Viața irosită a Evei Braun

Viața irosită a Evei Braun, de Angela Lambert, este printre puținele cărți pe care le-am citit cuvânt cu cuvânt, atât de absorbită am fost de filele ei de istorie. Pe lângă faptul că mă pasionează istoria, autoarea mă ține captivă cu talentul ei narativ și îmbină faptele cu descrierea cu o credibilitate greu de combătut.... Citește în continuare →

Reclame

GOG

Gog este un ins foarte deștept. Dezbate o mulțime de subiecte la care oamenii abia îndrăznesc să se gândească, darămite să le rostească. El are "poftele și fanteziile unui titan" și, chiar daca ar fi stăpânul complet al Pamantului, tot ar fi lucru puțin. El ar vrea sa fie Demiurg, dar dacă nu este posibil,... Citește în continuare →

Cum ne schimbă Dumnezeu creierul

Începutul cărții direct m-a deranjat. La fel și titlul. A fost ca și cum autorii, Andrew Newbwerg și Mark Robert Waldman, nu mi-ar fi lăsat  optiunea de a crede sau nu în Dumnezeu. "Dacă îl contempli suficient de mult pe Dumnezeu, se va întâmpla ceva surprinzător în creier." Ei continuă să explice cum diferite circuite devin... Citește în continuare →

Iubirea venusiana0

Fără iubire te ofilești, din iubire te îmbolnăvești. Zic unii că ar fi de preferat a doua variantă și cu cât suferi mai mult cu atât mai înțelept devii,  fiindcă descoperi niste taine ale universului. Iubirea, interpretată în contradictoriu, în Jocul de smarald - Culianu. Citate ale filozofilor Ficino, D'Altavilla și Bernard de Gordon. Ficino... Citește în continuare →

Un om sfîrșit

"La începutul timpurilor,  omul a fost pur și simplu o bestie, o fiară vegetativă.  După aceea s-a ridicat la umanitate: si-a făurit unelte,  a pus stăpînire pe forța animalelor, a vîntului și a focului,  a deosebit încetul cu încetul gîndirea de nevoile conservării de sine,  s-a luminat și s-a sublimat în artă.  Dar viața lui era... Citește în continuare →

Prietena mea dragă

Impresiile primei întâlniri cu biblioteca sunt asemănătoare cu ale oricărui copil sau preadolescent pasionat de lectură și cu dorința de a cunoaște lumea și de a descoperi cât mai multe taine, dar nu știu dacă orice copil a făcut și obsesie din asta. Mica bibliotecă de zonă,  sărăcăcioasă, a rămas multă vreme în visele mele... Citește în continuare →

Uimire și cutremur

Sinapse

Uimire și cutremur – Amelie Nothomb

” Copil fiind voiam să devin Dumnezeu. Foarte repede am înțeles că ceream prea mult și-am mai turnat puțină agheasmă în vin: aveam să fiu Isus. Mi-am dat seama curând că aveam o ambiție excesivă și am acceptat să ‘mă fac’ martir când voi fi mare. Adultă,  am hotărât să fiu mai putin megalomana și să lucrez ca interpretă într-o companie japoneză. Vai, era prea mult pentru mine și a trebuit să mai cobor o treaptă, devenind contabilă. Nimic însă nu putea incetini fulgerătoare mea coborare socială. Am fost așadar mutată pe post de a cincea roată la căruță. Din nefericire -ar fi trebuit să-mi dau seama- a cincea roată la căruță, pentru mine, tot prea mult era. Am fost atunci investită cu misiunea finala: curățarea budelor.”

uimire-si-cutremur

2008

Tare mi-e dor de cartea asta!

Vezi articolul original

Drumurile vieții

Când nu știi Când nu știi ce să vorbești Este adeseori mai bine Ca să stai să te gândești Și-un moment să socotești Ce simțire ai în tine. Căci o gură făr-de frâu Ce sfidează prin noroade Nu va face decât rău Și e vai de capul tău Că nu va produce roade. Azi orice... Citește în continuare →

Din culpă, fără culpă

Știu ca e mult mai avantajos pentru mine să stau tăcut și să nu mă angajez în discuții.  Când tac,  par chiar foarte cuminte;  mai mult decât atât,  în felul ăsta am răgaz să cumpănesc,  să judec. Dar acum e mai bine să vorbesc.  Și o fac numai fiindcă mă priviți cu atâta bunătate. (...)... Citește în continuare →

Blog la WordPress.com.

SUS ↑