Publicat în Cartea!, Sinapse

Iubirea venusiana0

Fără iubire te ofilești, din iubire te îmbolnăvești. Zic unii că ar fi de preferat a doua variantă și cu cât suferi mai mult cu atât mai înțelept devii,  fiindcă descoperi niste taine ale universului.

Iubirea, interpretată în contradictoriu, descărcareîn Jocul de smarald – Culianu. Citate ale filozofilor Ficino, D’Altavilla și Bernard de Gordon.

Ficino – despre lipsa de pasiune

”Noi suntem cu adevarat universuri mici, iar lucrul acesta trebuie sa-l intelegem în litera lui, fiindca suntem facuti întocmai cum este facut Universul cel Mare. Citește în continuare „Iubirea venusiana0”

Reclame
Publicat în Cartea!

Un om sfîrșit

„La începutul timpurilor,  omul a fost pur și simplu o bestie, o fiară vegetativă.  Dupăun om sfirsit aceea s-a ridicat la umanitate: si-a făurit unelte,  a pus stăpînire pe forța animalelor, a vîntului și a focului,  a deosebit încetul cu încetul gîndirea de nevoile conservării de sine,  s-a luminat și s-a sublimat în artă.  Dar viața lui era încă total împovărată de reminiscențe animalice, barbaria persista în el sub hainele de gentleman și sub cuceririle vieții mecanice,  scopurile ultime și comune ale existenței erau încă cele ale înaintașilor tîlhari: să mănânce bine,  să se bucure de femeile cele mai frumoase,  să poruncească celor mai slabi,  să fure de la alții cît se poate mai mult. Bucuriile supreme și cu adevărat supraanimalice ale gîndirii pentru gîndire,  ale gîndirii pure și dezinteresate, ale contemplației și ale creației artistice le erau cunoscute doar cîtorva oameni,  iar aceștia le cunoșteau numai în puține momente ale vieții. Umanitatea se găsea,  așadar,  la mijloc,  între fiară și erou (…) între bestial și divin. Trebuia smulsă din această ambiguitate,  din această contaminare. Trebuia ucis,  tăiat și extirpat tot ce mai era subuman în om,  pentru a-l Citește în continuare „Un om sfîrșit”

Publicat în Cartea!, Personal

Prietena mea dragă

Impresiile primei întâlniri cu biblioteca sunt asemănătoare cu ale oricărui copil sau preadolescent pasionat de lectură și cu dorința de a cunoaște lumea și de a descoperi cât mai multe taine, dar nu știu dacă orice copil a făcut și obsesie din asta.biblioteca poveste

Mica bibliotecă de zonă,  sărăcăcioasă, a rămas multă vreme în visele mele atunci când anii au trecut și tot ce a fost bun în țara asta a fost distrus.

Trecerea prin dreptul clădirii galbene,  gârbovita de vreme,  îmi făcea inima să bată cu emoții ca atunci când treci timid pe lângă o persoană pe care o placi în secret.

Tumultul copilăriei mele se topea în acea bibliotecă,  încă de la trecerea pragului. Aveam un respect deosebit pentru domnul bibliotecar,  un om blând,  aplecat de spate,  poziție pe care am înțeles-o doar târziu. Când mi-am făcut prima fișă de înscriere,  am avut emoții de parcă eram la lucrare de control. Domnul bibliotecar m-a invitat să Citește în continuare „Prietena mea dragă”

Publicat în Cartea!

Uimire și cutremur

Sinapse

Uimire și cutremur – Amelie Nothomb

” Copil fiind voiam să devin Dumnezeu. Foarte repede am înțeles că ceream prea mult și-am mai turnat puțină agheasmă în vin: aveam să fiu Isus. Mi-am dat seama curând că aveam o ambiție excesivă și am acceptat să ‘mă fac’ martir când voi fi mare. Adultă,  am hotărât să fiu mai putin megalomana și să lucrez ca interpretă într-o companie japoneză. Vai, era prea mult pentru mine și a trebuit să mai cobor o treaptă, devenind contabilă. Nimic însă nu putea incetini fulgerătoare mea coborare socială. Am fost așadar mutată pe post de a cincea roată la căruță. Din nefericire -ar fi trebuit să-mi dau seama- a cincea roată la căruță, pentru mine, tot prea mult era. Am fost atunci investită cu misiunea finala: curățarea budelor.”

uimire-si-cutremur

2008

Tare mi-e dor de cartea asta!

Vezi articolul original

Publicat în Cartea!

Drumurile vieții

Când nu știi

Drumuri

Când nu știi ce să vorbești

Este adeseori mai bine

Ca să stai să te gândești

Și-un moment să socotești

Ce simțire ai în tine.

Căci o gură făr-de frâu

Ce sfidează prin noroade

Nu va face decât rău

Și e vai de capul tău

Că nu va produce roade.

Azi orice păcate mari

Vin adesea de la gură

Nu știu dacă sunt mai tari

Vor mai fi dar foarte rari

Cele date de natură.

Când nu știi ce să vorbești

Dă-ti cu palma peste gură

Si apoi să te gândești,

Până vorba-ți potrivești

Să nu fie plină de ură.

Elena Andries

Puterea obișnuinței!

Nici nu era bine-nsurat,

Că de-aseară se chiora,

În noul lor certificat

Și-un lucru clar, nu-ntelegea,

 

L-a-ntors pe față și pe dos,

L-a frunzărit chiar supărat,

Citi în sus,  citi în jos,

Ceva nu era menționat,

 

A luat și lupa,  ce vorbești (!)

Cătă și printre rânduri iar,

Făcuse tot ce nu gândești,

Un lucru îi părea bizar (?!)

 

De-abia spre dimineață frate,

A înțeles că nu avea,

Certificatul lor,  ca toate,

O dată când…se expira!

Valeriu Cercel

Culegere de poezii: Drumurile vieții – an apariție 2007

Publicat în Cartea!, Sinapse

Tinerețe vesnică

Rețeta următoare începe tot cu invariabilul butoiaș cu vin roșu de Valdarno și continuă cum urmează: „Laetus in aeternum! Topește și arde într-o tingire de fier o bucată de cositor și amestecă-i cenușa cu vin. Ia o uncie de aur și încălzește-o într-un mojar, împreună cu sare albă de mare și apă. Pînă cînd sarea se dizolvă, iar gustul ei dispare complet. Adaugă lichidul la mixtura vin-cositor și lasă să se evapore pînă capătă consistența unui sirop. Toarnă-l iarași într-un butoiaș de vin și vei obține aur potabil. Bea un pahar dimineața și unul seara și vei rămîne veșnic tînar”
Culianu – Jocul de smarald

 19.10.2007

Nu cred că ar fi o problemă, dar nu găsesc niciunde vin roșu de Valdarno. Niște cositoremoticon și aur are tot omul pe acasă, iar diferența, pană la o uncie, pot să imprumut de la vecini.

Poate, în dorința de a mă ajuta, cineva îmi face rost și de vinul de Valdarno. Incă o dilemă în mintea mea. Ce fac apoi cu tinerețea veșnică? A fost o situatie neașteptată când mi s-a oferit timp, și m-am pierdut cu firea când a trebuit să-mi aleg cantitatea dorită.  De unde să știu cât timp îmi trebuie? Cât timp vreau să fiu veșnic tânără? Nu sunt o ahtiată, nu îmi place să fac risipă.

A! Tinerețe înseamnă orice vârstă? Datele problemei: Eu sunt mai tânără decât mama, mama mai tânără decat bunica, bunica mai tânără decât mama ei etc. Rezolvare: Tânăr se află în toate propozițiile, prin urmare toate suntem tinere; QED! Dacă eu voi fi mereu tânără, comparativ cu mama și mama mamei, rețeta nu e pentru mine. O recomand altora, care, poate, sunt mai puțin obosiți decât mine și știu ce să ceară de la tinerețe. Acum, îmi este foarte somn și gândesc cu minte pusă pe stand-by. Eu vreau doar somn veșnic, dar nu acum. Iți spun eu când, Doamne! 😉