iar cînd Soarele li s-a alaturat, s-a nascut religia egipteana, Citește în continuare „Conjunctiile astrale|mari schimbari ale omenirii”

Publicat în Cartea!

Lumânărarul lui Giordano Bruno

Lumânărarul, de Giordano Bruno, o comedie în cinci acte precedată de foarte multe pagini de dedicații și prologuri, ascunde toată filozofia lui Bruno împotriva unei biserici care de-a lungul secolelor nu a încetat să se poarte oribil și să impună prin violență, dogme și convingeri religioase. Despre Giordano Bruno, aici.

Piesa de teatru seamănă foarte mult cu operele lui Shakespeare, mi se pare mie, în timp ce unii spun ca ar fi predecesorul lui Moliere. Sunt uimită să constat că la noi in țara Giordano Bruno, mare filosof al Renașterii, nu prea este citit. Nu este ușor de lecturat, cărțile lui fiind scrise in dialectul toscan și napolitan, amestecate cu latina, iar 20171228_103530traducatorul, Smaranda Bratu Elian, a păstrat dialogurile în latină, pentru autenticitate, însă la finalul cărții are foarte multe note explicative. Notele doamnei S.B.E. pot fi o comoară pentru setea de cunoaștere a unora, în special în celelalte șase volume de dialoguri filozofice, de la editura Humanitas. Din păcate, cred că s-a tiparit o singură ediție, în 2009, și cărțile nu se mai găsesc in librarii. Eu sunt în căutarea primelor patru volume de mai bine de jumătate de an.

Opera de față este singura creație propriu-zis literară a lui Giordano Bruno și este un protest împotriva corupţiei morale şi sociale din timpul său. ” Lumânărarul este fără Citește în continuare „Lumânărarul lui Giordano Bruno”

Publicat în Cartea!

De ce fierbe copilul în mămăligă

Povestea Aglajei Veteranyi, De ce fierbe copilul în mămăligă, imi aduce oarecum aminte

de_ce_fierbe_copilul_in_mamaliga
de ce fierbe copilul in mamaliga

de basmele copilăriei, în care copiii erau mâncați de vrăjitoare sau de căpcăuni, uneori după ce erau fierți în cazane. Atunci nu mă înspăimântau poveștile acelea, așa cum nici pe Aglaja nu o înspăimântă povestea copilului care fierbe în mămăligă, poveste inventată de sorei ei vitregă pe care i-o spune uneori. Motivul să fie acela că eram obișnuiți cu brutalitatea vieții și severitatea adulților? Totuși, povestea de față este mai mult decât o poveste cu căpcăuni, este de-a dreptul bolnăvicioasa, iar copiii capturați în ea, fără scăpare, nu mai au cum să cunoască o altfel de viață și nu știu dacă ar mai putea să spere că există și viață în care oamenii cunosc dragostea și mila.

Aglaja este născută în România, într-o familie de artiști de circ, care colindă lumea cu spectacolele lor. Fug din țară, în timpul regimului comunist, după ce tatăl ei fura banii de Citește în continuare „De ce fierbe copilul în mămăligă”

Publicat în Cartea!, Recreere

Stai să-mi verific agenda!

Cred că este o mare pierdere pentru cei care nu au adoptat încă metoda de a-și planifica activitățile și de a nota în agenda calendar ocupatiile care trebuie tinute sub supraveghere, alături de familie și prieteni, evenimentele de la care nu se poate lipsi sub nicio formă.  Am văzut des, în filmele americane (sic), cum oamenii își verifică agendele ori de cate ori apare o întâlnire nouă și eram convinsa că metoda asta de organizare se potrivește doar afaceriștilor și politicienilor, care au timpul foarte încărcat nu și oamenilor „de rând”.

Totuși, am întâlnit în cartea „Simplifică” a lui Bill Hybels, ca metoda de a ne ușura viața, organizarea unui calendar zilnic și săptămânal și mi se pare extrem de util. Cred doar,  ca trebuie să învățăm să fim mai disciplinați.

calendar 3

 

Sursa foto: Pinterest

Sunt mulți oameni care își iau calendarul si incep să noteze în el toate întâlnirile lor – Citește în continuare „Stai să-mi verific agenda!”

Publicat în Cartea!, Sinapse

Pesimismul, cauza numărul unu a nefericirii

Sunt multe de gândit,  analizat și comentat după ce citești „În căutarea fericirii” cartea lui Bertrand Russell. Mi-am propus să fie biblia mea,  la care să revin ori de către ori am nevoie să găsesc o soluție simplă în viața asta grea.  Cartea asta ar trebui să o aibă toată lumea în bibliotecă,  dar în mod special oamenii pesimiști,  pentru că aceasta este cauza numărul unu a nefericirii: pesimismul provocat de deznădejde.

Iata schema filozofiei asupra vietii a unui pesimist (sau poate, realist):

pesimis vs optimist

sursa foto: Pinterest

Despre pesimism am găsit niște notițe, în caietul meu de comentarii,  dar nu sunt puse cap la cap și pot părea puțin incoerente, totusi…

CAUZE:

Oamenii muncesc necontenit, iar când mor nu iau nimic cu ei. Citește în continuare „Pesimismul, cauza numărul unu a nefericirii”

Publicat în Arta!, Cartea!

Manfurio

„Giordano Bruno are o ingeniozitate verbală care duce la dialoguri filozofice foarte provocatoare.” Pe lângă asta, are și mult umor, iar in Lumînararul am găsit multe scenete scurte și amuzante care mi-au amintit de spectacolele de teatru la care am asitat în copilarie. Acum știu de unde s-au inspirat actorii noștri.

《Manfurio: Ah vai! Ah vai!  Ajutor! Prindeți-l!  Prindeți-l! Prindeți-l! Defraudatorul, spoliatorul, furul! Prindeți-l, mi-a sustras sorii de aur și argintii!pedagog

[…]

Marca: Chiar așa, trebuie din când în când să aveți mila și de slugi și să nu săriți imediat la bătaie.

Manfurio: Dar nici pomeneala să fie sluga ori ruda mea,  e un tâlhar care mi-a furat zece franci, din mână!

Barra: Sfinte Sisoe, atunci de ce nu ai strigat „Hoțul! Prindeți hoțul!”? În ce naiba de limba ați vorbit?

[…] Citește în continuare „Manfurio”

Publicat în Cartea!

Un cuib de nobili|concluzii

Un cuib de nobili, de I.S.Turgheniev, este  acea povestea romantică cu care deja ne-am2018-02-13 18.32.06 obișnuit la scriitorii clasici. Nu fac recenzie, nu povestesc, fiindcă sunt destule din astea pe net.

Trag doar câteva concluzii:

  •  Când te căsătorești, te căsătorești cu toata familia soțului/soției.
  • Când oamenii îmbătrânesc uită cum e să fie tineri și fac același greșeli ca și părinții lor.
  • Oricât de simpatic este individul în tinerețe, la bătrânețe tot un ursuz insuportabil ajunge.
  • Fie unul, fie altul, la începutul casniciei face sacrificii gen: abandonează școala, abandonează familia… ca apoi să se dovedească faptul ca acel sacrificiu a fost o greșeală. „Pentru o dragoste de femeie mi-am irosit anii cei mai buni.”
  • Până la urmă, soțul sau soția calcă strâmb și indiferent de cât farmec este în casnicia lor, totul se duce de râpă.
  • O strângere de mână, zâmbete și priviri intense și…gata, fata pică îndrăgostită.
  • Oricât de „matahală” e bărbatul, când se îndrăgostește devine o „cârpă”.
  • Dacă lucrurile merg bine, nu te bucura prea mult. Nu durează!

Citește în continuare „Un cuib de nobili|concluzii”

Publicat în Cartea!

GOG

Gog este un ins foarte deștept. Dezbate o mulțime de subiecte la care oamenii abiagog îndrăznesc să se gândească, darămite să le rostească. El are „poftele și fanteziile unui titan” și, chiar daca ar fi stăpânul complet al Pamantului, tot ar fi lucru puțin. El ar vrea sa fie Demiurg, dar dacă nu este posibil, măcar Demon.

Gog te face sa vrei să-ti folosești imaginația, iar daca nu ai, te face să scormonesti după ea. În cartea lui Giovanni Papini găsești numeroase subiecte pe care poți să le dezbați, fie în teme scurte, fie lungi romane. Uite, de exemplu, îmi place la nebunie ideea lui Gog de a putea purta măști, în funcție de dispozitie, de împrejurări – pentru înmormântări, flirturi, petreceri –  sau pur și simplu doar pentru a le asorta îmbrăcăminții. Citește în continuare „GOG”

Publicat în Cartea!

Animalul inimii

Deși are aprox. 230 pagini nu am reușit să o citesc prea repede. Cartea este scrisă într-un ritm sacadat, doar spre final autoarea încearcă și cateva fraze. Mă deranjează modul ăsta de expunere, alert și fără semne de exclamație sau de întrebare, fiindcă pare scris doar pentru a fi „o trecere in revistă”, ceva de genul „am facut-o și pe asta”.

Animalul inimii
Daca reușești sa treci peste acest Citește în continuare „Animalul inimii”